Simona Paula Dobrescu

ITALIA/ Extraordinară descoperire la Muzeul mănăstirii din SAN LAZZARO a armenilor din laguna venețiană

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Părintele Serafino Jamourlian și Vittoria Dall’Armellina, Doctorand la Universitatea Ca’Foscari din Venezia

În timp ce vizita Muzeul mânăstirii din Insula San Lazzaro a Armenilor Vittoria Dall’Armellina, Doctorand la Universitatea Ca’ Foscari, a zărit într-o vitrină în mijlocul altor obiecte, o mică spadă. Deși la prima vedere aceasta părea un obiect din epoca medievală, în realitate, era vorba de o piesă mult mai veche, foarte asemănătoare, cu multe alte arme de acum 5000 de ani, descoperite în interiorul Palatului Regal din Arslantepe(Anatolia Orientală). Referitor la zona asiatică menționată mai sus, în perioada succesivă a acestei descoperiri, la muzeul Tokat(Turcia) a fost identificată o spadă de aceeași tipologie, provenind din regiunea Sivas, asemănătoare cu exemplarul de la San Lazzaro. Asigurându-se că spada nu rezulta în evidența catalogului de antichități provenind din Orientul apropiat și păstrate în muzeul mânâstirii, de comun acord  cu Elena Rova, profesoară de Arheologie la Departamentul de Studii Umanistice  a Universității Ca’ Foscari din Venezia, precum și cu supervizorul de la doctorat, tânăra italiancă, a continuat cercetarea, pentru a verifica intuiția sa și totodată pentru a clarifica multe puncte necunoscute.

Analizele științifice confirmă că spada este asemănătoare, cu cele mai vechi arme din lume, datând 3000 de ani î.H. în ceea ce privește forma și elementele constituente ale aliajului.   Dar care este istoria acestei arme, care reapare întâmplător la Venezia, ieșind la lumină din “întunericul” miilor de ani? Cui i-a aparținut? Pe cine a suprimat? Sau cine a fost îngropat împreună cu această spadă?                 

Pentru a răspunde la toate aceste întrebări, tânăra cercetătoare s-a bucurat de ajutorul unui prețios colaborator, Părintele Serafino Jamourlian, de la mânăstirea din San Lazzaro, care consultând arhivele a contribuit la dezvăluirea unei părți a acestei lungi istorii, prezentată în cadrul Ateneului Universității Ca’Foscari, cu numele de: “Călătoria spadei”.

Spada ajunge de la Trebizond la Venezia, fiind dăruită de un negustor și colecționar de opere de artă, un anumit Yervant Khorasandjian, cam pe la jumătatea secolului al XIX-lea; lucru confirmat de un plic ce conținea un bilet scris în limba armeană, deteriorat, dar copiat de cineva pe o bucată de hârtie mai actuală, care preciza că era vorba de o donație (există o listă de obiecte) făcută Părintelui Ghevond(Leonțio) Alishan.Totodată se preciza că obiectele au fost găsite la Trebizond, într-o localitate numită Kavak. Este bine cunoscut, că Ghevond Alishan, celebru poet și scriitor, prietenul lui John Ruskin, călugăr al congregației Mekhitariste și pasionat studios de arheologie, a murit la Venezia în anul 1901. Deci, tot ceea ce s-a întâmplat și se povestește în legătură cu donația spadei, aparține ultimei perioade a secolului al XIX-lea. Biletul ce însoțește spada a furnizat experților o importantă informație despre originea anatoliană a acesteia. Iată pe scurt conținutul biletului: “domnul Yervant Khorasandjian, care locuia la Trebizond, trimite un dar Părintelui Ghevond(Leonție) Alishan, prin intermediul Părintelui Minas Nurikhan, fundatorul și directorul Colegiului Mekhitarist din Trebizond(1882-1894): o spadă de bronz, regăsită în împrejurimile Trebizondei, la Kavak”.   

Analizele făcute pentru a cunoaște compoziția metalului, au fost conduse în colaborare cu profesoara Ivana Angelini și cu CUCIBA (Centrul Interdepartamental de Cercetare Studiu și Consevare a Bunurilor Arheologice, Arhitectonice și Istorico-Artistice) ale Universității din Padova. Spada din muzeul mănăstirii Călugărilor Mekhitariști din Insula San Lazzaro a Armenilor, căt și alte exemplare existente asemănătoare sunt din cupru arsenicat, utilizat în mod frecvent înainte de răspândirea și utizarea bronzului (aliaj din cupru și cositor).Acest detaliu, cât și deosebita asemănare cu spadele gemene din Arslantepe, găsite într-un loc bine cunoscut au permis studioșilor să încadreze obiectul, spada, în perioada de început  a celui de al III-lea mileniu î. H.,considerând-o de un tip destul de rar. În baza cercetărilor făcute, rezultă că acest tip de spadă era răspândit într-o regiune situată între Anatolia Orientală, cursul fluviului Eufrat și coasta meridională a Mării Negre. Studiul microelemenelor va putea preciza ulterior, din ce zăcământ specific provine metalul din care este făcută spada.Din păcate aceasta, nu prezintă nici un fel de element decorativ, nici o inscripție, nici un element distinctiv, motiv pentru care nu se poate dovedi că a fost într-un fel utilizată. Este posibil să fie vorba de o adevărată armă de atac, sau de una de apărare, ori de un obiect găsit într-un mormânt. Referitor la ultima ipoteză, spada ar aparține perioadei în care în Anatolia și în  apropiata regiune a Caucazului, se obișnuia ca în mormintele războinicilor de elită, să se depună arme și bijuterii. Povestea vechii spade este încă învăluită în mister, lucru pentru care, marți pe 31 martie 2020 în Sala Baratto a Universității Ca’ Foscari din Venezia, se va ține o Conferință organizată de Departamentul de Studii Umanistice, în cadrul căruia experții vor aprofunda diferitele aspecte în legătură cu această extraordinară descoperire din Insula San Lazzaro a Armenilor. 

Simona Paula Dobrescu

  •  
  •