Mihai Stepan Cazazian

ISTORIE CULTURALĂ / Moștenirea culturală a unui intelectual armean din Transilvania

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

            Tânăra cercetătoare Lusine Sargsyan, lector la Catedra UNESCO de istoria şi teoria artei a Universităţii de Stat din Erevan, a fost vreme  de cinci ani bursieră a Colegiului Noua Europă din România, care i-a oferit posibilitatea de a studia o serie întreagă de manuscrise armene, aflate în diverse colecţii din România.

            Rezultatele cercetărilor sale nu au întârziat să apară, personal având prilejul să comentez în „România literară” două dintre studiile pe care le-a publicat, în 2015 şi, respectiv 2016-2017, la Editura Universităţii de Stat din Erevan, apoi în „Revue des Études Européennes”, care apare la Bucureşti sub egida Institutului de profil al Academiei Române.

            Primul studiu, în armeană, rusă şi engleză, se referea la un aşa-numit „Şaracnoţ” (Carte de imne liturgice cu anluminuri), lucrare păstrată în colecţia de „Manuscrise orientale” a Bibliotecii Academiei Române.

            Cel de-al doilea studiu era consacrat unor talismane armene, aflate în colecţia Casei de Cultură Armene „Dudian”  din Bucureşti a Arhiepiscopiei Apostolice Armene din România, dar şi în „Colecţia specială” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca şi în „Fondul Gherla” de la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca.

            De această dată, Lusine Sargsyan semnează un studiu de peste 20 de pagini, în engleză, în „Series Byzantina: Studies of Byzantine and Post-Byzantine Art” (Colecţia cu nr. 15 din 2017), publicaţie pe care o girează Institutul Polonez de Studiere a Artei Universale şi Catedra de Artă Bizantină şi Post-Bizantină a Universităţii Cardinal Stefan Wyszynski din Varşovia, avându-l ca editor pe prof. dr. Waldemar Deluga.

            Noul studiu al lui L. Sargsyan se referă la moştenirea unor manuscrise ale unui intelectual armean din Gherla – Zacharia Gabruşian (1794-1870). Încă de la început, cititorul află că Z. Gabruşian a jucat un rol însemnat în viaţa comunităţii armene din Transilvania, aşa cum reiese atât din monografia sa autobiografică, dar şi dintr-o monografie a oraşului Gherla, semnată de istoricul, etnograful, filologul, pedagogul şi traducătorul armean Christoph Szongott (1843-1907). După studii medii în oraşul său natal – Armenopolis (Gherla de astăzi), Zacharia Gabruşian a studiat filosofia la Cluj, dar şi teologia la Alba Iulia, căci încă din copilărie, dorea să devină preot, dorinţă rămasă neîmplinită. Astfel că s-a întors la Gherla şi, după ce o vreme a fost funcţionar public, a început să se ocupe de educaţia copiilor, fiind deopotrivă implicat activ în viaţa pedagogică şi literară. Aflăm din studiul citat  că Z. Gabruşian a educat 2425 de elevi timp de 42 de ani. Aşa se face că el a devenit autorul unui abecedar în limbile armeană şi maghiară, publicat la Viena în 1834. Având şi abilităţi artistice, el a lucrat la realizarea a două altare pentru bisericile armene din Gherla, semnând totodată lucrări de grafică, sculptură şi pictură.

            Dar meritul său cel mai remarcabil a fost acela că, în peste patru decenii de activitate, Gabruşian a lăsat zeci de manuscrise ale unor cântece religioase, rugăciuni şi poeme, studii teologice şi pedagogice, dicţionare de armeană-latină-maghiară, cât şi albume cu ilustraţii heraldice, cele mai multe în armeană. Aceste manuscrise sunt păstrate în „Fondul Gherla” al Arhivelor Naţionale din Cluj-Napoca, dar şi la Matenadaran – Institutul de manuscrise vechi „Mesrop Maştoţ” din Erevan, precum şi ls Biblioteca Congregaţiei Mekhitariste din Viena.

            Autoarea studiului menţionează că manuscrisele lui Zacharia Gabruşian sunt catalogate sub diferite numere de inventar, astfel încât Lusine Sargsyan schiţează o vedere de ansamblu a moştenirii manuscriselor lui Gabruşian, care prezintă interes pentru lingvişti, critici literari, istorici şi istorici de artă. Autoarea oferă detalii despre paleografia manuscriselor, apoi subliniază faptul că decoraţia lor artistică este foarte interesantă.

            După ce studiază cele mai importante manuscrise ale lui Zacharia Gabruşian, cercetătoarea armeană concluzionează că „avem de a face cu o figură talentată, cu o profundă cunoaştere a teologiei, lingvisticii şi muzicii, care a fost un maestru în literatură şi un artist autodidact. În afară de meritul său artistic intrinsec, este important de studiat moştenirea literară a lui Gabruşian, pentru numeroase alte motive: a extinde cunoaşterea noastră despre modul de viaţă şi obiceiurile comunităţii armene din Transilvania; de a dobândi o înţelegere deplină a structurii ritului liturgic armeano-catolic; de a oferi dialectul armean din Transilvania pentru o mai serioasă investigaţie lingvistică.”

  Madeleine KARACAŞIAN

  „Tribuna” (Cluj-Napoca) nr. 388. 1-15 noiembrie 2018

             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *