Mihai Stepan Cazazian

ISTORIE / CALIFATUL ȘI NAȚIONAȚIONALISMUL TURC

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
800px-portrait_caliph_abdulmecid_ii

Ultimul Calif, sultanul Abdulmegid II

Ultimul Calif a fost sultanul Abdulmegid II. Mișcarea naționalistă turcă, a înstituit Marea Adunare Națională  care asigura oficial independența națională și noile frontiere stabilite de tratatul de la Laussane, la 29 octombrie 1923. Adunarea Națională a declarat Turcia republică, și Ankara noua sa capitală. Astfel, după 700 de ani, imperiul Ottoman înceta să mai existe. Totuși, sultanul, se pare cu sprijin din afară, a obținut o fatwa  din partea Șeik-ul-Islam-ului ca să declare Turcia un stat islamic. Însă naționaliștii au profitat de momentul favorabil si au reușit să câștige un sprijin general. Turcia era coaptă pentru o revoluție. În încercarea de a atenua amenințarea sultanul a fost de acord de a se ține alegeri, în speranța de a neutraliza si a coopta pe naționaliști. Însă naționaliști au forțat sultanul sa dizolve parlamentul în aprilie 1920. La început, Adunarea Națională părea favorabilă unui loc limitat pentru Califat în noul regim, cu admiterea numirii lui Abdulmegid II, în calitate de Calif, după plecarea lui Mehmed (Noiembrie 1922). Însă această poziție era lipsită de orice autoritate, și a fost de scurtă durată. Mustafa Kemal era un critic declarat al Casei Ottomane și a orientării ei Islamice. Atunci când Abdulmegid a fost declarat Calif, Kemal a refuzat să permită ca tradiționala ceremonie ottomană să aibe loc declarând fără menajamente: Califul nu are nici o putere cu excepția unui figurant nominal. Ca răspuns la petiția lui Abdulmegid care solicita o creșterea a competențelor sale,  Kemal a scris: Postul dumneavoastră nu e nimic altcea decât o relicvă istorică. El nu are nici o justificare de a exista. Este o dovadă de imperinență că ați îndrăznit să scrieți secretarilor mei!

Totuși, cu toată puterea de care Kemal se bucura în Turcia, el nu a îndrăznit să abolească califatul pe de-a întregul, atâta timp cât acesta se mai bucura de un suport în rândurile populației.

Atunci, a intervenit un eveniment care a dat lovitura fatală califatului. Doi frați indieni, lideri a Mișcării Califat din India, Maulana Mohammad Ali și Maulana Șaukat Ali, au distribuit manifeste  care făceau apel la poporul turc să păstreze Califatul Ottoman de dragul Islamului. Pentru noul guvern naționalist turc, această acțiune era interpretată ca o insultă la adresa suveranității statului turc și mai mult, la adresa securității statului. Kemal nu scăpat această ocazie. La inițiativa sa, Adunarea Națională a abolit Califatul la 3 martie 1924, Abdulmegid a fost trimis în exil, împreună cu ceilalți membrii a Casei Ottomane, marcând sfârsitul oficial a Califatului Ottoman.

Toată istoria Turciei din sec XX, a fost marcată de menținerea acestei poziții de către guvernele militare care s-au succedat. Armata a fost permanent garanta ideilor kemaliste în tot acest timp.

În prezent, asistăm la eforturi treptate, la nive înalt, în Turcia, de resuscitare a islamismului, în ciuda  prevederi constiuționale care declară Turcia un stat laic. Rezistența la această tendință a fost exprimată de electorat la ultimele alegeri unde partidul lui Erdogan nu a obținut decât 51% în locul unei majorităti absolute sperate.

Astfel trecutul, și de data asta, nu poate fi nici uitat, nici ignorat.

A.S.

  •  
  •