Giuseppe Munarini

ITALIA : Comemorarea a 99 de ani de la Genocidul Armenilor la Padova

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Genocidio Armeno 018

Părintele Abate General Elia Kilaghbian,. Krikor Mikaelian, P. Anton Grigorian

Ca în multe alte oraşe ale lumii, la 24 aprilie 2014 a fost comemorată la Padova împlinirea a 99 de ani de la Genocidul poporului Armean, numit şi „Marele Rău” (“Metz Yeghern”). Nu departe de gara oraşului, în biserica „Templul Păcii”, construită în anii ’20 ai secolului trecut, operă aparţinând arhitectului Zanivan, a fost celebrată Dumnezeiasca Liturghie în ritul armeano-catolic. Este semnificativ faptul că biserica a fost construită în urma unei promisiuni făcute de către padovani în timpul Primului Război Mondial, pentru ca protectorul lor, Sf. Anton, să apere oraşul de ororile războiului. Cu trecerea timpului, biserica a fost înălţată, iar în ea au fost înhumate rămăşiţele a aproape o mie de soldaţi italieni căzuţi în timpul războiului, cât şi rămăşiţele a mii de persoane civile, victime ale bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial.

Genocidio Armeno 010
Parohul gazdă a fost Pr. Elia Ferro, care este și delegatul episcopului de Padova pentru pastoraţia emigraţilor. La altar au fost prezenţi, pe lângă celebrantul principal P.Cucernicul Abate General Mons. Elia Kilaghbian, pr. Krikor Mikaelian şi Fratele Anton Grigorian, şi de asemenea Arhimandritul pr. Boghos Levon Zekiyan care, cu răbdare şi dăruire, poartă de grijă credincioşilor diasporei armeneşti din regiunea Veneto. Au fost prezenţi şi Pr. dr. Paolo Ridolfi, aparţinând Diocezei de Prato şi capelanul militar pr. Luigi Goldin.
Corul de la “San Lazzaro degli Armeni”, dirijat de către Fratele Gevork Sarkissian a însoţit Liturghia cu minunate cântece în limba grapar, cântece care preamăresc victoria lui Hristos asupra morţii de Sf. Paşti. Lecturile luate din Faptele Apostolilor, Evanghelia, împreună cu rugăciunea credincioşilor, au fost citite şi în limba italiană.

Genocidio Armeno 014

Părintele Levon Zekiyan (v.foto) a predicat cuvântul de învăţătură, subliniind că nicio altă pericopă evanghelică nu putea fi mai potrivită pentru aducerea aminte de cei care s-au jertfit nu doar pentru naţiunea armeană, ci şi pentru a-i rămâne fideli lui Hristos până la sfârşit fără şovăire, respingând tentațiile acelora care ar fi vrut să-i facă să se lepede de credinţa lor. Apoi, părintele a subliniat faptul că martirajul nu trebuie să fie expus instrumentalizării, întrucât în faţa martirilor (adevăraţi eroi), atitudinea cea mai corectă este aceea a respectului profund şi a admiraţiei. De asemenea, a amintit că martiriul fraţilor noştri armeni de la Constantinopol şi Anatolia a început în toiul nopţii, la un ceas al întunericului. Părintele a menţionat o altă Liturghie solemnă oficiată în vederea rugăciunii şi a aducerii aminte în domul din Milano în urmă cu 49 de ani, de către Patriarhul din Cilicia al armenilor catolici, Cardinalul Krikor Bedros XV Aghagianian, care a muncit îndelung pentru Patrie şi pentru Biserică. În încheiere, pr. Levon şi-a exprimat bucuria că Sinodul Bisericii Surori Armene de la Echmiadzin a decis să îi canonizeze împreună pe toţi martirii armeni, dorindu-şi ca, într-o bună zi, şi venerabila Biserică Catolică Romană să înfăptuiască un asemenea act.
Liturghia a continuat cu solemnitate, participând credincioşi armeni şi italo-armeni, precum şi membri ai „Asociaţiei Italiarmenia pentru prietenia italo-armeană”, sosiţi nu doar de la Padova, ci şi de la Vicenza, Verona, Veneţia sau din alte oraşe.
În timpul Împărtăşaniei, maestrul Aram Ipekdjian a interpretat câteva cântece la duduk, sporind atmosfera solemnă şi îndurerată, neumbrită de disperare, amintindu-ne din nou, prin intermediul cântecelor pascale, de Învierea lui Hristos.
La sfârşitul celebrării, microbusul pus la dispoziţie prin grija impecabilei organizări a primăriei, i-a însoţit pe cei prezenţi în faţa Palatului Moroni, sediul Primăriei municipiului Padova, unde s-a desfăşurat o ceremonie de comemorare. Pe scenă erau prezenţi în calitate de vorbitori primarul adjunct al Padovei dr. Ivo Rossi, Consilierul în cadrul Provinciei de Padova Enrico Pavanetto, P. Cucernicul Părinte Abate şi reprezentantul comunităţii armeneşti dr. Vartan Giacomelli, nepot al regretatei doamne Hrispimè Amrighian Condakgian, supravieţuitoare a Genocidului. Au participat reprezentanţi ai autorităţilor civile, militare şi religioase, printre care pr. Giovanni Brusegan, care îl reprezenta pe Arhiepiscopul de Padova. Purtătorii drapelelor Universităţii, al Primăriei şi al Provinciei se găseau în fața scenei. După depunerea unei coroane de lauri şi momentul de tăcere în semn de reculegere la picioarele basoreliefului lui Movses Guloyan, a luat cuvântul primarul adjunct al Padovei, dr. Ivo Rossi.
Ne face plăcere să consemnăm o parte din discursul său de deschidere: ”Astăzi simţim cu putere datoria aducerii aminte, pentru că …trecuseră de abia vreo douăzeci de ani de la acel genocid când un om dispreţuitor, sigur atât de faptul că nu avea să fie pedepsit, cât şi că omorurile săvârşite aveau să fie date uitării, se întreba adresându-se soldaţilor: “Cine să-şi mai aducă astăzi aminte de masacrele armenilor?” Acel criminal, care se pregătea să dea naştere uneia dintre cele mai sângeroase ucideri a nevinovaţilor pe care istoria avea să o consemneze, era Adolf Hitler. Acele cuvinte dispreţuitoare ne amintesc, o dată în plus, de faptul că pe lângă a extermina milioane de persoane, răufăcătorul acţionează cu voinţa de a le şterge memoria şi de a şterge şi propria responsabilitate.
A ne aduce aminte este o datorie pe care o avem atât faţă de victimele acelei crime nebune, cât şi faţă de noi înşine, întrucât nu suntem imuni, întrucât voinţa de a descărca asupra unui grup dificultăţile unei societăţi întregi şi de a găsi un ţap ispăşitor poate întotdeauna să mai iasă la iveală. Din acest motiv, zile precum cea de astăzi au rolul –nu doar de a aduce aminte- ci şi de a ne ajuta să ne angajăm şi să luptăm pentru ca astfel de riscuri să fie înlăturate din comunităţile noastre.
Până cu nu mulţi ani în urmă, durerea poporului armean era restrânsă în limitele dimensiunii private a supravieţuitorilor. Și astăzi, în ciuda faptului că s-a scurs aproape un secol, genocidul împotriva armenilor rămâne nu doar nepedepsit, ci şi în bună măsură necunoscut. Încă şi astăzi, Guvernul turc refuză să recunoască adevărul istoric al acelui eveniment, raţiunile profunde ale unei astfel de atitudini trebuie căutate în ideologia naţionalistă care, la acea vreme, a dat naştere respectivului plan de exterminare. Rămâne aşadar o dramatică problemă a memoriei care îi implică nu doar pe armeni sau pe turci, ci şi conştiinţa fiecăruia dintre noi, în încercarea de a restitui adevărul istoric şi o memorie vie prin intermediul căreia să fie răscumpărate victimele şi să fie reluat un posibil drum al dialogului şi al convieţuirii (…) ”.

Genocidio Armeno 026

Genocidio Armeno 2014 020

Purtătorii drapelelor Universităţii, al Primăriei şi al Provinciei Elena Hripsimè Munarini

Reprezentantul Provinciei, Consilierul Enrico Pavanetto, a pus accentul pe gravitatea tăcerii ce ucide a doua oară poporul armean, ascunzând adevărurile tragicei sale istorii. Prin intermediul aducerii aminte se atinge scopul ulterior de a le transmite şi noilor generaţii conştiinţa lucrurilor întâmplate. Astfel, se realizează o comunicare universală, care permite poporului armean să nu fie părăsit în aducerea-aminte de destinul martirilor săi. Distinsul vorbitor a evidenţiat demnitatea dramatică şi deplină a mărturiilor acelora care au supravieţuit “Marelui Rău” (Metz Yeghern), mărturii nedominate de ura faţă de poporul turc.
Mons. Elia Kilaghbian a subliniat preceptul creştin al iertării chiar ca sentiment individual, care nu înseamnă însă uitare, nici oprire a dreptăţii, de care va trebui să se ocupe autoritățile competente. I-a amintit pe fraţii care au fost numiţi duşmani, precum aceia care se găseau în faţa soldaţilor care astăzi îşi dorm somnul de veci în Templul Păcii. A menţionat că recent, satul său din Siria a fost atacat de către trupele islamice care au devastat case şi biserici, obligându-i pe locuitorii creştini şi musulmani să părăsească totul din pricina acestor fraţi-duşmani.
La încheierea cuvântărilor, reprezentantul Comunităţii Armeneşti de la Padova, Dr. Vartan Giacomelli, a spus următoarele: “În numele întregii comunităţi armeneşti, doresc să exprim mulţumiri sincere Autorităţilor civile şi militare, precum şi tuturor celor de faţă pentru acest moment de aducere-aminte care se reînnoieşte şi în acest an, şi care conferă continuitate căii memoriei, care ne face să ne simţim pe deplin parte din comunitatea orăşenească.
Mă gândesc că ceea ce trăim împreună este, mai mult ca oricând, un act de răspundere colectivă, ce ne permite să ne eliberăm memoria de orice risc de retorică şi să îi conferăm o perspectivă deschisă şi creativă: singurul mod de a produce sens şi participare. Astfel, putem să ne exprimăm împreună recunoştinţa faţă de martiriul părinţilor noştri, dar şi să indicăm copiilor noştri un drum care să fie de reîmpăcare şi de dreptate. Împreună putem să rostim cuvinte care să nu fie purtătoare de ură, ci de adevăr, adevăr care să ne deschidă ochii asupra prezentului şi să ne ajute să înţelegem că riscurile suprimării pe care poporul armean a trăit-o în 1915 se prezintă astăzi din nou cu scenarii dramatice, precum în cazul tragediei armenilor în Siria sau al vânturilor prevestitoare de război care bat în Caucaz şi în mare parte în Karabagh. Împreună putem scoate la iveală acea lumină pe care cultura armenească a ştiut să o exprime şi pe care încă o mai exprimă, precum şi a multor legături pe care le are şi le menţine cu Italia”.
Ceremonia s-a încheiat cu recitarea poeziei “Primăvara” a lui Costan Zarian, scriitor şi poet, de către un grup de elevi de la Şcoala Gimnazială “Goffredo Mameli din Padova”, pregătiţi de către inimoasa profesoară Marina Pasqui. În acest moment, elevii îndrumaţi şi de către Asociaţia „Terapia” şi de vocea recitatorului Roberto Bonaldi au intrat cu un gest emoționant, aducând flori de culoare roşie, probabil amintind de preoţie şi de martiriu.
Elena-Hrispimè Munarini a citit textul de prezentare la cea de-a doua parte a ceremoniei, în timp ce fotografiile au fost făcute de către prietenul Francesco Marchi.

Giuseppe Munarini

 

  •  
  •