INTERVIU / Cu Gabriel Brezoiu, formator la nivel european și inițiatorul comunității GEYC (Group of the European Youth for Change )

În cadrul primei mele experiențe la un curs de formare Erasmus+ intitulat Good4Youth și organizat de Eurocoop Camini Jungi Mundu alături de GEYC – Group of the European Youth for Change, am avut șansa să vorbesc cu trainerul Gabriel Brezoiu. Absolvent al Colegiului Național de informatică Tudor Vianu și al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Management, Gabriel a înființat în 2010 Comunitatea GEYC, pledând pentru dialog multicultural, lucru în echipă, conectarea la rețele sociale și utilizarea tehnologiei în favoarea tinerilor. Self-proclaimed digital nomad și digital addict, Gabriel este mereu, cum zic francezii, en route. Susține educația non-formală prin proiecte precum Strategic Cooperation Programme “Support Moldova”, început în 2016, SMARTER Academy, PRISMA și European Fellowship on Youth Leadership. Cu toate acestea, cele mai impresionante realizări sunt micile mesaje care se găsesc pe paginile sale de socializare în care oamenii care au intrat în contact cu el îi laudă aptitudinile de manager de proiect, îi mulțumesc pentru influența asupra vieții personale și profesionale și își exprimă nerăbdarea de a mai participa la alte proiecte alături de el. Gabriel a fost inclus în lista Forbes, 30 sub 30, în anul 2018 pentru impactul pe care îl are Comunitatea GEYC la nivel național.Acum câțiva ani, proiectul său Construst despre responsabilitate socială în industria financiar-bancară din România a câștigat în cadrul competiției internaționale Citizenact 2010-2011.

–              Cum își împarte timpul Gabriel
Brezoiu?

–              Eu
sunt formator la nivel european și inițiatorul comunității GEYC, fondată în
2010. Timpul meu se împarte între dezvoltarea comunității pe plan național
pentru că este o comunitate de vorbitori de limba română din România, Republica
Moldova și din diaspora românească. Tinerii din România sunt foarte mobili, se
plimbă peste tot. Pe de altă parte, dezvolt proiecte alături de organizații din
Europa și nu numai. Avem mai multe zone de interes precum America Latină,
Africa etc. Eu coordonez proiecte sau îi ajut pe colegii mei din GEYC să ducă
la bun sfârșit proiectele lor de care sunt responsabili. GEYC a devenit mai
mare decât m-am așteptat. Peste două mii de membrii au plecat în peste șapte
sute de proiecte, în peste cincizeci de țări. Activitatea mea are scopul final
de a mă înconjura de oameni, fie că sunt între două zboruri, fie sunt în deplasare.
Zilele petrecute la București sunt pentru a mă întâlni cu membrii Comunității
GEYC și pentru a planifica noi aventuri (a se citi experiențe de învățare).
Când sunt plecat din țară, facilitez proiecte de educație non-formală pentru
tineri sau lucrători de tineret. În ultimul rând, sunt invitat la evenimente ca
vorbitor unde mereu încerc să îi învăț ceva pe ascultători, cât și să învăț
câte ceva de la ei.

–              Cum îți începi ziua?

–              Deschid
calculatorul. Verific urgențele, eliberez inboxul de emailuri. Lucrând cu
oameni de pe alte fuse orare, inbox-ul meu este plin cam la orice oră.

–              Care sunt temele acestor mobilități Erasmus+?

–              Aș
spune educația pentru drepturile omului, antreprenoriatul sub multiplele lui
fațete, fie că vorbim de un antreprenoriat de sustenabilitate și dezvoltare
durabilă, fie că vorbim de start-up-uri sau antreprenoriat social, digital,
angajabilitate. Cu ce provocări vine tehnologia și cum ne ajută viața? Ce se
caută pe piața muncii? Cum le pot tinerii răspunde? Și pe zone de democrație și
participare. Cum pot tinerii să participe la viața democratică? Ce înseamnă
participarea online? Cum pot să intre în legătură cu decidenți politici?

Erasmus+ are o
diversitate aparte. Oricine poate să se alăture. Tinerii, studenții, lucrătorii
de tineret, elevii de liceu și profesorii pot participa. Se spirijină
colaborarea în sport, programe de cercetare, educația pe tot parcursul vieții
și învățământul profesional.

–              Ce activități a desfăcurat GEYC
anul acesta?

Am desfășurat aproape o sută de mobilități în
străinătate și în România. Am realizat campania Young Digital Leaders (YDL) cu
sprijinul Google.org, brațul filantropic al companiei. Am vizat elevii,
părinții și profesorii. Am colaborat în mai multe proiecte de parteneriat
strategic. GEYC se clasifică ca o organizație promotoare a mai multor zone de
inovație.  De asemenea, lucrăm cu biroul
Parlamentului European în România, avem un proiect Promotori pentru Democratie
Europeană inițiat în anul 2015, aflat acum la cea de a cincea ediție dedicată
promovării participării la alegerile Parlamentului European. Facem din ce în ce
mai mult pentru comunitate, creștem conținutul pe Instagram, LinkedIn
(oportunitățile profesionale acolo le redirecționăm). GEYC a primit în 2017 din
partea Institutului European în România Premiul de Excelență pentru promovarea
spiritului si valorilor europene in cadrul evenimentului dedicat pregătirii
Presedinției române a Consiliului Uniunii Europene. Din luna martie, avem un
newsletter pe WhatApp. Din luna august, avem o rețea informală pentru cadre
didactice. La final de an, sper să se concretizeze proiectele din Franța,
Grecia și Maroc. Iar în anul 2020, vom celebra un deceniu de la lansarea GEYC.

–              Care este viitorul GEYC?

–              Viitorul
GEYC se va reflecta într-o mai mare comunicare între membrii săi. Sunt peste
3300. Este loc de a crește interacțiunea între membrii. Viitorul este
networking-ul.

 –             Care
sunt limitele GEYC?

–              GEYC
are nevoie să trăiască într-o Românie în care statul român să nu împiedice
organizațiile non-guvernamentale. Resursele pe care statul le alocă către
organizații sunt minime. Avem nevoie de un stat care dacă nu vrea să ne ajute,
să nu ne împiedice. ONG-urile apar unde statul eșuează. ONG-urile compensează
neajunsurile.

–              Ce înseamnă pentru tine succesul?

–              Pentru
mine înseamnă să ating acele puncte în care pot să fac o schimbare pentru cei
din jur. Cei la care ajungem cu aceste activități chiar pot avea o schimbare
fundamentală în viața lor.  Ajungem la
persoane vulnerabile, care au trecut prin niște momente grele sau nu au avut
până acum parte de șanse reale, de a vorbi o limbă străină, de a călători.

–              Ce hobby-uri ai?

–              Sunt
dependent de Instagram. Mi-am făcut un obicei de a posta ceea ce nu vezi de
obicei pe această platformă. Niciodată nu aș prezenta un loc bine cunoscut din
Roma, ci unul puțin admirat. Asociem orașele mari cu niște simboluri. Roma
înseamnă mai mult decât Colosseum și paste. Călătoria este un mod de viață.
Avem nevoie de ea pentru că altfel am lua-o razna. Ea poate fi de mai multe
feluri și nu implică neapărat un bilet de avion. Vreau să indic zone care nu
sunt în prim planul agențiilor de turism, precum satele, mediu rural; avem
multe de profitat de acolo.  Călătoriile
cele mai profunde sunt cele în care te descoperi pe tine. Vacanțele cu totul
inclus în vreo două sute de euro nu sunt o călătorie, ci mai degrabă sunt un
abuz de mâncare și o schimbare de check-in pe Facebook.

–              Ce înseamnă a fi în tendințe?

–           
 Pentru tineri, înseamnă să faci
chestii neobișnuite. Observ că cele mai multe aprecieri pe rețele sunt când fac
ceva neobișnuit. Prima mea asemenea experiență a fost să dorm într-un cort.
Aveam zece secunde să intru în cort fără să intre și țânțarii. După șase ore de
somn oxigenul se termina și mă trezeam. În pofida acestor lucruri, când
deschideam cortul se vedeau văile și răsăritul de soare. Am mers cu auto-stopul
în Alsacia pe o distanță scurtă, iar oamenii erau foarte curioși să mă
cunoască. Recomand Insulele Canare. Este un loc diferit de Europa. Acolo m-aș
întoarce oricând fără a sta prea mult pe gânduri.

–              Care a fost motivul plecării în
Armenia?

–              Am
vizitat pentru prima oară Armenia în septembrie 2016, unde alături de
organizația locală am planificat o mobilitate Erasmus + formată din două etape,
un training la București și un seminar la Erevan. Proiectul acesta era gândit
să aibă o componentă într-o etapă, într-o țară europeană și cealaltă într-o
țară est-europeană. El implica mai multe țări din Unuinea Europeană și câteva
din parteneriatul de est, Ucraina, Moldova și Armenia, tema fiind managementul
calității întrucât am pus bazele standardului de calitate în proiectele de
tineret. Nu am dorit să ne referim doar la țările din Uniune, ci și din
vecinătatea ei. Noi ne așteptam la o realitate ușor diferită. În țările din
acea zonă, influența Rusiei este mare, manifestată pe mai multe planuri,
lingvistic, cultural și politic. Perioada sovietică a marcat puternic aceste
trei țări și nu numai. Așteptările noastre au fost confirmate, de aceea am ales
această locație. Proiectul a dorit să contureze standardul de calitate EQYP și
să cuprindă mai multe puncte de vedere pe care noi le-am considerat relevante.

–              Câți participanți au ajuns la
Erevan?

–              Au
fost cinsprezece persoane din douăsprezece țări, Moldova, Ucraina, Armenia și
din țări din U.E. printre care și România. Primul nostru șoc a fost conexiunea
la aeroportul Zvartnots. Toate avioanele pleacă noaptea, pentru a prinde
următorul zbor din Varșovia, Viena, Atena. Acest fapt arată cât de prost
conectat este aeroportul. Cu Moscova, sunt zboruri și în timpul zilei, dar cu
Europa doar pe timpul nopții. Singura ta șansă să ajungi la Erevan din Europa
este să aterizezi la trei-patru noaptea. Eu am fost oprit la trecerea
frontierei, am avut un interviu lung acolo. În pașaportul meu se găseau două
vize, ambele din Azerbaijan. Iar poliția de frontieră a considerat acest lucru
suspect, au dorit să afle mai multe despre proiectul organizat acolo, despre
cine sunt eu, ce fac, ce am căutat acolo. Am răspuns la toate întrebările, dar
ei nu stăpâneau limba engleză foarte bine. Așa că s-au limitat la întrebările
de bază. Am avut colegi din Republica Moldova, iar discuțiile cu ei în rusă
s-au prelungit. Transferul din oraș a fost scump, de trei ori mai mult decât
face.

–              Ce activități ați desfășurat la
Erevan?

–              Seminariile au avut loc într-o sală de conferință. Am avut și activități outdoors, plimbări în centru până la Cascadă, în grupe cu afișe cu citate amuzante despre calitate. Am oprit trecătorii și am vorbit cu ei despre opinia lor asupra temei. Am colectat aceste răspunsuri pentru a le transmite mai departe. Apoi, am vizitat memorialul Genocidului Armean de la Țițernagaberd și Parlamentul. Am avut întâlniri cu cei din Comisia de educație și cu cei doi vicepreședinți de la acel moment.

–              Participanții cunoșteau istoria
Genocidului Armean?

–              Nu,
majoritatea nu știa nimic. Inițial, voiam să avem și un participant din Turcia,
dar el nu a venit. Voiam să avem și un azer, dacă ar fi putut intra pe
teritoriul țării. Cei din țările din estul Europei cunoșteau influența Rusiei
pe plan geo-politic. Multe din provocările pe care Armenia le-a întâmpinat le
erau familiare. Ucraina și Moldova au realități asemănătoare. Inclusiv în
discuția din Parlament, cele mai interesante întrebări au venit din partea acestor
participanți. Cei din U.E. nu înțelegeau situația. Am pus următoarea întrebare
unui vicepreședinte, în ce direcție simte că se îndreaptă Armenia, între vest
și est, iar răspunsul a fost foarte interesant: „Atunci când ai de ales între
siguranță și progres, nu mai ai puterea de a alege. Ești forțat să alegi
siguranța.” Dacă s-ar îndepărta de Rusia, Armenia ar fi în pericol. Ei înțeleg
oportunitățile oferite de U.E., dar orice apropiere este văzută ca un afront la
adresa Rusiei.

–              Ce alte probleme sociale ai
observat?

–              Sărăcia. Aici se vede impactul U.E. aspura economiei. Erevanul mi-a adus aminte de România anilor ‘80. Magazinele din periferie, metroul, autobuzele. Este o combinație între spațiul ex-sovietic și cultura armeană. U.E. este privită ca un bibelou într-o vitrină. Ei nu o privesc ca ceva tangibil. O apreciază de la distanță. În momentul Revoluției de Catifea inițiată de Nicol Pașinyan un grup din România chiar participa la o conferință. Am avut două surse de informare. Colegii din Comunitatea GEYC îmi trimiteau poze cu străzi blocate, oamenii priveau cu optimism această schimbare. A doua sursă erau prietenii mei de acolo. Ei dădeau share la publicațiile locale. Credeam că revoluția va fi înăbușită. Rolul tinerilor și al rețelelor sociale se poate constata. Coordonarea a fost impecabilă. Același caz a fost și în Tunisia.

–              Ai participat și la Festivalul Strada Armenească din București. Cum vi s-a părut organizarea?

–              La
nivel internațional, diaspora armeană este una dintre cele mai puternice,
influențând ceea ce se întâmplă la Erevan. Mi-a plăcut să vad modul în care
cultura armeană se integrează frumos în peisajul românesc. Toți armenii
prezenți la festival vorbeau limba română și mi-au răspuns la toate
întrebările. Este un exemplu de solidaritate, toleranță și de curiozitate către
diversitatea culturală.  

–              Mulțumesc și abia aștept
celebrarea a zece ani de la fondarea GEYC anul viitor!

Intervu realizat de Andreea
Barbu

by Andreea Barbu