Mihai Stepan Cazazian

Istoria adevărată şi neştiută a Turciei : O insulă armenească pe Bosfor

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

de Raffi Bedrosyan,

3 Oct 2017, “The Armenian Weekly”

Ce face din Istanbul un oraş de o frumuseƫe rară, este Bosforul care uneşte oraşul situat pe două continente – Europa şi Asia. Ce face Bosforul atât de frumos – sunt o serie de palate minunate, de clădiri impresionante prin arhitectură, moschei şi conace.

Toate aceste bijuterii arhitecturale situate de ambele părƫi ale Bosforului sunt create de către o familie de arhitecƫi armeni: familia Balyan. Prin acest articol voi explica prea puƫin ştiuta istorie a singurei insule din Bosfor şi legătura sa cu armenii, ȋn mod special cu aceasta familie, Balyan.

Vedere asupra Constantinopolului si a Bosforului, by Ivan Aivazovsky – Ulei pe canvas, 1856 (Photo: Sothebys)

Timp de trei generaƫii, Balyenii au servit Impreiului Otoman şi Sultanilor săi, de-a lungul a doua secole; XVIII-XIX. Aceşti arhitecƫi au construit biserici, şcoli şi conace şi pentru comunitatea armeană din Imperiu, dar mai ales ȋn Istanbul, de-a lungul Bosforului.

Printre de cele mai notabile lucrări din Bosfor construite de Balyan sunt Palatul Dolmabahce, Moscheile şi Turnul de Foc al lui Baiazid, Palatul Ciragan (acum un hotel de lux); Şcoala Militară Kuleli (folosit ca orfelinat pentru armata britanică după Primul Război Mondial astfel că acolo au fost adăpostiți mii de armeni orfani salvați din mâinile turcilor şi ale curzilor); Moscheia Orakoy, Palatul Kucuksu şi multe alte clădiri. De-a lungul timpului, Ministerul Turismului al Turciei şi ghizii oficiali s-au abținut de la divulgarea identității arhitecților acestor importante clădiri; asta s-a întâmplat până prin anii 2000, menționându-i în schimb ca fiind arhitecți italieni sub numele pocit “Balianii”.

Ȋn timp ce sultanii otomani ordonau Balyanilor să construiască palat după palat, aceştia au acumulat datorii uriaşe, astfel că, ȋn 1876 ei şi-au declarat falimentul.

Arhitectul Şef al Imperiului, Sarkis Balyan, datora el ȋnsuşi sume colosale, ȋnsă Sultanul Abdulhamid a decis să-i dăruiască singura insulă din Bosfor drept despăgubire pentru datoriile sale. Insula era doar o formaƫiune de pietre, dincolo de satul Kurucesme, chiar ȋn inima Bosforului.

Sarkis Balyan a decis să construiască o cabană de vară pe aceste pietre, dorindu-şi să-şi găsească bucuria de a trăi împreună cu iubita sa soție, Makruhi Dadyan, fiica unei alte renumite familii de armeni aflată ȋn serviciul Imperiului Otoman (cunoscuți furnizori de praf de puşcă şi armament din Imperiu). Din păcate, Makruhi s-a stins din viaƫă de tânără, răpusă de tuberculoză. Ȋn urma acestei tragedii, Sarkis a ales să trăiască izolat pe insulă.

Sarkis Balyan

            Insula a devenit cunoscută sub numele de Insula Sarkis Bey, un punct de ȋntâlnire pentru prietenii intelectuali şi artişti ai lui Sarkis Balyan. Unul din oaspeƫii săi a fost şi renumitul pictor armeano-rus Ivan Hovahnnes Aivazovski, care a locuit pe această insula ori de câte ori a vizitat Istanbulul. Unele dintre faimoasele sale picturi cu peisaj marin au fost create acolo.

Sarkis Balyan a murit in 1889, şi, din păcate insula nu a fost ȋntreƫinută de moştenitorii săi. Guvernul a preluat insula folosind-o iniƫial ca depozit de cărbune pentru vapoarele care traversează Bosforul. Ȋn 1940, moştenitorii lui Balyan au avut succes ȋn a reintra ȋn posesia proprietăƫii, pe care au vândut-o mai apoi ȋn 1957 către Galatasaray Sports Club, una dintre cele mai importante instituƫii sportive din Turcia. Insula a căpătat astfel denumirea de Insula Galatasaray fiind extinsă cu piscine şi facilităƫi sportive. Ȋn 2006 a fost ȋnchiriat unei entităƫi private pentru extinderea cu mai multe restaurante, ca centru de agrement pentru cei din ȋnalta societate. Ȋn 2017, o mare parte din clădiri au fost demolate de guvernul pro-islamist, ȋn prezent exista propuneri pentru construirea unei moschei pe amplasamentul iniƫial al colibei din insula Sarkis Bey.

Dolmabahçe Palace vazut de pe insula (Photo: David Con Fran)

Bosforul este legat de armeni ȋn multe alte moduri. Robert College, cel mai vechi colegiu american situat ȋn afara Statelor Unite, a fost fondat ȋn 1863 pe malul European al Bosforului de către Christopher Robert, un bogat filantrop, ȋmpreună cu misionarul Cyrus Hamlin.

Hamlin a ȋnvăƫat armeana ȋn aşa fel ȋncât să poată comunica cu primii elevi din internat: băieƫii armeni. Şcoala s-a exins rapid devenind o instituƫie educaƫională de elită ȋn Istanbul, adăugând ȋn cele din urmă şi ȋnvăƫământ universitar cu numeroase facultăƫi. Până ȋn primul război mondial, majoritatea elevilor proveneau din rândul minorităƫilor conlocuitoare: armeni, greci, bulgari şi evrei. Din nefericire, genocidul armean a revendicat mai mulƫi absolvenƫi ai Robert College, alături de restul intelectualilor armeni. Jurnalistul armean Teotig (Teorodos Palchinjian), care a compilat o listă a victimelor intelectualilor armeni ȋn cartea sa “24 Aprilie – In memoriam” apăruta ȋn 1919, menƫionează cel puƫin zece absolvenƫi ai Robert College, omorâți sau executaƫi ȋn timpul masacrelor.

The Balyan Family Mausoleum built by Agop and Anouche Kirmiziyan (Photo: Daily Sabah)

Voi ȋncheia cu o poveste personală. Eu ȋnsumi am fost student ȋn cadrul Robert College. Profesorul nostru de educatie fizică şi sport a fost Abbas Sakarya, primul campion turc de wrestling, care a câştigat multe medalii de aur ȋn competiƫii internaƫionale. A fost primul antrenor de gimnastică acreditat, fondator al Academiei de Ȋnot, o adevarată legendă ȋn lumea sportului din Turcia. Un om foarte strict, sever care nu zâmbea niciodată.

Abbas Sakarya

Robert College desfăşura anual curse de ȋnot dinspre partea asiatică spre partea europeană a Bosforului. Laƫimea strâmtorii Bosfor este de aproximativ o milă marină, dar, curenƫii sunt ȋnşelători şi trebuie să depui efort dublu sau triplu ȋn timpul traversării. Ȋmpreună cu alte zeci de studenƫi ai universității sau elevi de liceu am participat de asemenea la acest concurs şi am terminat pe locul doi. Dl Sakarya m-a felicitat, adresându-mi rarul său zâmbet, şoptindu-mi “Abris!” (abris ȋn armeneşte ȋnseamnă “bravo”)…

La acea vreme, m-am gândit că ar fi folosit acel cuvânt ca un compliment ştiind că sunt armean. Ani mai târziu, aproape de moartea sa, la venerabila vârstă de 97 de ani, am aflat că acest legendar sportiv, acest remarcabil profesor, era de fapt un armean născut la Bursa, un orfan al Genocidului.

Există nenumarate povestiri despre armenii din Turcia. Turcii ar putea să nu ştie, sau nu vor să ştie, datoria noastra este să scoatem aceste poveşti, adevărul istoric să-l scoatem la lumină.

3 Oct 2017, “The Armenian Weekly”

traducere de Maria Erzian

______________

Raffi Bedrosyan este inginer de constructii civile și pianist, care locuiește în Toronto. Încasările de la concertele și CD-urile sale au fost donate pentru construirea de școli, autostrăzi și de distribuție a apei și gazelor în proiecte din Armenia și Karabagh, în care a participat, de asemenea, ca inginer voluntar. Bedrosyan a fost implicat în organizarea proiectului de reconstrucție a bisericii Surp Giragos Diyarbakir / Dikranagerd. Articolele sale explică semnificația acestui proiect istoric ca prima recuperare armeană a proprietăților bisericești din Anatolia după 1915, precum și alte probleme turco-armene. A sustinut primul concert de pian armean în biserica Surp Giragos, in timpul ceremoniilor dedicate centenarului genocidului – in 2015. El este fondatorul proiectului Rebirth, care îi ajută pe armenii ascunși si islamizați să-și recapete originile, limba și cultura armeană.