Vartan Martaian

KESAB: AL TREILEA EXIL

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Conflictul intern din Siria a împlinit deja patru ani. Patru ani de infern în care armenii au încercat să se mențină neutri. Ciudată „neutralitate” pentru o comunitate care oricum nu se poate apăra singură în fața atacurilor grupărilor islamiste din cadrul rebeliunii siriene. Numărul armenilor morți în războiul intern din Siria se apropie deja de o sută. Cîteva mii au ajuns – după un drum la fel de primejdios ca și rămînerea acasă – în Armenia, unde autoritățile se străduiesc să-i integreze.

Printre coloniile armenești, cea din Siria ocupă un loc special. Der Zor, în deșertul sirian, a fost destinația finală a deportării și exterminării armenilor în timpul genocidului declanșat de Turcia otomană în 1915. Armenii din Siria de azi sînt urmașii direcți ai supraviețuitorilor genocidului. În plus, regiunea Kesab, aflată la nord-vest, la granița cu Turcia, este singura zonă rurală armenească. Din cei circa 5.000 de locuitori ai celor cinci sate din Kesab, două treimi sînt armeni.

Sau, mai bine zis, erau pînă mai ieri. Pentru că astăzi cu toții s-au refugiat din calea unei ofensive neașteptate lansate la 21 martie de rebelii sirieni veniți de dincolo de granița turcă. Din fericire, sub protecția trupelor armatei siriene, armenii și-au găsit adăpost la Latakia, fără să înregistreze victime. Însă jaful și distrugerea au pus stăpînire pe Kesabul părăsit de locuitorii săi armeni.

Dar, spre deosebire de cazul atacării celorlalte centre armenești din Siria, ocuparea Kesabului de către islamiști veniți din Turcia a stîrnit o reacție rapidă și fermă atît în Armenia, cît și în Diasporă, de la Erevan și pînă la Los Angeles. Pentru că armenii văd, în distrugerea comunității armene din Siria în general și în prădarea Kesabului în special, mîna lungă a negaționismului turc în încercarea de a reduce la tăcere cît mai multe centre armenești în care revendicările naționale și spiritul Cauzei Armene au fost întotdeauna motor al comunității. Și probabil că adevărul este pe aproape, dacă avem în vedere faptul că majoritatea rebelilor islamiști care au invadat Kesabul sînt turcmeni, adică sirieni de origine turcă. În plus, atacul acestora a fost susținut în mod direct de Turcia care, pe lîngă faptul că le-a permis atacatorilor traversarea liberă a frontierei în ambele sensuri, a doborît un avion sirian ce oferea sprijin aerian apărătorilor în fața atacului islamist, sub pretextul – vehement respins de partea siriană – cum că avionul ar fi violat spațiul aerian turcesc.

1909, 1915 și 2014: cele trei exiluri forțate ale armenilor din Kesab, provocate de fiecare dată de sau cu ajutorul Turciei. 1909: armenii scapă cu greu – refugiindu-se tot la Latakia – din fața incursiunilor detașamentelor înarmate turcești, care pradă și incendiază Kesabul. 1915: armenii din Kesab sînt deportați conform planului genocidar al guvernului turc, mii dintre aceștia pierind în deșertul de la Der Zor. 2014: istoria încă se scrie.

Așadar, emoția printre armeni este puternică. Dacă pînă mai ieri la Alep, Damasc sau aiurea, armenii se considerau prinși la mijloc între două focuri, atacul asupra Kesabului, întreprins cu participarea combatanților turcmeni, este privit – pe bună dreptate – ca o acțiune premeditată de purificare etnică îndreptată împotriva populației armenești.

La doar un an înainte de împlinirea a 100 de ani de la declanșarea, în aprilie 1915, a primului genocid al secolului 20, evenimentele din Kesab vin să amintească faptul că tolerarea de către lumea civilizată a negaționismului nu face decît să încurajeze repetarea acțiunilor de purificare etnică. În acest moment, armenii din Kesab sînt pe drumuri. Latakia, adăpostul temporar al acestora, se află la doi pași de teatrul unor lupte crîncene în plină desfășurare. Tăcerea mai marilor lumii față de noile exemple de răfuială etnică din Siria nu face decît să ne amintească, încă o dată, că toate acțiunile genocidare s-au petrecut cu complicitatea –  mai mult sau mai puțin voită – a restului lumii.

Vartan MARTAIAN

  •  
  •  

One Response to KESAB: AL TREILEA EXIL