Redactor

INEDIT / Profetul Mahomed și Sultanul Saladin au conferit protecție Patriarhiei Armene din Ierusalim prin documente oficiale

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

TIMP   ȘI  DETERMINARE

            În sec I, regele armean al Edessiei, Abgar, trimite o scrisoare la Ierusalim adresată lui Iisus, de care auzise că face minuni vindecând bolnavi, fiind de părere că asta e dovada că e Dumnezeu sau Fiu al lui Dumnezeu. Solicită venirea Lui la Edessa și vindecarea sa de boala ce suferea. Iisus dictează un răspuns în care explică misiunea Sa la Ierusalim dar mai spune că deși sunt unii care l-au văzut dar nu cred în el, iată Abgar, care nu l-a văzut are credința care îl va și vindeca. Abgar deci scria scrisori către un Fiu al Domnului.

Câteva decenii mai târziu, regele Armeniei se duce la Roma, cu o suită de 3000 de persoane în audiență la Impăratul Romei (Nero) și e primit de acesta fără să depună spada la intrare, conform protocolului. Trucul era că spada a fost nituită, deci nu putea fi trasă, astfel regele a păstrat demnitatea iar împăratul a fost liniștit. Dar puțini știau acest lucru.

La începutul secolului V, călugărul Mesrop, după ce a tradus Sfânta Scriptură în armeană și a răspândit-o în toată Armenia persană a dorit să continue apostolatul său și în partea Bizantină a Armeniei. Pentru aceasta s-a dus la Impăratul Bizanțului care i-a dat un rescript care permitea  răspândirea Scripturii printre armenii din partea bizantină a Armeniei.

Și iată în sec VII, Patriarhul armean Abraham al Ierusalimului se duce la profetul Mahomed și obține de la acesta un act prin care bunurile si activitatea religioasă a armenilor din Ierusalim este protejată prin decizia lui Mahomed. Ulterior această decizie este reiterată de Saladin (Salah-ed-Din)  sultanul care stăpânea Egiptul și întregul Orient Mijlociu etc.

Acum circa trei secole si jumătate Prințul Ory din Artsakh (Karabah în turcă) face un periplu la casele domnitoare ale Europei oferind tronul Armeniei. Împăratul Leopold al II-lea al Austriei, electorul Bohemiei, Le Roi Soleil de France Ludovic al XIV-lea sunt vizitați pe rând dar ei declină oferta sfătuind să se adreseze Rusiei. Ory merge la Petru cel Mare, unde e bine primit dar Petru era angajat în războaiele cu Suedia si Ory obține doar promisiuni.

Acum circa un secol și jumătate turcii erau iritați de atitudinea dârză a armenilor din Zeytun. În cele din urmă au hotărât sa trimită un corp expeditionar numeros pentru a lichida Zeytunul. Atunci armenii au decis sa apeleze la împăratul Franței, Napoleon Bonaparte al III-lea care avea o mare influență asupra sultanului Abdelaziz. Ca memoriul său să fie mai repede primit de Napoleon, episcopul Garabed Șahnazarian în fruntea unei delegații din Paris s-a așternut în drumul caleștii împărătești și astfel a reușit să înmâneze memoriul. Sultanul a amnistiat pe cei din Zeytun cu condiția ca acestia sa plătească impozitul către caimacam.

Ce au în comun acești armeni care au trăit la mari distanțe de spațiu și timp unul de altul? Regi, călugari, patriarhi, diplomați, episcopi. În venele lor curgea același sânge, aveau același caracter ferm, determinat, vertical, neînfricat,mândru de trecutul lor marcat de figuri precum Bel, Aram, Davit, Ardașes, Tigran, Sahag, și mulți alții. Respectând eticheta si protocolul, ei discutau cu demnitate cu împărați și regi, figuri care țineau destinele unor state puternice în mâinile lor. Discutau și-și cunoșteau drepturile.

Aparțin aceste mărețe umbre trecutului? Ultimele concepte despre timp susțin că timpul este staționar și că NOI suntem cei care trecem prin el. Rezultă că trecutul este cu noi, este în noi, și face parte din complexul spațio-temporal în care viețuim. In fond cele câteva zeci de secole sunt o clipă la scara universului. Toți cei mai sus pomeniți fac parte din aceeași clipită cu noi. Ei merg umăr la umăr cu noi. Nu mai e cazul să spunem ca sunt exemple pentru noi. E limpede că noi suntem ca ei și că la nevoie putem și trebuie să acționăm ca ei.

 Este și ceea ce simt mamele care își botează copiii cu nume stămoșești, dorind în subconștientul lor ca urmasii să fie demni de înaintasii lor.

În cele ce urmează publicăm în traducere actul emis de Salah Ad Din, (Saladin).

ARPIAR. S

Gramote [1] (documente oficiale) adresate Bisericii Armene din Ierusalim emise de Mahomed și Salah-Ad-Din (Saladin)

Cel dintâi  primat al Bisericii din Ierusalim a fost apostolul Iacob. După ce patriarhia Ierusalimului a adoptat, la mijlocul secolului VI, doctrina calcedoniană, la Ierusalim s-a alcătuit o patriarhie independentă armeană.

Primul patriarh armean din Ierusalim, cunoscut nouă, a fost Abraham, care conform istoricului arab Zeky-al-Dinou, văzând creșterea puterii lui Mahomed, în anul 626, s-a dus personal la el și a obținut o gramotă care așigura inviolabilitatea Bisericii Armene din Ierusalim.

Această gramotă (ca și cele ulterioare), care se emiteau pe baza celor precedente, consolidau puterea patriarhatului, așigurând baza respectului drepturilor și privilegiilor sale, față de cuceritorii succeșivi a orașului.

Atunci când Omar I (Omar ibn al-Hattab) a cucerit Ierusalimul, a conferit creștinilor libera practicare a confeșiunii lor și practicarea riturilor. El a foarte foarte milostiv și un cârmuitor drept. În timpul domniei sale s-a petrecut un fapt, descris de istoricul Zeky-al-Dinou, precum și de alți istorici, dar și în gramota emisă de Omar I (638).

Un armean avea o vie unde pentru simbrie zilnică lucrau țărani arabi. Când s-a copt via acești arabi și soldați arabi au luat toți strugurii.

Armeanul s-a plâns la Omar, spunând că el nu a lipșit de simbrie pe lucrătorii săi, și era uimit de purtarea lor, ba chiar a amintit de gramota emisă de Mahomed, unde se afirmă inviolabilitatea terenurilor și averilor armenilor.

Omar s-a urcat pe cămila sa și s-a dus personal în vie. Pe drum a întâlnit pe prietenul său Abu Hurayra, care ducea un coș cu struguri. Omar l-a întrebat: „Și tu Abu Hurayra ești din ăia? Nu ști că ei au o convenție cu noi?” La care Abu Hurayra a răspuns: „ O, cârmuitor al dreptcredincioșilor, am socotit că am dreptul să iau din roadele acestui om căci el e din rândul celor osândiți”.

 Omar ajungând la vie văzu că aceasta era jefuită și chemând pe proprietar a plătit toată dauna. A cerut gramota lui Mahomed, a emis și el gramota sa, care deasemenea prevedea inviolabilitatea averilor și armenilor și a Bisericii Armene din Ierusalim…

În timpul ocârmuirii lui Ali ibn Taliban, armenii au primit de la acesta o gramotă (656-661), care era scrisă confor gramotelor lui Mahommed și Omar.

Dar când Ierusalimul a fost cucerit de sultanul Egiptului Salah-ad-Din (Saladin), armenii, exprimând supunerea lor fața de sultan, se duc la el și solicită din partea sa aceleași privilegii și drepturi pe care le primiseră de la Mahomed și Omar. Saladin , citind aceste gramote, emite și el pe a sa (1187).

„ Eu, învingătorul Salah-ad-Din, fiul lui Shadi, prin victoria adeverită dau gramota mea.

Slavă lui Allah, care prin mâna nevrednicului de mine a deschis porțile Orașului Sfânt, și templele sale le-a curățat de idoli. Rugăciune și sănătate celui care pentru pacea neamului omenesc a fost trimis și acesta este Mohammed fiul lui Abdalah  ( fie ruga și sănătate lui și discipolilor săi).

Aceasta sunt cele ce a scris Muhammad și de asemenea a întărit oblăduitorul puternicului și preaslăvitului și minunatului templu, sultanul Salah-ad-Din ( fie ca Allah să înveșnicească aici zilele slăvitei sale domnii, iar în celalată lume să-i dăruiasca bunătăți și bucurii).

Ordinului dat de  Muhammad i s-a supus deasemenea și fiul lui Hataba, Omar,– domnul  nostru ( pe care să-l miluiască Allah și să-i înmulțească slava). Acestora le-a urmat cu supușenie fiul lui Abu Taliban, Ali, –domnul nostru (pe care să-l binecuvânteze Allah și să-i sporească slava).

Și nouă se cade să ne supunem și să urmăm căile lor. Ei, dintre popoarele creștine, conform cerințelor apostolului Domnului (fie pacea cu el), căruia pe rând s-au supus fiul lui Hatab, Omar, –domnul nostru și fiu al lui Abu Taliban Ali (fie ei binecuvântați de Allah), au ales poporul Armean și cei de o credință cu ei, poparele crestine –etiopeni, copti și sirieni.

Și acum a fost scris, și pentru cei pomeniți, precum și pentru toate popoarele, cele care ne-au fost nouă date de către Allah; pentru cei de față și cei de departe au fost scrise acestea, ca o poruncă grijulie și ordin cunoscut de toți, și lăsată moștenire urmașilor mei, prin care [acest ordin ] se va vădi iubirea lor de dreptate.

Aceasta este obligația prezentată musulmanilor, pe care ei trebuie să o respecte cu destoinicie. Și dacă careva va face ceva mai mult decât este scris aici, prin aceasta va necinsti cele scrise în acest zălog; și dacă vreunul din credincioși sau musulman se va împotrivi acestuia el va fi împotriva poruncilor apostolului lui Allah (fie pacea asupra lui).

Această gramotă a fost aprobată– de toți nobilii mei, curtenii și poporanii, și cei care sunt supuși lor. Și cu adevărat este, că de se va împotrivi careva prezentei- musulman   credincios- împărat sau oarecine, acela ve necinsti zălogul ceresc, va fi datornic judecății și va fi cel care nesocotește îndatoririle sale.

Și de aceia, prin această gramotă eu am preluat porunca lor și legământul, ce mi-a fost solicitat, mie și comandanților imperiului meu, musulmanilor și credincioșilor, precum și tot ceea ce au dăruit prorocul și apostolul musulmanilor și credincioșilor precum și urmașii lui.

Zălogul meu și obligațiile mele sunt foarte mari, și pe care le cere Allah dela proroc și apostol și dela împărat, care stă în imediata vecinătate cu adevarata  închinare  față de Allah; și această obligație constă în respectarea poruncilor stabilite de legatul dumnezeesc.

Obligația, cu care se vor ocroti defileele  și  livezile de palmieri, vor fi ocrotite supușii tuturor județelor mari și mici și provinciilor, și vor fi asigurate slujbele lor (rugăciunile) și bisericile, și în special marea biserică numită Mar Jakub [Sf.Iacob] care se află la Sion în partea de sud-vest a orașului, precum și  și biserica cunoscută ca temnița lui Hristos [ Sf.Mântuitor] ,  bisericile Betlehemului și Nablus, precum și locul aflat în spatele templului Învierii de care ține cu mare credință și acel loc din care după părerea lor apare lumina și care este mormântul Mesiei (fie pacea cu El) ,precum și limitele de jos și de sus a Golgothei, și chiar acel loc [ locul în care a stat Crucea], și biserica Sf. Ovanes.

Aceastea sunt locurile și părțile poporului Armean în oraș și în afara orașului, și nimeni din popoarele crestine să nu pretindă aceste locuri. Aceste locuri le-au fost date și dinainte dăruite de apostolul Domnului (fie rugăciunea și pacea cu el),și urmându-l prietenii lui vestiți; și eu deasemenea le-am dat pe deaîntregul toate acestea [mai sus menționate] dimpreună cu bisericile, locurile de rugăciune, chiliile monahilor și pentru pelerini, oriunde s-ar afla, – fie în oraș, fie în defilee, fie în peșteri.

Și credința lor, și proprietățile lor fie ca să fie nevătămate, fie pe mare sau uscat, în Răsărit sau Apus, unde sălășluiște duhul meu. Și fie ca între ei și credincioșii poporului meu să nu se facă vreo deosebire; și fie ca să fie feriți de orice fel de ofense lipsuri ticăloșii și rele.

Și dacă cineva se va face dușman față de vre-un loc ce le aparține să fie socotit ca fiind dușmanul meu, ale ajutoarelor mele și poporului meu. Stăpânul lor absolut sunt eu și deaceia trebuie și este cu cale ca ei să fie apărați de orice fel de ticăloșii. Și de se va întâmpla o problemă externă fie ca ei șinguri să o rezolve iar voi din cauza unor asemenea treburi nu vă încrâncenați pe ei.

Fie ca episcopul să nu părăsească episcopatul său, creștinul creștinătatea sa, vardapetul învățătura sa, drumețul drumul său, și fie ca nici un vardapet să nu fie izgonit din chilia sa.

Pe nici unul din popoarele creștine să nu-i îndemnați să treacă la islam. Și să nu fie ruinate casele bisericii și lăcasurile de rugăciune. Și acela ce vor face asemenea lucruri va fi socotit că a călcat jurământul față de Domnul și potrivnic apostolului Său, ce a dat această gramotă cu juruință Patriarhului Abraham; [Patriarhul care a primit gramota de la Mohammed în anul 626]. acela va fi potrivinic lui Omer (fie el binecuvqntat de Domnul) precum și potrivnic obligațiilor  și poruncilor încheiate cu ei și cu urmașii lor etiopeni, copți și șirieni, și aceia vor fi  în afara legii înaintea Domnului și răspunzător față de apostol și prietenii săi.

Și dacă vardapeții sau episcopii vor avea greutăți în unele treburi, în asemenea cazuri ei trebuie alinați în nevoile lor. Să nu fie împovărați cu dări peste cele stabilite negustorii în vânzările lor. Să plătească dare 12 dinari pe an și peste puterile lor să nu fie impozitați, și ceilalți plătitori de impozite să nu fie împovărățî peste posibilitățile lor.

În caz de război cu dușmanii, să nu fie cerut nimic de la ei, căci acel război nu este pentru ei, și doar sa plătească impozitele obișnuite. Iată cu acest prilej s-a dat gramotă Domnului și apostolului Sau (fie pacea cu el) cu juruință.

Toate obligațiile care sunt scrise cu juruință și învoială  să fie ale musulmanilor, și fie prețul sângelui sau datorii speciale ale obiectelor sfinte, deasemenea să fie [obligații] asupra lor.

Și dacă ei vor avea nevoie să repare bisericile lor, fie ca musulmanii să sară în ajutor cu danii, și asta vine nu din faptul că am crede în religia lor ci ca milostivire și mărinimie și spre slăvirea juruinței apostolului Domnului, și așijderea în numele Domnului și apostolului Său.

Și acest canon l-a stabilit apostolul Domnului ( fie pacea cu el) și cum a așezat asupra lor [a musulmanilor] datoria trebuincioasă  ei să plinească făgăduielile lor.

Și să nu fie astfel încât averea lor ori vitele să fie foloșite ca obligații; [să nu fie astfel] și vreunul din musulmani să le produca piedici.

Din porunca apostolului (fie pacea asupra sa) și a unor cărmuitori care și ei au întărit ca în ceace îi privește să nu fie știrbite nici una din obligațiile voastre.

Și dacă vreunul va contesta sau simplifica aceste legi, să fie socotit ca unul ce calcă jurământul fața de Domnul, și față de apostolul Său, care a dat acest legământ și învoială, Patriarhului Abraham iar după el s-a transmis episcopilor, vardapeților armeni, și poporului armean, și celor ce le sunt aderenți, etiopeni, copți și șirieni.

[și acest legământ și învoială] este o așigurare a obligațiilor față de ei care vine dela Domnul și apostol, discipolilor și protejaților ca  musulmani și credincioși.

Obligațiile ce revin apostolului și poporul său sunt mult mai aspre și fără de patimă decât obligațiile ce decurg din apărarea credinței și promișiuni ( orale).

Și aceasta gramotă de acreditare, din partea mea și a succesorilor mei califi, din spița lui Muhammad  tuturor musulmanilor credincioși, să fie  neschimbată, de acum și pururea până la sfârșitul veacurilor, când Domnul va moșteni Pământul și el este Binecuvântarea tuturor urmașilor.

Această [gramotă] data de față cu frații musulmani și credincioși, a fost scrisă la ziua a 20-a din luna Radja și a prorocului nostru (fie pacea cu el) anul 582 a Hegirei [1187], fie ca Domnul să-l odihnească In pace.

Am depus mărturie și eu—nevrednicul Izzeddin, am depus marturie și eu, nevrednicul Șeheddin, am depus marturie deasemenea și eu, nevrednicul Necimeddin Ertiham. Deasemenea am depus marturie și eu –nevrednicul Ebulown.”

Aceste gramote se păstrează în arhiva Patriarhiei Armene din Ierusalim, iar fotografiile sun reproduse din cartea ARMENIAN ART TREASURES OF JERUSALEM-1979. Saladin-Iusuf ibn Salah ad Din صلاح الدين يوسف ابن ايوب

traducere de Arpiar SAHAGHIAN

https://vstrokax.net

________________________________

[1]          / Gramotă =cartă, diplomă,

  •  
  •