Vartan Martaian

KESAB: AL TREILEA EXIL

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 Kesab-syria820-820x300

Conflictul intern din Siria a împlinit deja patru ani. Patru ani de infern în care armenii au încercat să se mențină neutri. Ciudată „neutralitate” pentru o comunitate care oricum nu se poate apăra singură în fața atacurilor grupărilor islamiste din cadrul rebeliunii siriene. Numărul armenilor morți în războiul intern din Siria se apropie deja de o sută. Cîteva mii au ajuns – după un drum la fel de primejdios ca și rămînerea acasă – în Armenia, unde autoritățile se străduiesc să-i integreze, deși fără prea mult entuziasm. Autoritățile de la Erevan nu sînt deloc încîntate de exodul armenilor din Siria. Puțini sînt cei care – armeni din Siria sau hayastanți –cred în dorința și capacitatea armenilor sirieni de a se integra și a rămîne definitiv în Armenia. Pentru aceștia, prezența în Armenia nu este o „repatriere”, ci mai degrabă un refugiu pe termen nedefinit. De unde majoritatea vor pleca, probabil, cîndva, dacă nu înapoi în Siria, atunci poate în America sau Europa. Motivele sînt multe: de la diferențe de mentalitate, pînă la cele lingvistice (autoritățile de la Erevan au organizat chiar cursuri de limbă armeană orientală pentru armenii veniți din Siria).

SyriaPrintre coloniile armenești, cea din Siria ocupă un loc special. Der Zor, în deșertul sirian, a fost destinația finală a deportării și exterminării armenilor în timpul genocidului declanșat de Turcia otomană în 1915. Armenii din Siria de azi sînt urmașii direcți ai supraviețuitorilor genocidului. În plus, regiunea Kesab, aflată la nord-vest, la granița cu Turcia, este singura zonă rurală armenească. Din cei circa 5.000 de locuitori ai celor cinci sate din Kesab, două treimi sînt armeni.

Sau, mai bine zis, erau pînă mai ieri. Pentru că astăzi cu toții s-au refugiat din calea unei ofensive neașteptate lansate la 20 martie de rebelii sirieni veniți de dincolo de granița turcă. Din fericire, sub protecția trupelor fidele președintelui Assad, armenii și-au găsit adăpost la Latakia, fără să înregistreze victime. Însă casele lor lăsate în urmă au căzut deja victime luptătorilor islamiști susținuți de Turcia care le permite traversarea liberă a frontierei în ambele sensuri. Jaful și distrugerea au pus stăpînire pe Kesabul părăsit de locuitorii săi armeni.

Însă, spre deosebire de cazul atacării celorlalte centre armenești din Siria – în special cartiere în marile orașe –, ocuparea Kesabului de către islamiști veniți din Turcia a stîrnit o reacție rapidă și fermă atît în Armenia, la cel mai înalt nivel, cît și în Diasporă. Pentru că armenii văd, în distrugerea comunității armene din Siria în general și în prădarea Kesabului în special, mîna lungă a negaționismului turc în încercarea de a reduce la tăcere cît mai multe centre armenești în care revendicările naționale și spiritul Cauzei Armene au fost întotdeauna motor al comunității. Și probabil că adevărul este pe aproape, dacă avem în vedere faptul că majoritatea rebelilor islamiști care au invadat Kesabul sînt turcmeni, adică sirieni de origine turcă. În plus, atacul acestora a fost susținut în mod direct de Turcia care a doborît un avion sirian ce oferea sprijin aerian apărătorilor în fața atacului islamist, sub pretextul – vehement respins de partea siriană – cum că avionul ar fi violat spațiul aerian turcesc.

Președintele Armeniei, Serj Sarksian, a ținut să amintească lumii că ceea ce se întîmplă astăzi în Siria amintește de ororile trecutului. Aflat la Haga pentru a participa la Summitul pentru Securitate Nucleară (24-25 martie 2014), Sarksian a făcut o declarație de presă specială pe tema evenimentelor din Kesab.

5831

„Cu toții ne amintim foarte bine istoria Kesabului care, din păcate, în decursul ultimei sute de ani a fost marcată de infernul deportării armenilor”, a spus Sarksian. Președintele a amintit că prima grea încercare pentru Kesab a fost în anul 1909, cînd a fost ținta incursiunilor armate turcești. Atunci armenii s-au refugiat în munții Garaturan și pe litoral. După prădarea și incendierea Kesabului, turcii s-au îndreptat spre Garaturan, prădînd și incendiind casele cartierului de sus. Armenii au scăpat fiind transportați la Latakia de un vas francez. După aproape un an, cît au stat la Latakia, refugiații s-au întors în Kesab și și-au reconstruit casele.

Apoi președintele armean s-a referit la 1915, anul declanșării genocidului armean, cînd nici populația Kesabului nu a fost cruțată. Armenii din Kesab au fost deportați în două direcții, spre Der Zor și spre sud, pînă în Iordania. Mii de oameni au pierit atunci, majoritatea în deșertul de la Der Zor.

„Exilul de astăzi al armenilor din Kesab, deja al treilea la număr, este o serioasă provocare lansată la adresa mecanismelor de protejare a minorităților naționale în secolul 21. Cred că toată lumea trebuie să conștientizeze faptul că paralelismele ce apar de la sine ar trebui să trezească toate părțile la realitate”, a declarat președintele Sarksian, care a mulțumit autorităților siriene pentru protecția acordată armenilor din Kesab în aceste momente grele.

„Am însărcinat deja reprezentanțele diplomatice ale Republicii Armenia de pe lîngă sediile ONU de la New York și Geneva să ridice, pe lîngă structurile specializate în drepturile omului și chestiunile minorităților naționale, problema garantării securității armenilor din Kesab și a revenirii acestora în siguranță la casele lor”, a menționat Sarksian adăugînd că ambasada Armeniei în Siria elaborează un plan de măsuri pentru sprijinirea armenilor din Kesab.

Așadar, emoția printre armeni este puternică. Dacă pînă mai ieri la Alep, Damasc sau aiurea, armenii se considerau prinși la mijloc între două focuri, atacul asupra Kesabului, întreprins cu participarea combatanților turcmeni, este privit – pe bună dreptate – ca o acțiune premeditată de purificare etnică îndreptată împotriva populației armenești.

La doar un an înainte de împlinirea a 100 de ani de la declanșarea, în aprilie 1915, a primului genocid al secolului 20, evenimentele din Kesab vin să amintească faptul că tolerarea de către lumea civilizată a negaționismului nu face decît să încurajeze repetarea acțiunilor de purificare etnică. În acest moment, armenii din Kesab sînt pe drumuri. Latakia, adăpostul temporar al acestora, se află la doi pași de teatrul unor lupte crîncene în plină desfășurare. Tăcerea mai marilor lumii față de noile exemple de răfuială etnică din Siria nu face decît să ne amintească, încă o dată, că toate acțiunile genocidare s-au petrecut cu complicitatea –  mai mult sau mai puțin voită – a restului lumii.

 Vartan MARTAIAN

  • 28
  •