Mihai Stepan Cazazian

„Genocidul armean trebuie recunoscut pentru a preveni și a diminua răul din această lume” spune LIDIA PRISAC, dr. în istorie, beneficiara bursei Raphael Lemkin pe anul 2019

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Lidia Prisac la intrarea în Muzeului Genocidului Armean

Lidia Prisac cercetător științific superior, Institutul Patrimoniului Cultural al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Domeniile de cercetarea: exodul refugiaților armeni în timpul genocidului și al destrămării Imperiului Rus în România interbelică în România (Basarabia); istoria comunității armene din Basarabia și România în prima jumătate a sec. XX; asistența umanitară a refugiaților armeni în Regatul României ș.a.

Cunoaște mai multe limbi: româna (este limba maternă), rusa, engleza și franceza. De asemenea, studiază limba armeană.

Proiectul de cercetare din cadrul Programului Raphael Lemkin :  «Writing Armenian Refugees History: Administrative Practices in Greater Romania (1918–1940) / Scriind istoria refugiaților armeni: practici administrative în România Mare (1918–1940)».

Lidia Prisac în Muzeul Genocidului Armean

Prezentați-ne tema dvs. de cercetare!

– Esența cercetării mele științifice constă în elucidarea sorții armenilor care au găsit adăpost în țările Europei de Est și anume în România. Efectele genocidului și destrămarea Imperiului Rus , au generat exodul a mii de armeni în această țară. Devenită o a doua Patrie, Regatul României, în componența căreia după Primul Război Mondial a intrat periferia occidentală a Imperiului Rus – Basarabia (predecesoarea Republicii Moldova), a jucat un rol important în viața refugiaților armeni. Aici aceștia au putut să-și continue viața, să se așeze, sa muncească, să studieze, și mai ales să-si mențină identitatea națională.

Ați reușit într-o lună de zile să luați cunoștință cu materialele de arhivă care v-au fost necesare? Ați găsit informații, inaccesibile dvs. în calitate de cercetător, și ați reușit oare să le găsiți aici, în Armenia?

– În decursul stagiului științific de o lună la Erevan, am putut sa studiez un număr însemnat de surse, publicații vechi si noi, precum și materiale de arhivă, pe care nu le-am găsit nicăieri decât în Armenia, deși am lucrat în diferite arhive si biblioteci din Republica Moldova (acasă), România, Rusia, Ucraina, Belgia și Franța. Tot ce am reușit sa parcurg și să găsesc în cursul cercetării mele în Armenia, au completat în mare măsură datele cu care am lucrat anterior.
 
Ce loc ocupă în programele educaționale din România tema genocidului având ca scop îmbogățirea cunoștințelor pe această temă?

– Nu pot spune exact ce loc ocupă tema genocidului în programele de învățământ din România, dar știu că în școli este examinată problema holocaustului.

Din prezentarea dvs. avută în cadrul Muzeului Genocidului reiese clar că în arhivele românești sunt păstrate informații importante cu referire la armeni care au avut de suferit în urma genocidului și care au găsit adăpost în România. Aveți date cu privire la numărul lor?

– Arhivele românești cuprind și păstrează date importante privind armenii care au suferit în urma genocidului, în special Arhiva Eparhiei Armene din România. Multe documente își așteaptă încă rândul să fie studiate. În privință numărului armenilor care s-au salvat de Genocid, potrivit surselor de arhivă, prin Dobrogea în România au ajuns 20 000 de refugiați și încă 10 000 (conform cercetărilor mele) prin Basarabia. Trebuie notat că în cazul Basarabiei fluxul refugiaților a fost unul mixt, adică, armenii care au suferit în urma Genocidului și armenii cărora le era străin regimul bolșevic.

 – Ce fel de date sunt acestea? Memorii, documente…?

– Informațiile de arhivă pe care am reușit să le studiez în cursul cercetărilor mele au fost diferite documente cu caracter civil, diferite registre, rapoarte, documente care atestă statutul de refugiat, documente cu privire ajutorarea refugiaților etc. În ceea ce privesc memoriile, din păcate, ele sunt puține. Sunt unele mărturii publicate, dar, în general, armenilor salvați de Genocid, au preferat să nu-și amintească ororile prin care au trecut.

la Monumentul Genocidului Armean

România nu a recunoscut oficial Genocidul armenilor, dar, între timp, o parte din categoriile progresive ale societății cer guvernului să recunoască și să condamne Genocidul din anul 1915. Ce părere aveți despre acest lucru, si fiind cercetător, ce opinie aveți despre procesul de recunoaștere și condamnare a Genocidului armenilor de către diferite state?

– Au fost câteva încercări în Parlamentul României să se treacă pe ordinea de zi recunoașterea Genocidului armean, dar deocamdată fără vreun rezultat. Personal cred că recunoașterea Genocidului armean este o chestiune de timp, răul si durerea pricinuite poporului armean în Primul Război Mondial trebuie condamnate. Nici o țară din lume nu poate construi un viitor pentru urmașii săi promovând un neadevăr. Genocidul armenilor trebuie recunoscut, pentru a preveni și a diminua răul din această lume.

De unde ați aflat de Bursa (Scholarship) Raphael Lemkin?

– Nu țin minte exact de unde am aflat, dar fiind preocupată de problema refugiaților armeni am luat în considerare posibilitatea de a lucra în arhiva și biblioteca Muzeului-institut al Genocidului Armean.
 
Și încă o întrebare, pe care noi o punem de obicei tuturor absolvenților. Ce ați dori sa modificați în acest program?

– Posibil, aș fi dorit să modific durata de efectuare a stagiului în cadrul programului, măcar la două luni, pentru a putea cunoaște Armenia, studia mai îndeaproape cultura și limba armeană, de a face cunoștință cu oamenii deosebiți.

Ce ați fi dorit să le transmiteți celorlalți bursieri?

– Să alterneze munca în arhive și biblioteci cu posibilitatea de a cunoaște cultura, obiceiurile și limba poporului armean. Aceasta este o șansă unică!

 Mulțumesc Lidia pentru munca Dvs.v
– Și eu vă mulțumesc.


Arevig Avedisian

Șefa secției de presă și relații publice al MIGA (Muzeul-Institut al Genocidului Armenilor)
 

_______________________

Publicațiile recente ale Dr. Lidia Prisac:


(2019) Sub ocrotirea „fratelui mai mare” sau despre „naționalitățile conlocuitoare” din R(A)SS Moldovenească // Panorama comunismului în Moldova sovietică. Context, surse, interpretări / ed. Liliana Corobca, Iași, Polirom, p. 414-436; Armenii din Basarabia în contextul Marii Uniri // Historia est Magistra Vitae: Valori, paradigme, personalități: In honorem profesor Ion Eremia /Fac. de Istorie şi Filozofie a Univ. de Stat din Moldova/, Chişinău, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut), 2019, p. 547-561 (coautor/Ion Gumenâi); Exproprierea Ogrăzii Armenești din Chișinău (1922–1932) // Identitățile Chișinăului. Materialele conferinței științifice, 1–2 noiembrie 2018, Ediția a V-a, Chișinău, Arc, p. 230-240;


(2018) Marea iluzie sau despre repatrierea armenilor din România (1946/1948) // Opoziție și Solidaritate în Comunism /coord.: F. Olteanu, D. Sorea, A.-M. Bolborici, E. Helerea, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, p. 71-88; Ograda armenească din Chișinău (1813–1922) // Identitățile Chișinăului. Materialele conferinței științifice, 19–20 octombrie 2017, Ediția a IV-a, Chișinău, Arc, p. 161-171; Exodul armenilor după genocid şi sovietizare în România regală (1915/1918–1924) // The 1st Annual Kurultai of the Endangered Cultural Heritage – AKECH 2018, Constanța, p. 85-99;


(2017) Genocidul, refugiații armeni și România Mare (1918–1940) // Akademos. Revistă de știință, inovare, cultură și artă, nr. 3 (46), p. 103-112 (coautor/Ion Xenofontov); Problema emigrării armenilor peste Nistru în România interbelică în documentele Arhivei Naționale a Republicii Moldova  // Istorie, Cultură și Cercetare, Deva, Editura Cetatea de Scaun, vol. II, p. 172-188; Prezențe armenești în Sfatul Țării: Petre Bajbeuc-Melicov // Centenar Sfatul Țării: 1917–2017. Materialele conferinței științifice internaționale, Chișinău, 21 noiembrie 2017, Chișinău, p. 443-458;


(2016) The Armenian Community in the Republic of Moldova: Demographic, Cultural, and Religious Aspects // Armenians in Post-Socialist Europe, Konrad Siekierski, Stefan Troebst (eds.), Köln, Böhlau, p. 89-106 (coautor/Ion Xenofontov);

(2015) Arhitectura relațiilor interetnice în spațiul ex-sovietic: Republica Moldova (1991–2014), Iaşi, Lumen, 305 p. etc.

traducere de A.Sahag din genocide-museum.am

  •  
  •