Bedros Horasangian

Istoria unei tragedii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

La editura londoneză I.B.Tauris apare chiar în acest an masivul studiu istoric “The Armenian Genocide.A complete History”, sub semnătura unui distins cercetător şi istoric din Franţa, Raymond Kevorkian. O binevenită variantă în limba engleză, nu am reuşit să descoperim numele traducătorului. Anyway,prima ediţie a lucrării de faţă – care a ajuns la noi prin bunăvoinţa şi generozitatea autorului, căruia îi mulţumi şI pe această cale, au şi cărţile, ca şi oamenii destinul lor, Khâsmet, cum ar veni, fără să mai apelăm la logică şi explicaţii savante…- a fost publicată în Franţa, septembrie 2006, la prestigioasa casă de editură  Odile Jacob sub titlul Les Genocide des Armeniens. O lucare vastă, de peste 800 de pagini, la care de adaugă un masiv şi extrem de util corpus de peste 150 de pagini de note, cu introducerea şi concluziile –ambele binevenite – avem un număr 1ooo de pagini, care acoperă cu multă atenţie un subiect extrem de important al istoriei secolului XX. După eforturile lui Carzou şi Yves Ternon, după militantismul extrem de activ al comunităţii armene din Franţa, dar mai ales după gestul preşedintelui Republicii Franceze de recunoaştere  a genocidului din 1915, cartea lui Raymond Kevorkian vine să consolideze adevărul istoric. Şi să ofere argumente de neclintit, prin temeinica aşezare documentară, cu inedite chiar probe de arhivă, a exegezei sale. Într-un moment cînd bătălia pentru recunoaşterea Genocidului şi acceptarea lui de către statul turc capătă noi accente – deseori violente, vezi asasinarea ziaristului Hrandt Dink – politico-militare cu implicaţii internaţionale, într-un moment cînd eforturile celor care neagă această crimă împotriva umanităţii se accelerează,avem la îndemînă un nou instrument de lucru în favoarea adevărului istoric. Nu intrăm în disputele de ultimă oră de pe scena politică înternaţională, cu toate aspectele geostrategice, militare sau economice puse în joc, Să rămînem strict la conţinutul lucrării de faţă Lucrare monumentală, care vine şi completează cercetările de pînă acum. Că au fost simple – deseori, decisive,mărturii – ale unor martori direcţi, precum ale pastorului german Johannes Lepsius sau ale ambasadorului american la Constantinopol, Henry Morgenthau, că au fost rapoarte diplomatice, file de jurnal sau lucrări literare, precum cele “Patruzeci de zile de pe Musa Dagh”, faimosul roman al austriacului Franz Werfel, sau analize ale unor istorici precum Toynbee sau Bernard Lewis. Desigur, lista documentelor şi a cercetătorilor este extrem de lungă. Dar momentul de vîrf al acestui efort documentar şi analitic este lucrarea lui Dr. Vahakn Dadrian, sinteza sa de acum cîteva decaniii care a punctat decisiv stadiul cercetărilor în acest domeniu. Lucrarea lui Raymond Kevorkian trasează o nouă spirală documentară şi analitică pentru cercetării acestui subiect. Deseori controversat din motive politice şi nu ştiinţifice, – Bernard Lewis şi-a sucit în timp opţiunile în favoarea tezei turceşti – după o altă lucrare decisivă pentru aceste subiect dramatic al secolului XX. Care a este studiul cu acelaşi titlu al lui Dr.Vahakn Dadrian.Cum nu am avut ocazia pînă acum să prezentăm studiul lui Dr.Vahakn Dadrian( tradus în mai multe limbi de circulaţie, dar nu şi în româneşte) – recent  publicat alături de Taner Akcam, varianta în limba engleză a telegramelor lui Talaat Paşa – profităm de ocazie pentru a-i menţiona numele. Cu tot respectul de rigoare. Pentru munca, efortul şI tenacitatea acestui om, care preţ de 30 de ani  s-a dedicat acestui subiect.Ambele lucrări, ale lui Dadrian şi Kevorkian ar merita efortul de  fi traduse în limba română. Iar Editura Ararat ar putea să-şi facă un titlu de onoare pentru acest gest editorial.

Avem deci la îndemînă de această dată o lucrare care intră adînc în detaliile tragediei armenilor. Care nu poate fi analizată în toate detaliile ei fără a ne raporta la ceea ce s-a întmplat în jur. În Imperiul Otoman, în primul rînd, dar şI cu celelalte state europene prinse în încleştările politico-militare ce au condus la marile conflicte europene din secolul XIX şi la marea tragedie a Primului Război Mondial.Nu facem un inventar al lucrărilor dedicate acestui dramatic subiect care este Genocidul Armean. Nici un inventar de surse documentare şi autori, de diverse origini, care au cercetat,studiat şI aprofundat surse inedite şi analizat cu migală prin diferite arhive ale diverselor instituţii din ţările ce au fost implicate în aceste evenimente. Nici nu vrem să panoramăm evoluţia cercetărilor – dar şi imensul material documentar adunat mai ales în ultimii 30 de ani – şi în special 20, cînd subiectul a intrat şI pe agenda politică a tinerei republici Armenia, născută după destrămarea URSS – care ajută consistent pe cei care vor să desluşească cît mai corect şi fără partis-pris-uri evoluţia evenimentelor istorice.Dar şi toate răsucirile întîmplărilor politico-militare şi religios-ideologice care au condus la o nouă geografie a Europei de după WW1.

Lucrarea istoricului Raymond Kevorkian ( născut la 22 februarie 1953) profesor la Institute Francais de Geopolitique, Universitatea Paris VIII-Saint Denis, repetăm, devine un reper indispensabil, după cea de acum două decenii a lui Vahakn Dadrian pentru subiectul numit GENOCIDUL ARMEAN.

Cei care sunt mai puţin familiarizaţi cu tema pot găsi o panoramă istorică a sfîrşitului de secol XIX şi început de secol XX. Date locuri, fapte, cronologia evenimentelor, analiza politică şi militară a ceea ce se petrece în ultimele trei decenii ale imperiului Otoman. Pentru cei care deja sunt mai mult sau mai puţin introduşi în subiect, avem multe detalii despre mersul evenimentelor ce au dus la prăbuşirea Imperiului Otoman, masacrarea, deportarea şi lichidarea armenilor şi naşterea noii Republici Turcia sub comanda generalului Mustafa Kemal, care va deveni şI Primul Preşdinte al Turciei moderne. Unul dintre meritele de bază ale acestei lucrări este migala documentară cu care este consemnată deportarea ( acel plin de lacrimi AXOR al bunicilor noştri) măcelurile ce au avut loc pe traseele deportătii ( CEART) şI etapele succesive ale Genocidului care au făcut ca la punctul final, Deir -el Zor din deşertul sirian să nu mai ajungă decît un pumn de muribunzi. Kevorkian aduce noi date. Nici acolo, în aşazisele tabere de refugiaţi nu se termină calvarul. Alt detaliu important al lucrării ni se pare precizarea că multe crime şi jafuri puse pe seama mai ales a triburile seminomade kurde au fost operaţiuni premeditate ale aşa numitei Organizaţii Speciale. Din care făceau parte mulţi circasieni. Este evidenţiat şi rolul jucat de armată – de multe ori dîndu-se vina doar pe jandarmi, teribilii şi brutalii zapcii…- şi autorităţile administrative locale. Au fost şI situaţii/oameni, turci de omenie, care au încercat să-i ajute pe armeni. Funcţionari de rang înalt sau simpli cetăţeni. Teama de represiune a făcut însă ca ordinele să fie duse pînă la capăt, iar teroarea şI crimle să nu poată fi oprite. Mai avem interesante date şi analize despre convertirile la islam ale femeilor, despre soarta zecilor de mii de copii rămaşi ai nimănui. Dar şi pertinente observaţii despre propietăţile armenilor.Subiect gingaş, pentru că odată cu deportarea armenilor bunurile lor, mobile sau fixe au fost preluate de statul turc – în cel mai ilegal mod cu putinţă – şi date în folosinţă cetăţenilor turci sau kurzi care le-au preluat fără mari probleme de conştiinţă. Ce s-a întîmplat cu propietăţile comunitare sau particulare – şcoli, biserici, magazine,fabrici, case, terenuri,conturi bancare, dar şi bunuri casnice, bijuterii etc- ştim bine. Nu se poate accepta ideea că au fost abandonate şi gata. Dosarul acestor spolieri abuzive din partea statului turc rămîne deschis. Multe interogaţii rămîn şi azi fără răspuns, chiar dacă răspunsurile se amînă. O carte excepţională, extrem de bine scrisă, Raymomd Kevorkian ştie să povestească, nu doar să consemneze documente, o epopee a unei tragedii care este a umanităţii, nu doar a armenilor.

Raymond Kevorkian, după ce a scris despre te miri ce – cărţi, manuscrise miniate, textile sau a tradus chiar şi o istorie a medicinii armene etc.- şi-a găsit tema pe care a onorat-o cu prisosinţă.Acum  Istoria genocidului armean este şi la îndemîna cititorilor de limbă engleză. Aferim, am putea spune cu un zîmbet trist.

Bedros Horasangian

  •  
  •