Arsen Arzumanyan

FESTIVALUL STRADA ARMENEASCĂ / Interviu cu dl. Gaghik Ghinosyan, coregraful trupei „Karin”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

La ce vârstă ați început să vă intersați de dansul popular armenesc?

În anii când învățam la Institutul Politehnic din Erevan am fost înrolat în armata sovietică și aveam aproape 22 de ani atunci când m-am întors să-mi continui studiile. Printr-o întâmplare fericită am aflat că sub patronajul universității noastre funcționează ansamblul folcloric „Van”, înființat și condus de Hayrik Muradyan. Nutrind încă din copilărie dragoste și respect pentru cultura națională și, îndeosebi, pentru arta dansului armenesc, și știind de la rudele mele mai în vârstă despre admirabilele calități de dansator ale bunicului meu, Ghevorg Ghinosyan, care nu s-a mai întors de pe front în cel de-al Doilea Război Mondial, dintr-odată mi s-a aprins dorința de a mă înscrie în ansamblul mai înainte amintit.

În primul rând ce anume a făcut ca activitatea dumneavoastră să se orienteze mai cu seamă spre promovarea dansului popular armenesc atât în Armenia, cât și în Diasporă?

Ocupându-mă ani la rând de dansul popular, odată cu creșterea aptitudinilor coregrafice, firea mea curioasă mă împingea să învăț dansuri noi și să studiez nu numai mișcările și pașii de dans din diferite regiuni istorice ale Armeniei, ci și semnificația acestora, originea, apartenența ritualică, lumea interioară și psihologia dansului. Îndelungata mea experiență mi-a permis să descopăr puternicul efect educativ al artei coregrafice armenești autentice, nealterate, și realele posibilități pe care aceasta le oferă întru descoperirea identității naționale și autocunoaștere, ceea ce, în cele din urmă, a dus la ideea înființării unui nou ansamblu de cântec și dans tradițional. Misiunea de bază a ansamblului „Karin” este transmiterea către noua generație a artei dansului armenesc tradițional, artă care a fost marginalizată în anii regimului sovietic. În decursul anilor interesul față de „Karin” a crescut, dansurile sale au depășit granițele Republicii Armenia și au pășit în Arțah, Djavahk și, încet-încet, au ajuns în întreaga lume.

Dumneavoastră ați participat la războiul din Karabagh. După cum se știe, în anii aceia, la fel ca în vechime, înainte de bătălie ostașii armeni se prindeau în dansuri de luptă tradiționale. Ce amintiri aveți?

La fel ca sub zidurile Reichstagului din Berlin, și după eliberarea Șușiului armenii au încins Koceari-ul tradițional. Și eu eram conștient de faptul că dansul de luptă armenesc are un mare rol în pregătirea psihologică pentru bătălie a soldatului și în importanta sarcină de a-i face moralul de neînfrânt. Chiar au fost momente când, la plecarea spre front, luam cu mine costumul “de Van”, care deseori îi însuflețea pe tovarășii mei de arme și, presupun, îl irita pe dușman. Pe atunci, desigur, nu eram profesor de dans, dar am apucat să le transmit multora dintre camarazii mei de arme nu numai mișcările pline de virilitate și majestate ale dansurilor armenești, ci și spiritul lor aprins.

Crește oare interesul manifestat față de dansurile populare armenești, sau acesta este deja la un nivel ridicat, în Armenia și anumite cercuri din Diasporă?

Cred că în ultimul deceniu, ori deceniu și jumătate, interesul și dragostea față de dansul armenesc au crescut în mod evident, lucru pe care îl vedem și în viața noastră de zi cu zi, precum și la nunți și la alte adunări. Dar trebuie observat și faptul că dansul și cultura tradițională armeană încă nu sunt pivotul spiritual al tuturor armenilor și trebuie depusă toată strădania pentru întoarcerea armeanului către identitate și pentru reclădirea, prin cultura armeană, a spiritului colectiv al națiunii și a terenului spiritual comun.

Sunteți, deja pentru a doua oară la Festivalul „Strada Armenească” din București. Dacă pentru mulți români dansurile populare armenești au fost o surpriză plăcută, pentru armenii din România au fost o modalitate de a-și alina dorul de țară și de a-și percepe mai ferm identitatea națională. Ce așteptări aveți de la această ediție a festivalului?

Revenim la festival cu noi dansuri, cu noi coregrafii și cu un nou mesaj de transmis. Suntem conștienți că, dacă data trecută mulți dintre spectatorii armeni își descopereau identitatea, iar străinii descopereau miracolul spiritual armenesc, de această dată spectatorul va fi mai exigent, iar noi suntem hotărâți să transmitem o nouă încărcătură spirituală către spectatorul străin, iar pentru publicul armenesc să transformăm cultura armeană în revenirea sa acasă, în puntea de revenire în patrie.

Arsen Arzumanyan

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *