Giuseppe Munarini

ITALIA / O carte foarte interesantă despre armenii dispăruți

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

The Secret Nation: The Hidden Armenians of Turkey, I.B. Tauris, una divisione di Bloomsbury, Londra e New York, 2018. [Națiunea secretă. Armenii ascunși din Turcia]

„Tu cine ești? Aceasta este Turcia. Știi ce este Turcia?” mi s-a adresat o persoană, în timp ce două lentile groase de ochelari amplificau spaima care transpărea din privirea sa. Era un armean din Anatolia, acum rezident la Istanbul. Eram într-o ceainărie în cartierul Kurtuluș, unde armenii din Sepasdia [Sebastia]  Sinop, Hastamonu, și alte provincii interioare obișnuiau să se întâlnească, iar eu aveam intenția să-i intervievez.

Omul acela avea dreptate. Nu știam ce este Turcia. (Avedis Hadjian)

Din introducerea cărții

Traducere din limba engleză de Sandra Fabbro Canzian

Săptămâna trecută, dr. Avedis Hadjian, scriitor și jurnalist armean, născut în orașul Alep, dar care actualmente locuiește în Veneția, și-a prezentat cartea împreună cu profesoara Antonia Arslan la „Casa de cristal”, o asociație culturală de prim plan care adesea editează cărți și lucrări armenești din diaspora și Patria mamă.

dr. Avedis Hadjian și Antonia Arslan

Tema de vinerea trecută a fost aceea a așa-numiților armeni împrăștiați sau armeni „secreți”, adică cei care au fost deznaționalizați forțat de către turci după Genocid, sau ceea ce noi numim azi „Metz Yeghern” sau „Marele rău”.

Se știe că o parte din populația Anatoliei este formată din descendenți armeni care i-au pierdut nu doar pe cei dragi, ci și propria identitate și religie, fiind nevoiți să îmbrățișeze islamismul.

Sunt mai ales armeni care trăiesc în Anatolia, nu la Istanbul sau Constantinopol, unde în număr mai mare și-au păstrat limba, credința lor creștină.

Avedis Hadjan a parcurs cu atenție, dar eu aș spune și cu durere „ținuturile străvechi, pătate, îmbibate de sângele părinților, victime ale genocidului”.

După trei călătorii, ca și un cunoscător profund al istoriei poporului său, al fiilor lui Haik, dar și al limbii armene și turce, Avedis Hadjian, a reușit să scrie cartea The Secret Nation: The Hidden Armenians of Turkey, I.B. Tauris, o divizie din Bloomsbury, Londra și New York, 2018. [Națiunea secretă. Armenii ascunși din Turcia].

El a vizitat, apoi, Anatolia, un pământ unde erau mulți armeni înaintea genocidului, dar și numeroși asirieni și sirieni, uniți sau neuniți cu Sfântul Scaun al Romei.

Mulți, după cum se știe, au fost nevoiți să fugă, alții au fost victime ale genocidului sau ale masacrelor, alții s-au adaptat la noua situație, ajungând să accepte religia islamică, cel puțin din punct de vedere formal.

Iată că aici, în carte, răsună nume dragi și sfinte fiecărui creștin ne-renegat sau de conjunctură precum Kars, Mush, Karpet, Mardin, Sasun sau Gerger, care era oraș, acum devenit un sătuc.

În paginile lui Avedis Hadjian se găsesc și amintirile sau menționarea  Hamshens-ilor sau ale armenilor islamizați din secolul al XVII-lea care vorbesc o limbă destul de apropiată de grapar sau armeana clasică.

Din diverse motive, câțiva armeni, trecuți la religia islamică, s-au reîntors la creștinism, îmbrățișând credința proclamată de biserici și comunități evanghelice, dar mai ales de Biserica istorică, în special atunci când se mută la Constantinopol (Armeană Apostolică).

Nu lipsesc cazuri de armeni care au trecut la Biserica Catolică siriană, care a avut și ea martirii ei ca, de exemplu, Fericitul Ignatius Maloyan (1869-1915) care a respins propunerea lui Mamdouh Bey de a îmbrățișa islamul.

La aceasta trebuie să adăugăm dezastrul schimbării prenumelor și toponimelor impuse de autoritățile turce pentru a șterge rădăcinile și a înstrăina supraviețuitorii „Marelui Rău”.

Cartea colectează povești, întâlniri și experiențe petrecute între anii 2011-2014, perioadă în care părea că Turcia, cu toate că rămânea un post-imperiu, urma să se deschidă spre istorie și spre respectul minorităților, nu doar la nivelul epidermei.

Retrăiesc și diferite situații: de exemplu, aceea a armenilor ascunși, care par să creadă că mulți vizitatori din Occident, inclusiv armeni, au venit în părțile Anatoliei, pentru a căuta „aurul armenilor”, deci aurul care – se spune – era ascuns pe vremea Genocidului sub pământul unui cimitir armean sau islamic.

Întrucât cartea nu a fost încă tradusă în italiană, profesoara Sandra Fabbro Canzian, de la Asociația Italia-Armenia, a tradus câteva pagini din engleză care au permis celor care nu vorbesc limbă engleză să pătrundă în situații și peisaje îndepărtate.

Autorul a vizitat și ultimul sat de la granița dintre Siria și Turcia, Vakif, unde încă se vorbește armeana, chiar dacă emigrarea externă sau internă amenință existența ultimilor armeni ascunși de asimilare.

Printre invitații la conferință, trebuie amintiți: doamna Arayik Harutyunyan, fostul prim ministru din Nagorno Karabagh, președintele Asociației italiene a armenilor Flavia Randi, dr. Vartan Giacomelli, dr. Siobhan Nash-Marshall, doctor Gianni Arslan,  profesoara Marina Pasqui, prof. Sandra  Fabbro Canzian, dr. Marina Mavian, dr. Pierluigi Canzian, Fabio Scarso si doamna Nicoletta precum  și alți prieteni armeni sau italo-armeni.

Cartea lui Avedis Hadjian ne permite să citim sau să recitim textul Antoniei Arslan, Scrisoarea unei fete din Turcia, publicată în 2016 la Milano la tipografia Editurii Rizzoli.

Giuseppe MUNARINI

  •  
  •  

One Response to ITALIA / O carte foarte interesantă despre armenii dispăruți

  1. Sarkis Selian November 30, 2019 at 8:31 am

    Denumirea corecta în româneste – si eleganta – a Matenadaranului ca institutie si nu ca arhiva este Institutul de paleografie Mesrop Mastot.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *