Eduard Antonian

CALENDAR / Pe 17 februarie 1890 s-a născut Ioan B. Missir

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Primul născut al armeanului de viţă veche Ovanez Bogdan Missir (emigrant în SUA din cauza “revoluţiei” de la 1848) şi al elveţiencei Cecile Marchant (institutoare), Ioan B. Missir a văzut lumina pe 17 februarie 1890 în New Jersey. Sporindu-şi consistent averea familia Missir se repatriază în Moldova, urmează şcoala la Botoşani, iar apoi absolvă facultatea de drept din Bucureşti în 1913. Se retrage la moşia sa din Botoşani unde îl găseşte Primul Război Mondial. Este mobilizat, participă ca beligerant pe front, unde va fi avansat la rangul de căpitan în 1916. După război devine ajutor de primar, iar apoi primar al Botoşaniului de două ori în 1931-1932 şi 1941-1944. Amintirile şi rănile sufleteşti ale războiului încă îl bîntuie. Astfel se naşte şi apare în 1933 (prefaţat de Nicolae Iorga) volumul său “Fata moartă“, o veritabilă frescă a ororilor războiului, dar şi un elogiu adus camaraderiei şi eroismului. Apărut în 14 ediţii, deseori comparat cu romanul lui E.M. Remarque, volumul “Fata moartă“ se bucură de un inevitabil succes.

De altfel ar merita citit chiar şi astăzi. Talentul avocatului-căpitan Missir iese la iveală în nenumăratele scene ale cărţii, de la fiorul morţii resimţit în linia întîi şi presărat uneori cu glume macabre (“ca să speriem Moartea” cum spunea un personaj soldat), pînă la episodul deparazităţii ostaşilor, sau cel al unui chef de pomină la “Piscul Raţei”. Capacitatea sa ca scriitor ar fi putut lua amploare dacă vremurile sau destinul i-ar fi dat voie. Un ultim roman al său, neterminat, rămas în stadiul de manuscris a fost donat de familie Muzeului Literaturii Rom`ne. Tristele evenimente din deceniile 3-4 ale secolului trecut îl afectează din nou moral şi sufleteşte. În 1940 ultimatumul sovietic îl găseşte în funcţia de comandant al Gării din Cernăuţi, unde organizează convoaiele cu trenuri pline de refugiaţi. În 1944 ca primar al oraşului Botoşani este ultimul care părăseşte urbea în calitate de refugiat în urma sosirii ocupanţilor sovietici. A fost numit şi “ultimul primar necomunist al Botoşaniului”. Se stinge prematur din viaţă în noiembrie 1945. Erou de război (decorat cu cele mai înalte merite militare), urmaşul micilor boieri armeni din Moldova rămîne pe deplin un exemplu al datoriei împlinite.

S-a stins din viață pe 30 noiembrie 1945 la Botoșani.

EDUARD ANTONIAN

Google- referinţe, trimiteri

  • 2
  •