Redactor

Karen Sebesi și „Strigătul sângelui nevinovat”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

O așteptat de plăcută surpriză  ne produce nouă clujenilor prestigioasa Editura Ararat din București care publică o carte despre tragedia armenilor din 1915. Un volum-document, aș spune, nu doar bine documentat, dar și bine organizat, exemplar alcătuit,  ce cuprinde numeroase mărturii directe sau de arhivă, dar și imagini zguduitoare bazate, toate exprimate  în primul rând pe emisiunile realizate de TVR-Cluj și apoi aglutinate în prezentul multifațetat volum. O muncă depusă în colectiv și realizată, sub toate aspectele, de o întreagă echipă. Coordonată de un profesionist desăvârșit al Televiziunii Române care a fost  și coordonatorul proiectului Genocidul Armean 100 de ani pe TVR, senior editor, dar și șeful filialei UAR Cluj, jurnalistul Sebeși Karen.

Volumul care apare sub egida Uniunii Armenilor din România într-o ediție bilingvă ( româno-engleză, dar putea fi și în maghiară, de ce nu) poartă titlul „Strigătul sângelui nevinovat. Centenarul genocidului armean (1915-2015) la TVR Cluj/ The Cry of The Innnocent Blood” (Editura Ararat, 2020), este călduros întâmpinat de câteva gânduri despre un proiect editorial de excepție, după cum se exprimă la subiect, colegul de breaslă Romeo Couți, Coordonator cu atribuții de director TVR Cluj. Așa aflăm că Sebesi Karen Attila nu este la prima ispravă de acest gen, tot el fiind și realizatorul  unui alt proiect important la TVR Cluj, Mărturii din Infernul Holocaustului. Sunt binevenite astfel de corelări între faptele istoriei, pentru că e bine să ne amintim mereu de toate tragediile ei din trecut aduse la clipa de față. Mai ales tinerii din ziua de astăzi vor trebui să ia notă și să știe tot ce a fost legat de ororile istoriei și trecutului. Nimic nu poate fi ascuns sau ignorat, dovadă mișcările de stradă și protestele antirasiste din ultimele săptămâni în SUA, Marea Britanie, cât și toată Europa. La mesajul-protest Black live matters ar putea fi asociat și continuat și de Every Armenian live Matter, de ce nu, ca un memento mori al unui la fel de tragic eveniment al istoriei.“Folosind un mixaj între tehnica jurnalismului de televiziune, a jurnalismului de presă scrisă și cea a cercetării științifice, la care se adaugă inserarea unor opinii, puncte de vedere avizate și mărturii obținute prin întrebări bine formulate, colegul Sebesi Karen a reușit să crească valoarea produsului de televiziune, rezultând volumul Strigătul sângelui nevinovat-Centenarul genocidului armean. O carte document, pe o temă de mare actualitate care vizează un capitol de istorie despre săvârșirea unor crime oribile împotriva umanității”, ne prezintă concis efortul celor doi jurnaliști, Orban S. Katalin și Sebesi Karen, colegul de breaslă și redacție Romeo Couți. Nimic de comentat, o acoladă amicală și prețuire intelectuală ca de la profesionist la profesionist. Într-un alt succint Cuvânt înainte, care inventariază evenimentele ce au încălecat anul 2015, dedicate comemorării genocidului, atât în Armenia, dar și în România, Sergey Minasyan, doctor în științe politice, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Armenia în România, pune accentele cuvenite. Atât despre semnificația genocidului, dar și pe activitatea prodigioasă desfășurată la Cluj de Karen Sebesi și colegii din comunitatea armeană. Cât și  implicarea la nivel central din cadrul UAR, „condus și coordonat, precizează pe bună dreptate ambasadorul, de Președintele de neînlocuit al UAR, al căreia, încă din 1990 este deputatul Varujan Vosganian, al cărui rol în păstrarea identității culturale și lingvistice a armenilor din țară este de necontestat și care asigură o punte eficientă de legătură și cooperare între armenii români și guvernul și populația majoritară a României.” Un emoționant mesaj, pus sub genericul Fără compromisuri transmite și Varujan Pambuccian, deputat, liderul Grupului Minorităților Naționale în Parlamentul României, considerând, pe bună dreptate,” cartea strânge în paginile ei istorii și atitudini spuse de oameni. Nu este o carte de istorie, ci o carte de istorii realizată în felul în care un om de televiziune simte ritmurile istoriei.” Percutant spus, nimic de adăugat, doar de citit. Cu o mărturie copleșitoare de familie, a mamei autorului, din 2015 – „Karen! În sfârșit s-a făcut dreptate și în familia noastră” – trecând printr-un Preambul  decupat din cartea Istoria unui Genocid ignorat, ajunsă la a IV-a ediție, a istoricului Sergiu Selian, și parcugând și un scurt eseu al Lui Varujan Vosganian Despre armeni și români, emis cu participare emoțională legat de „frățietatea de credință și conviețuire româno-armeană” – atragem atenția asupra unei erori care se perpetuează în sânul comunității armenii din România, Vasile Conta, distinsul filosof și prieten al lui Eminescu NU a fost armean ( există o teză de doctorat a cercetătorului ieșean, Florin Cântec în acest sens) acesta e un adevăr care trebuie corectat și asumat, așa cum s-a întâmplat și cu tabloul din  Catedrala Armeană din Gherla, care  a fost, secole de-a rândul, abuziv  atribuit lui Rubens etc – ajungem intrăm în miezul cărții. Armenocidul la 100 de ani (1915-2015).Transcriptul emisiunilor dedicate Centenarului Genocidului Armean la TVR Cluj (februarie-mai 2015). La ediția specială din 24 aprilie iau parte și doi istorici, Dr.Cristian Ivaneș și Dr.Lorand Madly, este inserat în cuprinsul dialogului și o mărturie a Prof.Lucian Nastasă  Kovacs, fost director al Institului de Armenologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, care punctează despre cauze, efecte și consecințele tragediei din 1915, pentru armeni, turci și întregul context european de astăzi, 2015 fiind și anul în care atât Germania, cât și Austria, foste aliate de arme ale Imperiului Otoman în Primul Război Mondial au recunoscut genocidul, provocând iritarea autorităților de la Ankara. Două interviuri alăturate adaugă nuanțe importane. Primul interviu, cel cu Ioan Estegar, Președintele Filialei Transilvania a Uniunii Armenilor din România, implicând percepția armenilor de rit catolic despre genocid – amintind și gestul Papei Francisc de a pomeni în liturghia sa victimele Genocidului Armean, la care Turcia și-a retras ambasadorul de la Sf.Scaun. Cel de-al doilea interviu, mult mai amplu, este un dialog purtat de Karen Sebesi cu E.S.Hamlet Gasparian, fostul ambasador al Armeniei în România. Un diplomat experimentat, intelectual rafinat și un admirabil partener de dialog, iubitor nu doar de armeni, cum a și dovedit-o cu fiecare vizită la Cluj pe care a întreprins-o. Un om iubit, admirat și prețuit de toată lumea, ar merita scris într-o bună zi in extenso despre acest om minunat.  Care spune ce e de spus și ne amintește că nu trebuie să ignorăm ce se întâmplă și astăzi prin lume. Din transcriptul emisiunii „Transilvania policromă ”, din data de 24 aprilie 2017, Comemorare Genocid Armean, se rețin participarea lui Varujan Vosganian și lui Dr.Michael Shafir, cunoscut analist politic și profesor emerit la Universitatea Babeș-Bolyai extragem câteva interesante observații legate de relațiile dintre armeni și statul român, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu. Măsuri coercitive luate la adresa armenilor, de către regimul antonescian despre care nu s-a știut și vorbit în spațiul public. Volumul se încheie cu o parte consistentă de mărturii, începând cu cea a lui Varujan Vosganian și cu a distinsei noastre clujence, Azaduhi Varduca-Horenian, cu rădăcini în Sivas și Tokat, în mijlocul Turciei de azi. Aceste povești de familie devin mărturii de istorie orală, așa cum reies și din cele ale lui Mihai Stepan Cazazian – care face și un scurt bilanț al revistei Ararat, ce găzduiește și aceste mărturii zguduitoare – draga de Ermone Martaian de la Gherla, cu familia ei refugiată din Anatolia, Claudia Dărăban se ocupă de impactul genocidului asupra societății armenești din România în perioada interbelică, așa cum Sirun Terzian își are străbunii la Istanbul. Faptul că acasă NU s-a vorbit despre genocid nu este singular. Anna Steib, cu origini armenești moldovene,  ne relatează despre armenii din Transilvania în timp ce Arsen Arzumanyan face un succint bilanț al prezenței armenilor în spațiul românesc. Câteva gânduri și mulțumiri sunt aduse laolaltă de Varujan Vosganian, Președintele Uniunii Armenilor din România, într-un cald elogiu adus armenilor de ieri și de azi, rude, prieteni, apropiați sau simpli conaționali, martiri ai istoriei sau doar simpli trăitori ai ei, pentru a concluziona efortul echipei de la Cluj care a realizat, nu doar câteva emisiuni TV, dar și o carte exemplară.

Nu avem cum să nu amintim componența acestei echipe. Romeo Couți, Katalin S.Orban, Karen A.Sebesi, de care am mai pomenit, dar nu putem ignora pe ceilalți Cristian Balaș – director imagine, Cosmin Ferenț – asistent imagine, Adrian Olar – editor imagine, Sandor Miklos – editor imagine, Cosmin Oșorhean – editor imagine. Imaginile care însoțesc volumul sunt extrem de convingătoare și au fost obținute de la The Armenian Genocide Museun Institute Foundation, căreia autorul, Karen Sebesi mulțumește călduros, ca și Lianei Minasyan, Conselor to the Embassy of Armenia, cât și evident Uniunii Armenilor. Cu speranța că nu am uitat pe nimeni dintre cei care au contribuit la realizarea acestui volum, așteptăm zile mai puțin afectate de restricțiile impuse de pandemie și o posibilă masă rotundă-dezbatere-lansare de carte, la București sau Cluj, pentru a omagia efortul lui Karen Sebeși și cartea lui. Nu am cum să nu rămân marcată de privirile din ochișorii celor doi copii de pe coperta cărții. Oare ce s-o fi ales de ei? Cred că nici bunul Dumnezeu nu mai ține minte după 100 de ani.

Anamaria Missir-Patrubany

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *