Andreea Barbu

INTERVIU / Cu Gabriel Brezoiu, formator la nivel european și inițiatorul comunității GEYC (Group of the European Youth for Change )

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În cadrul primei mele experiențe la un curs de formare Erasmus+ intitulat Good4Youth și organizat de Eurocoop Camini Jungi Mundu alături de GEYC – Group of the European Youth for Change, am avut șansa să vorbesc cu trainerul Gabriel Brezoiu. Absolvent al Colegiului Național de informatică Tudor Vianu și al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Management, Gabriel a înființat în 2010 Comunitatea GEYC, pledând pentru dialog multicultural, lucru în echipă, conectarea la rețele sociale și utilizarea tehnologiei în favoarea tinerilor. Self-proclaimed digital nomad și digital addict, Gabriel este mereu, cum zic francezii, en route. Susține educația non-formală prin proiecte precum Strategic Cooperation Programme “Support Moldova”, început în 2016, SMARTER Academy, PRISMA și European Fellowship on Youth Leadership. Cu toate acestea, cele mai impresionante realizări sunt micile mesaje care se găsesc pe paginile sale de socializare în care oamenii care au intrat în contact cu el îi laudă aptitudinile de manager de proiect, îi mulțumesc pentru influența asupra vieții personale și profesionale și își exprimă nerăbdarea de a mai participa la alte proiecte alături de el. Gabriel a fost inclus în lista Forbes, 30 sub 30, în anul 2018 pentru impactul pe care îl are Comunitatea GEYC la nivel național.Acum câțiva ani, proiectul său Construst despre responsabilitate socială în industria financiar-bancară din România a câștigat în cadrul competiției internaționale Citizenact 2010-2011.

–              Cum își împarte timpul Gabriel Brezoiu?

–              Eu sunt formator la nivel european și inițiatorul comunității GEYC, fondată în 2010. Timpul meu se împarte între dezvoltarea comunității pe plan național pentru că este o comunitate de vorbitori de limba română din România, Republica Moldova și din diaspora românească. Tinerii din România sunt foarte mobili, se plimbă peste tot. Pe de altă parte, dezvolt proiecte alături de organizații din Europa și nu numai. Avem mai multe zone de interes precum America Latină, Africa etc. Eu coordonez proiecte sau îi ajut pe colegii mei din GEYC să ducă la bun sfârșit proiectele lor de care sunt responsabili. GEYC a devenit mai mare decât m-am așteptat. Peste două mii de membrii au plecat în peste șapte sute de proiecte, în peste cincizeci de țări. Activitatea mea are scopul final de a mă înconjura de oameni, fie că sunt între două zboruri, fie sunt în deplasare. Zilele petrecute la București sunt pentru a mă întâlni cu membrii Comunității GEYC și pentru a planifica noi aventuri (a se citi experiențe de învățare). Când sunt plecat din țară, facilitez proiecte de educație non-formală pentru tineri sau lucrători de tineret. În ultimul rând, sunt invitat la evenimente ca vorbitor unde mereu încerc să îi învăț ceva pe ascultători, cât și să învăț câte ceva de la ei.

–              Cum îți începi ziua?

–              Deschid calculatorul. Verific urgențele, eliberez inboxul de emailuri. Lucrând cu oameni de pe alte fuse orare, inbox-ul meu este plin cam la orice oră.

–              Care sunt temele acestor mobilități Erasmus+?

–              Aș spune educația pentru drepturile omului, antreprenoriatul sub multiplele lui fațete, fie că vorbim de un antreprenoriat de sustenabilitate și dezvoltare durabilă, fie că vorbim de start-up-uri sau antreprenoriat social, digital, angajabilitate. Cu ce provocări vine tehnologia și cum ne ajută viața? Ce se caută pe piața muncii? Cum le pot tinerii răspunde? Și pe zone de democrație și participare. Cum pot tinerii să participe la viața democratică? Ce înseamnă participarea online? Cum pot să intre în legătură cu decidenți politici?

Erasmus+ are o diversitate aparte. Oricine poate să se alăture. Tinerii, studenții, lucrătorii de tineret, elevii de liceu și profesorii pot participa. Se spirijină colaborarea în sport, programe de cercetare, educația pe tot parcursul vieții și învățământul profesional.

–              Ce activități a desfăcurat GEYC anul acesta?

Am desfășurat aproape o sută de mobilități în străinătate și în România. Am realizat campania Young Digital Leaders (YDL) cu sprijinul Google.org, brațul filantropic al companiei. Am vizat elevii, părinții și profesorii. Am colaborat în mai multe proiecte de parteneriat strategic. GEYC se clasifică ca o organizație promotoare a mai multor zone de inovație.  De asemenea, lucrăm cu biroul Parlamentului European în România, avem un proiect Promotori pentru Democratie Europeană inițiat în anul 2015, aflat acum la cea de a cincea ediție dedicată promovării participării la alegerile Parlamentului European. Facem din ce în ce mai mult pentru comunitate, creștem conținutul pe Instagram, LinkedIn (oportunitățile profesionale acolo le redirecționăm). GEYC a primit în 2017 din partea Institutului European în România Premiul de Excelență pentru promovarea spiritului si valorilor europene in cadrul evenimentului dedicat pregătirii Presedinției române a Consiliului Uniunii Europene. Din luna martie, avem un newsletter pe WhatApp. Din luna august, avem o rețea informală pentru cadre didactice. La final de an, sper să se concretizeze proiectele din Franța, Grecia și Maroc. Iar în anul 2020, vom celebra un deceniu de la lansarea GEYC.

              Care este viitorul GEYC?

–              Viitorul GEYC se va reflecta într-o mai mare comunicare între membrii săi. Sunt peste 3300. Este loc de a crește interacțiunea între membrii. Viitorul este networking-ul.

 –             Care sunt limitele GEYC?

–              GEYC are nevoie să trăiască într-o Românie în care statul român să nu împiedice organizațiile non-guvernamentale. Resursele pe care statul le alocă către organizații sunt minime. Avem nevoie de un stat care dacă nu vrea să ne ajute, să nu ne împiedice. ONG-urile apar unde statul eșuează. ONG-urile compensează neajunsurile.

–              Ce înseamnă pentru tine succesul?

–              Pentru mine înseamnă să ating acele puncte în care pot să fac o schimbare pentru cei din jur. Cei la care ajungem cu aceste activități chiar pot avea o schimbare fundamentală în viața lor.  Ajungem la persoane vulnerabile, care au trecut prin niște momente grele sau nu au avut până acum parte de șanse reale, de a vorbi o limbă străină, de a călători.

–              Ce hobby-uri ai?

–              Sunt dependent de Instagram. Mi-am făcut un obicei de a posta ceea ce nu vezi de obicei pe această platformă. Niciodată nu aș prezenta un loc bine cunoscut din Roma, ci unul puțin admirat. Asociem orașele mari cu niște simboluri. Roma înseamnă mai mult decât Colosseum și paste. Călătoria este un mod de viață. Avem nevoie de ea pentru că altfel am lua-o razna. Ea poate fi de mai multe feluri și nu implică neapărat un bilet de avion. Vreau să indic zone care nu sunt în prim planul agențiilor de turism, precum satele, mediu rural; avem multe de profitat de acolo.  Călătoriile cele mai profunde sunt cele în care te descoperi pe tine. Vacanțele cu totul inclus în vreo două sute de euro nu sunt o călătorie, ci mai degrabă sunt un abuz de mâncare și o schimbare de check-in pe Facebook.

–              Ce înseamnă a fi în tendințe?

–             Pentru tineri, înseamnă să faci chestii neobișnuite. Observ că cele mai multe aprecieri pe rețele sunt când fac ceva neobișnuit. Prima mea asemenea experiență a fost să dorm într-un cort. Aveam zece secunde să intru în cort fără să intre și țânțarii. După șase ore de somn oxigenul se termina și mă trezeam. În pofida acestor lucruri, când deschideam cortul se vedeau văile și răsăritul de soare. Am mers cu auto-stopul în Alsacia pe o distanță scurtă, iar oamenii erau foarte curioși să mă cunoască. Recomand Insulele Canare. Este un loc diferit de Europa. Acolo m-aș întoarce oricând fără a sta prea mult pe gânduri.

–              Care a fost motivul plecării în Armenia?

–              Am vizitat pentru prima oară Armenia în septembrie 2016, unde alături de organizația locală am planificat o mobilitate Erasmus + formată din două etape, un training la București și un seminar la Erevan. Proiectul acesta era gândit să aibă o componentă într-o etapă, într-o țară europeană și cealaltă într-o țară est-europeană. El implica mai multe țări din Unuinea Europeană și câteva din parteneriatul de est, Ucraina, Moldova și Armenia, tema fiind managementul calității întrucât am pus bazele standardului de calitate în proiectele de tineret. Nu am dorit să ne referim doar la țările din Uniune, ci și din vecinătatea ei. Noi ne așteptam la o realitate ușor diferită. În țările din acea zonă, influența Rusiei este mare, manifestată pe mai multe planuri, lingvistic, cultural și politic. Perioada sovietică a marcat puternic aceste trei țări și nu numai. Așteptările noastre au fost confirmate, de aceea am ales această locație. Proiectul a dorit să contureze standardul de calitate EQYP și să cuprindă mai multe puncte de vedere pe care noi le-am considerat relevante.

–              Câți participanți au ajuns la Erevan?

–              Au fost cinsprezece persoane din douăsprezece țări, Moldova, Ucraina, Armenia și din țări din U.E. printre care și România. Primul nostru șoc a fost conexiunea la aeroportul Zvartnots. Toate avioanele pleacă noaptea, pentru a prinde următorul zbor din Varșovia, Viena, Atena. Acest fapt arată cât de prost conectat este aeroportul. Cu Moscova, sunt zboruri și în timpul zilei, dar cu Europa doar pe timpul nopții. Singura ta șansă să ajungi la Erevan din Europa este să aterizezi la trei-patru noaptea. Eu am fost oprit la trecerea frontierei, am avut un interviu lung acolo. În pașaportul meu se găseau două vize, ambele din Azerbaijan. Iar poliția de frontieră a considerat acest lucru suspect, au dorit să afle mai multe despre proiectul organizat acolo, despre cine sunt eu, ce fac, ce am căutat acolo. Am răspuns la toate întrebările, dar ei nu stăpâneau limba engleză foarte bine. Așa că s-au limitat la întrebările de bază. Am avut colegi din Republica Moldova, iar discuțiile cu ei în rusă s-au prelungit. Transferul din oraș a fost scump, de trei ori mai mult decât face.

–              Ce activități ați desfășurat la Erevan?

–              Seminariile au avut loc într-o sală de conferință. Am avut și activități outdoors, plimbări în centru până la Cascadă, în grupe cu afișe cu citate amuzante despre calitate. Am oprit trecătorii și am vorbit cu ei despre opinia lor asupra temei. Am colectat aceste răspunsuri pentru a le transmite mai departe. Apoi, am vizitat memorialul Genocidului Armean de la Țițernagaberd și Parlamentul. Am avut întâlniri cu cei din Comisia de educație și cu cei doi vicepreședinți de la acel moment.

–              Participanții cunoșteau istoria Genocidului Armean?

–              Nu, majoritatea nu știa nimic. Inițial, voiam să avem și un participant din Turcia, dar el nu a venit. Voiam să avem și un azer, dacă ar fi putut intra pe teritoriul țării. Cei din țările din estul Europei cunoșteau influența Rusiei pe plan geo-politic. Multe din provocările pe care Armenia le-a întâmpinat le erau familiare. Ucraina și Moldova au realități asemănătoare. Inclusiv în discuția din Parlament, cele mai interesante întrebări au venit din partea acestor participanți. Cei din U.E. nu înțelegeau situația. Am pus următoarea întrebare unui vicepreședinte, în ce direcție simte că se îndreaptă Armenia, între vest și est, iar răspunsul a fost foarte interesant: „Atunci când ai de ales între siguranță și progres, nu mai ai puterea de a alege. Ești forțat să alegi siguranța.” Dacă s-ar îndepărta de Rusia, Armenia ar fi în pericol. Ei înțeleg oportunitățile oferite de U.E., dar orice apropiere este văzută ca un afront la adresa Rusiei.

–              Ce alte probleme sociale ai observat?

–              Sărăcia. Aici se vede impactul U.E. aspura economiei. Erevanul mi-a adus aminte de România anilor ‘80. Magazinele din periferie, metroul, autobuzele. Este o combinație între spațiul ex-sovietic și cultura armeană. U.E. este privită ca un bibelou într-o vitrină. Ei nu o privesc ca ceva tangibil. O apreciază de la distanță. În momentul Revoluției de Catifea inițiată de Nicol Pașinyan un grup din România chiar participa la o conferință. Am avut două surse de informare. Colegii din Comunitatea GEYC îmi trimiteau poze cu străzi blocate, oamenii priveau cu optimism această schimbare. A doua sursă erau prietenii mei de acolo. Ei dădeau share la publicațiile locale. Credeam că revoluția va fi înăbușită. Rolul tinerilor și al rețelelor sociale se poate constata. Coordonarea a fost impecabilă. Același caz a fost și în Tunisia.

–              Ai participat și la Festivalul Strada Armenească din București. Cum vi s-a părut organizarea?

–              La nivel internațional, diaspora armeană este una dintre cele mai puternice, influențând ceea ce se întâmplă la Erevan. Mi-a plăcut să vad modul în care cultura armeană se integrează frumos în peisajul românesc. Toți armenii prezenți la festival vorbeau limba română și mi-au răspuns la toate întrebările. Este un exemplu de solidaritate, toleranță și de curiozitate către diversitatea culturală.  

–              Mulțumesc și abia aștept celebrarea a zece ani de la fondarea GEYC anul viitor!

Intervu realizat de Andreea Barbu

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *