Redactor

ISTORIE / DESPRE  DATA  CONSTRUIRII  BISERICII  MEDIEVALE ARMENE  DIN CETATEA  ALBĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

            Biserica medievală armeană din Cetatea Albă este o constructie în formă de navă ce are la capătul dinspre est doua brațe fiecare din ele având câte un altar, pe lânga cel principal care este si hramul bisericii. Intrarea dinspre vest este prevăzuta cu un mic pridvor cu patru coloane iar intrarea dinspre est, o constructie ulterioara, mai înaltă, are si ea patru colane în relief.

            Datele  documentare  privind  anul construirii  Bisericii armene din Cetatea Albă lipsesc.

            Din acest motiv cercetărorii au avansat diferite ipoteze  bazate pe fapte colaterale, fără a ajunge la o concluzie  fermă. Există inscripţii votive  sau închinarea unui khoran ,  apoi  khacikaruri  votive încastrate în pereţii interiori ai bisericii dar nu şi referinţe privind anul ridicării hramului principal (Adormirea Maicii Domnului). Lipseşte Pisania cu acest conţinut, o inscripţie  crucială pentru orice biserică. Acest fapt ridică o serie de probleme şi în cele ce urmează vom încerca să prezentăm o ipoteză credibilă  în această privinţă. Pisania care consemneaza „ridicarea Bisericii cu hramul Sf Oxendios  ”  datează din anul 1699, dar opinia unanimă este că ea se referă la horanul din dreapta unde există un altar închinat acestui sfânt,

             Pe baza  datelor istorice ale vremurilor trecute, precum şi pe baza inscripţiilor medievale în limba armeană din Cetatea Albă care au ajuns până la noi, sau au fost salvate prin publicarea lor în lucrările unor cercetători care s-au ocupat de aceste inscripţii, vom încerca  ne apropiem de soluția aceastei probleme.

***

 

            Înainte de a începe studiul nostru, vom aminti că unele izvoare menţionează existenţa în Cetatea Albă (sau cu numele sale mai vechi anterioare  Tyras, Maurocastro, Akkerman, ş.a.) a trei biserici armene. Nici un izvor documentar şi nici o menţiune privind localizarea acestor trei biserici nu a putut fi scos la iveală.  Pentru a da o explicaţie acestui fapt, unii autori au emis părerea că cele trei biserici trebuie să fie : Nava principala cu hramul Adormirea Maicii Domnului, khoranul din stânga cu hramul Sf. Ioan şi khoranul din dreapta cu hramul Sf. Oxentie, care fac parte din biserica principală. Această ipoteză este acceptată astăzi de toţi, deşi unii admit că ar mai fi existat în vechime alte biserici despre care însă nu ştim   nimic.

 

            Biserica medievală armeană din Cetatea Albă  este clădită pe teritoriul Ogradei Bisericii Armene, un teren  cu aria de circa două  hectare.[1] Biserica este situată în cuadrantul de nord-est, şcoala armeană era situată în cuadrantul de sud-est,  clădirile  admnistrative şi locuinţa preotului în cel de sud-vest iar în nord-vest a fost în vechime cimitirul, dezafectat undeva la sfârşitul sec 18 –începutul sec 19, şi mutat în afara oraşului.

            Biserica medievală este o construcţie  în formă de T. Are o lungime de circa 28-30 m, şi lăţimea de  circa 8 m. Cele două khoranuri, care formează aripile literei T au dimensinile de circa 8×8 m.  Acestei constructii i s-a adăugat ulterior, probabil la începutul sec 19, o construcţie cu aria de 8x 9,6m, şi cu înălţimea de circa 10 m. Biserica în formă de T  este  la demisol, fiind la circa 2 m sub cota 0, şi are pereţii ridicaţi la circa 1,5 m peste cota 0. Pe aceşti pereţi, ca şi peste pereţii construcţiei sudice ulterioare se supraînalţă acoperişul de tablă vopsită. La vest este o altă intrare , străjuită de patru coloane şi un portic triunghiular în care e practicată o nişă triunghiulară unde era pictată  o icoană. Construcţia supraterană sudică este şi intrarea (gavit)  principală. La construcţia ambelor întrări au fost folosite vechi pietre tombale cu inscripţii armeneşti. Cele de la intrarea sudică s-au păstrat relativ bine şi o parte au putut fi descifrate de cercetători.

***

            Înscripţiile armene din Cetatea Albă  ne oferă o cronologie stranie prin discontinuitatea sa.

Într-adevăr, avem o inscripţie din sec. 10[2], două din sec 15 (după 479 de ani) urmate de şaptesprezece inscripţii din sec.17-18  ce se succed  aproape continuu. În schimb avem un hiatus de 150 de ani, între a doua serie și a treia serie de inscripţii la care ne referim.

            Aceste întreruperi nu pot fi puse doar pe seama distrugerilor datorate timpurilor, deoarece măcar unele din eventualele înscripţii trebue să fi fost găsite. Lipsa lor se cere explicată deci.

            Prima întrerupere de 479 ani, aproape o jumătate de mileniu, poate fi pusă pe seama unei prezenţe fie accidentale fie pasagere a unei mici comunităţi care apoi  şi-a încetat existenţa la un moment dat.

            Să presupunem că  primii imigranţi au fost cei care veneau din Ani, la fel ca şi cei din Crimeea. Din varii motive, cei din Cetatea Albă nu s-au adaptat economic, comparativ cu cei din Crimeea şi au părăsit locurile preferând reîntoarcereea în Crimeea sau poate au luat drumul spre  nordul Moldovei. Să nu uităm că secolele IV-XII  au marcat acest teritoriu prin dese năvăliri ale goţilor, hunilor, gepizilor, avarilor, slavilor, tătarilor, ceea ce nu creea un climat de siguranţă nici pentru negoţ nici pentru meşteşuguri sau agricultură.

            Al doilea val de armeni era cel care părăsea Crimeea fugind din calea ocupanţilor turci. Aceşti imigraţi erau mai numeroşi şi mai instăriţi şi puteau ridica o biserică mai mare.

Nu știm dacă era de lemn sau alt material. Exista unele indicii a unui incendiu, neconfirmate.

            Dacă luăm drept criteriu că plasarea bisericii sub cota zero ar fi fost impusă de mahomedani și coroborăm cu stăpânitorii succesivi ai orașului constatăm că în situație aceasta  Cetatea Alba s-a aflat in sec XIV, când era sub stăpânire tătară. Dar tătarii părăsesc orasul la 1360. Prin urmare biserica putea fi construită înainte de 1360. Asta deoarece apoi survine o epoca de stăpânire  a  Moldovei, țară creștină unde nu existau restricții cu privire la înălțimea lăcașurilor de cult. O altă perioadă mahomedană apare la ocuparea orașului de câtre turci în amul 1484. Aceasta durează până la ocupația rusă din 1812.

            Pe de alta parte inscripțiile incastrate în pereții interiori a bisericii și a horanelor sale nu datează mai înainte de mijlocul sec XV. Trebuie presupus ca biserica a fost construită în sec XIV, așa cum opiniază majoritatea celor care s-au ocupat de acest subiect. Gavitul (Intrarea dinspre sud, constuita peste cota zero, cu folosirea pietrelor tombale, vechi rămase fără aparținători) a fost ridicat, după toate aparențele în perioada moldovenească a orașului (1359-1484). Acest interval pledează și ca o explicație pentru refolosirea pietrelor tombale pentru pavimentul intrării vestice (complet șterse azi) de unde și lipsa unor inscriptii vechi. Dacă admitem însă că la venirea turcilor care au stăpânit orașul între 1484-1812, acestia ar fi cerut demolarea gavitului sau  ar fi interzis ridicarea lui (dacă el nu exista incă) aceasta ne duce tocmai în perioada de după 1812, când ridicarea gavitului nu ar fi pus probleme și , în plus, pietrele tombale refolosite erau atunci și mai vechi și nu puneau probleme patrimoniale.

            Am putea deci trage concluzia că biserica a fost constuită în anii 1300-1360, partea sub cota zero. Iar Gavitul s-a ridicat dupa 1812. Pentru perioada moldovenească mai pledează o inscripție unde se menționează numele de  AGOPȘA (nedatat) , nume ce se întâlnește in inscripțiile vechi armenești din Suceava, capitala Moldovei în epocă. In plus, Sf.Oxentie este cunoscut în Moldova de nord și asta ar pleda la revigorarea vieții religioase sub moldoveni și deci ridicarea gavitului.

            Toate aceste considerații trebuie verificate prin cercetării științifice de specialitate ale inscripțiilor incastrate în pereții înteriori a bisericii si horanelor, precum și alte cercetări arheologice in situ care lipsesc.

 

Biserica Armenească din Cetatea Albă ( 1910). Vedere dispre sud-vest. Persoanele nu pot fi identificate. Deoarece par copii, probabil sunt elevii școlii parohiale din ograda bisericii. Pentru asta pledează și anotimpul (primăvara sau toamna, când funcționează școlile).În dreapta, în umbră se zăreste un preot cu o barbă neagră. Clopotarul, si el cu barba neagră, poartă pe cap un chipiu, deci nu e cleric.

 

 

Porticul cu intrarea dinspre vest, starea actuală (2000)

Să revenim asupra clădirii așa cum se prezintă în starea actuală.

            În fapt ea este alcătuită din trei părți : intrarea dispre vest, intrarea dinspre est și biserica propriu zisă.

            Partea principală, în forma literei T, care se află parțial sub cota zero. Latura lungă este nava,brațele sunt horanele (Sf.Ioan Evanghelistul și respectiv Sf. Oxentie.). Se pare că o perioadă intrarea se făcea doar pe la vest.

            Denumirea de horane li se atribuie datorita pozitiei ce o ocupă în planul lăcasului de cult. Dar constatăm ca aceste horane sunt destul de mari și in plus sunt dotate cu altare ale sfinților cărora le sunt dedicate, altare practicate in abside  și orientate spre est, unde putea intra și sluji un preot. Nu e de mirare că unii au relatat existența a trei biserici la Catatea Albă.

            Inițial lipsea porticul cu coloane. Faptul că el s-a adăugat ulterior este sugerat de  împrejurarea ca pavimentul din spatele coloanelor  era alcătuit din vechi pietre tombale inscriptionate, déjà fără apartinatori. Înscripțiile erau abia vizibile in anii 30 a secolului XX. În anul 2000, ele dispăruseră cu totul.

            Intrarea dispre est, înaltă (deci după retragerea musulmanilor) are și ea pavimentul  alcătuit din pietre tombale reutilizate.La fel si o parte din pereți.

            Se naște întrebarea dacă nu cumva aceste construcții ulterioare nu au acoperit o eventuală pisanie care ne-ar aduce lămuriri privitor la data ridicării bisericii armene din C-Albă. ?

            Mai întâi trebuie lămurită problema celei mai vechi înscripții – piatra tombală datată la anul 967 – și a construcției bisericii existente astăzi. Nu este neimportant faptul că această piatră tombala a fost descoperită dela început ca un fragment rupt dintr-un întreg. Nu cunoatem data când s-a fragmentat piatra. Această împrejurare permite mai multe presupuneri. De pildă putem plasa fragmentarea într-o epocă timpurie, iar constructorii bisericii nici să nu o fi cunoscut. Aici devine importantă cunoașterea datei la care ograda actualei biserici a intrat în patrimoniul  comunității armene din localitate. Dat find întinderea ei – circa 2 ha – putem presupune că acest fapt poate corespunde la o comunitate relativ numeroasă. Dacă admitem că anterior ar fi existat o  biserică mică care a dispărut într-un incendiu (sa nu uităm incendiile prilajuite de năvalirile cazacilor ucraineni dar si a lui Ion Vodă cel Cumplit care ataca un oraș turcesc-inamic, faptul e posibil. ) și acolo să fi existat și un mic cimitir adiacent. Elemente care sa lege aceasta înscripție de construcția bisericii actuale nu par să existe, din lipsa unor date certe.

fațada de sud a bisericii

            În schimb plasarea bisericii sub cota 0 a solului ne conduce la vremea când în sudul Basarabiei exista hanatul Bugeacului unde  domnea mahomedanismul cu restricțiile sale. O asemenea rezolvare este si mica biserică armeană din Căușani. Lipsa pisaniei de fondare a bisericii armene din Cetatea Albă ne poate sugera ca actuala constructie este o refacere înbunătățită -lărgită a celei vechi pe care o înlocuia. Dar deoarece constructia se ridica sub domnia mahomedană a fost necesar ca ea sa nu se ridice peste nivelul moscheii .Aceasta moschee era în incinta cetății și din ea astăzi a rămas un mic minaret. Dar când a început domnia mahomedană în sudul Basarabiei ? Evident odată cu sosirea lui Hagi Ghiei din Lituania și fondarea Hanatului Crimeii la anul 1441. Hanatul a existat până în anul 1783 când a fost anexat de împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei. Înfluență turcă asupra hanatului s-a manifestat dupa cucerirea de către turcii otomani a sudului peninsulei Crimeea de către Gedik Ahmet Pașa la anul 1475 care a supus Principatul Feodos si coloniile genoveze Cembalo, Solda și Caffa, transformându-le în sanjac. Restul Crimeii era doar plătitor de tribut Sultanului în rest administrându-se autonom. Însă conducerea religioasă era exercitată, în numele șulatanului de un kadiaster  – șef religios – fără a interfera totuși față de deciziile cadiilor. Aceste date ne permit sa presupunem plasarea datei constructiei bisericii intre anii 1441-1783 dar mai probabil între 1475 -1783. Dar, afara de incriptia din 964 următoarea care a Ajuns pâna la noi este cea dinn1446. Această înscripție nu ne spune prea mult prin textul ei (este spre pomenirea lui Edigar și a părinților săi)  dar execuția ei este similară cu multe hacikaruri din Armenia cu cele doua cruci așezate alături și bogat ornamentată cu ciorchini de struguri. Modelul este imitat cumva și în inscrptia din anul 1447 unde printre alte nume găsim un Emin Bey. Deci un titlu mahomedan.

            Rezumând  să punem în evidență perioadele musulmane (biserica sub cota 0) și cele creștine (construcția gavitului din partea de sud)

 

 

Harta  medievala a stăpânirii teritoriilor din zona Bugeacului. Cetatea Alba era sub stapânirea otomană iar malul estic al Limanului era sub stpânirea Hanatului Crimeeii. Marea Neagra era lac turcesc

 

 

Sudul Basarabiei (numit Buceag de stăpânirea turcă) a avut succesiv următoarele administrații :

La 5 august 1484 Baiazid Sultanul ocupă Cetatea Albă și face o raia.

 
 
STĂPÂNIREA   BUCEAGULUI   ÎN SEC   14-21

1310-1346 Țara ROMÂNEASCĂ

1346-1484 Principatul Moldovei

1484-1812 Pașalâc otoman

1812-1856 GUBERNIA Basarabia

1856-1859 PRINCIPATUL Moldovei

1859-1878 Pricipatele Unite ale  Moldovei și Țării Românești

1878-1917 GUBERNIA Basarabia

1917-1918 REPUBLICA Democrată Moldovenesacă

1918-1940 România

1940-1941 URSS

1941-1944 România

1944-1991 URSS

1991-prezent Ukraina

 

 

Concluzii

Biserica armeană medievală din Cetatea Alba (astăzi Belgorod-Dnestrovsc, Ucraina) cu hramul Adormirea Maicii Domnului și cu alte doua altare , Sf.Ioan și respectiv Sf.Oxentie , este o construcție alcătuită din mai multe părti fiecare ridicată în alta epocă.

biserica medievala armenească din Cetatea Alba. Etapa reparaților. Intrarea din spre sud. Se vede piatra calcaroasă care a servit la ridicarea zidurilor. Este aceeași piatra din care e zidita si Cetatea. Arcul triunghiular este probabil realizat cu scopul de a disipa forțele ce apăsa asupra pragului de sus a ușii de intrare.

Astfel avem :

Nava principală. Aceasta, dat fiind statutul ei de demisol a fost construită in perioada dominației musulmane din regiune.Adică 1484-1812.  Excluzând datele limită trebuie presupus ca numerosii refugiați din Crimeea care au sosit în Cetate Alba, dar și în alte localitătți din Moldova, s-au preocupat să-și clădească lacaș de cult, școală etc. Deci nava era ridicată până la finele sec 15. Adică in intervalul 1484-1500.

Porticul cu intrarea dispre vest Acest portic, care respectă si el unele restricții de înălțime, reflectă o oarecare ridicare a stării materiale a comunității și deci îl putem plasa tot în perioada musulmană. Dar țînând seama de pavimentul dela intrare care era alcătuit din pietre tombale refolsite deoarece nu mai aveau aparținători, putem plasa data construcției acestuia undeva în a doua jumatate a intervalului musulman, adica între anii 1566-1812, mai probabil 1566-1700.

Gavitul suprateran cu intrarea dinspre est. Acesta, eliberat de orice restricție, are o înălțme ce nu ține seama de imperativele musulmane si deci, pe cât se pare , este ridicat dupa 1812, data când turcii părăsesc Bugeagul și locul lor îl iau rușii. Pavimentul și aici, dar si o parte din pereți, folosesc pietre tombale fără aparținători, unele dintre ele chiar cu inscripții vizibile în parte. Acest fapt pledeaza si el la riridicare târzie a acestei părți a bisericii.  Ținând seama de starea bună materială a comunității armene dar si de simplitatea construcției putem presupune că nu s-a întârziat prea mult după 1812 pentru ridicarea ei. Putem avansa idea că  în 10-20 ani maximum gavitul estic era terminat. El  prezintă patru coloane înalte în relief, două nișe exterioare concave unde erau fresce murale cu icoanele Sf. Ioan și Sf Oxentie. Pe frontonul gavitului, era o frescă reprezentând Adormirea Maicii Domnului. Pereții interiori erau și ele acoperiți cu fresce.  Frescele exterioare nu au rezistat timpului, așa incât la începutul sec.20 erau acoprite cu var cu prilejul unor reparații periodice. Frescele interioare au fost repictate în ulei de pictorul Harutiun Avakian în anul 1942. Autoritățile sovietice, instalând acolo planetariul le-au acoperit cu var. Ulterior, după reabilitarea bisericii în intregul URSS, varul a fost înlăturat, dar frescele au suferit notabil tot acest tratament.

Dupa cum se poate vedea nu putem vorbi de o singură dată a construiri unui lăcăș atât de vechi și suntem nevoiți sa facem presupunerile pe care le-am prezentat mai sus.

ARPIAR  SAHAGHIAN

________________________

[1]  În perioada interbelică laturile Ogrăzii Armene erau marcate de străzile : Mateevici, Cuza Vodă şi Scobeleff. În prezent ea este  marcată de străzile Kutuzov, Maxim Gorki şi Leonid Popov . În prezent, în pavilioanele administrative şi locuinţa preotului sunt locatari. Şcoala a fost demolată şi pe locul ei construite  case unde locuiesc locatari. Pe teritoriul  vechiului cimitir , din ogradă, au fost ridicate două creşe pentru copii, dar care astăzi sunt dezafectate. Accesul  în prezent se face prin str. Kutuzov nr 1. Aria ogrăzii este de 125m x175 m  adică  21875 mp.

[2]  Cu privire la această inscripţie vide: Handes Amsorya ,  CXXV, 2011 p.478.

 

POST  SCRIPTUM

Dupa 74 de ani în care biserica a stat în paragină  jefuită de odoarele și clopotele sale și folosită ca  planetariu, muzeu al ateismului, magazie de vopsele, iată că aflăm din media că zilele acestea (sursa panarmenian news)  CLOPOTELE  BISERICII ARMENE care datează din sec.15 AU FOST SFINȚITE, în orașul Belgorod Dnestrovsc, un oraș situat lânga Odessa (fostul Cetatea Alba ,,n.n.). Sfințiera a fost celebrată de Primatul Diocezei Armene din Ucraina ,Episcopul Margos Hovhannisian, (transmite agenția AnalitikaUA). Cu acest prilej Biserica a fost vizitată de Primarul orașului Alla Ginak, Consulul General al Armeniei din Odessa Haig Ghulian, Președintele Uniunii Armenilor din Ucraina Levon Ghulian, filantropul Felix Petrosian, precum si alți oaspeți din diferite regiuni ale Ucrainei și România (s.n.).

Biserica ce datează din sec 15 este una dintre cele mai vechi biserici din Europa de Est. Clădirea a fost transferată către comunitatea armeană conform deciziei Consiliului Regional  din Odessa în anul 2012. Lucrările de reparații, sponsorizate de dl. Felix Petrosian, au început în scurt timp după aceea.

A.S.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                    

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *