Redactor

JAKOBOVITS MIKLÓS La mulţi ani, maestre!

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

INVITAŢIE

հրավերը

 

Aniversarea renumitului si mult apreciatului pictor si

restaurator de origine armeana, Jakobovits Miklos, la

implinirea a 75 de ani, va avea loc in 22.09.2011 de la

ora 17.00 la sediul Uniunii Armenilor Filiala Cluj (str.

Cuza Voda 8, ap.4, interfon 04, Cluj-Napoca).

Va invitam cu drag.

 

 

 

 

 

 

Artistul orădean Jakobovits Miklós aniversează în acest an 75 de ani. A venit la Oradea în 1959, creaţia sa fiind recunoscută în plan european. Mărturisea că „în artele plastice mă interesează să aflu amprentele sufleteşti ale umanităţii, acele semne care întrupate în obiecte şi vestigii, prin intermediul simţurilor noastre îşi trimit spre noi mesajele timpurilor apuse, relaţiile interumane, ale căror natură armonioasă sau discordantă ne parvine tălmăcită prin culori şi forme, destinul şi radiaţia căldurii omeneşti. Dintr-o dimensiune miraculoasă cercetez tainele care iradiază spre noi într-o lumină crepusculară, desluşesc trecutul cu conexiunile sale misterioase şi prezentul cu simbolurile sale banale, frivole sau bizare.” Jakobovits consideră că tablourile sale nu sunt abstracte, pentru că ele tind mai degrabă spre metafizică. Într-adevăr, lucrările sale din ultimele două decenii beneficiază tot mai mult de o spiritualitate conţinută şi restituită privitorului: trăsătură evidentă în expoziţia sa organizată în anul 2000la Muzeul Ţării Crişurilor şi în 2007 la Muzeulde Artă din Cluj-Napoca. „Asemenea unui medium – mărturiseşte Jakobovits – care percepe cuvinte şoptite din trecut, din straturile adânci ale timpurilor şi spaţiilor, ele aduc la lumină semne şi semnificaţii sugestive”; „(…) Râvnesc la sacralizarea spaţului şi timpului în care lucrurile cele mai banale se transfigurează şi îşi află rostul (…)”. De aceea el refuză culorile arzătoare, efectele stridente, cromatica sa beneficiind, totuşi, de varietate picturală rafinată, căci prin luminiscenţa sa blândă vrea să exprime ceva important, deşi evanescent, uneori ceva vag, urmele timpului, existenţa noastră prinsă în lucruri, în materie, căldura fiinţei.

Îi place să construiască cu materia, să o plămădească, s-o amestece cu alte materii, să clădească arhitecturile sale cu aură metafizică,  un imn adus omului constructor, unei lumi eterne. Am în vedere verdele turcoaz, verde smarald, ivit din mituri orientale, verdele, niciodată teluric, un verde ce-i aminteşte de Velasquez, ca şi griurile, într-o varietate uimitoare, galbenul copt, solar spre oranj, dar mai ales galbenul lui Rembrandt, ce pare să ilumineze din adâncul materiei, transformat într-o lumină spirituală. Sunt mulţi alţi intermediari coloristici, insidioşi sau prezenţi pentru a crea unitatea. Dar să nu uităm albul lui Jakobovits, special, colorat, în lumini diferite, mirifice, de zi sau de noapte, de o delicateţe indicibilă. Ca şi albastrul „Jakobovits”, roşul „Jakobovits”, auriul „Jakobovits”, într-atât sunt ele, culorile recognoscibile ca fiind numai ale sale pentru a transmite un mesaj, pentru a evoca un anumit „ceva”, pentru aura lor metafizică. Este amprenta sa, a iubirii sale imense pentru culoare, pentru creaţie.

Maria ZINTZ

 

  •  
  •