Eduard Antonian

IPS. Arhiepiscop Husik Zohrabian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

Viitorul mare prelat s-a născut în 1871 (in vremuri tulburi)la Nor Nahicevan.Îşi urmează vocaţia de preot studiind mai întîi la Şcoala Confesională a Eparhiei Armene din Chişinău, Basarabia. În1894 aabsolvit Academia Teologică din Ecimiadzin şi apoi studiază mai departe Dreptulla Moscova, Teologia si Filozofiala Berlinşi Halle. Printre colegii săi s-a numărat şi viitorul Rege al României Ferdinand I. Se reîntoarcela Ecimiadzin, unde va preda Istoria Teologieila Academia Teologicăşi apoi va deveni şeful Cancelariei Catholicoşilor Hrimian Hayrig şi Ismirilian, precum şi membru al Sinodului. În 1920, recunoscîndu-i meritele ,Catholicosul Kevork V îl trimite în România ca Şef al Eparhiei Armene. În 1924 Arhimandritul Husik Zohrabian primeşte rangul de Episcop. În 1928 Legea Cultelor a recunoscut Biserica Armeană (implicit cultul armean) ca fiind “Biserică Istorică”, iar în 1931 Arhiepiscopul Husik este consfinţit prin Decret Regal în funcţia sa. Este profund implicat în viaţa comunităţii nu numai din punct de vedere spiritual, creează un fond special pentru a ajuta financiar numeroasele familii de refugiaţi armeni. Intervine personal pentru integrarea lor în societatea româneasca (caută chiar şi locuri de muncă pentru aceştia).

“Religia (scria Arhiepiscopul Husik) este strîns legată de viaţa oamenilor ca şi a statelor ajutîndu-le la toate manifestările nobile, dîndu-le foloase imense şi un nimb deosebit. Acolo unde dimpotrivă ea este lăsată în nepăsare se ivesc stări de sălbăticie şi pagube sociale incalculabile.”

La începutul celui de Al Doilea Război Mondial politica statului român se schimbă. Au existat chiar şi ameninţări voalate la adresa armenilor din partea Mişcării Legionare de Extremă Dreapta. Arhiepiscopul Husik se implică personal în această problemă şi împreuna cu o delegaţie (din care făcea parte şi istoricul H. Dj. Siruni) se prezintă personalla Mareşalul Antonescupentru a solicita ca armenii din România, refugiaţi apatrizi, fără cetăţenie, cu paşapoarte “Nansen” să aibă dreptul de a se înrola în armată şi să lupte pentru noua lor patrie, România ,dovedind astfel loialitatea lor. Dreptul le este acordat, iar armenii şi-au făcut cu prisosinţă datoria pe front.

În plan spiritual IPS Arh. Husik Zohrabian a fost un adept fervent ale ecumenismului, al unirii tuturor bisericilor creştine, reflectat şi într-una din lucrările sale apărută în 1934 “Istoria Bisericii Armene”.

IPS Husik Zohrabian se stinge în 1942 regretat de întreaga comunitate şi se odihneşte în cripta Cimitirului Armean din Bucureşti după o viaţă dusă în slujba lui Dumnezeu şi a neamului său armenesc.

 

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •