Redactor

In memoriam Meline Grigorian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Meline s-a nàscut în 15 august 1927 la Constanta, în ziua Inàltàrii Sfintei Fecioare Maria ! S-a nàscut, ca atâtia alti armeni, într-o familie de refugiati dupà genocidul perpetuat de otomani, familia ei provenind din Kayseri.

 Bunica din partea tatàlui, Minever Kundagcian fusese càsàtorità cu un notabil din Kayseri, Sarkis Bohcelioglu, cu 33 ani mai în vârsta decât ea, vàduv si tatà a patru copii. Acesta a fost omorât într-un mod atroce de turci , la începutul masacrelor : întâi i s-a tàiat limba, turcii considerând cà din functia lui de deputat nu va mai putea vorbi împotriva lor cu limba tàiatà, iar apoi, ca pedeapsa sà fie completà împotriva actiunilor sale patriotice, a fost legat de un copac si bàtut în prezenta fiilor sài si a tinerei sale sotii, pânà când corpul lui nu mai aràta decât ca un sac de piele continând oase zdrobite. Povestirile bunicii au urmàrit-o în asa màsurà toatà viata pe Meline, încât eu am cunoscut, fàrà sà cunosc, aceastà femeie extraordinarà din relatàrile frecvente ale lui Meline. Din pàcate initiativa tinerilor armeni de a culege màrturii ale bàtrânilor a venit prea târziu în cazul ei, am fi avut informatii foarte ample si amànuntite despre trecutul lor în Kayseri si despre comunitatea armeanà din România, Constanta si Bucuresti si bineînteles despre valurile succesive de emigrare spre Statele Unite.

M-am referit la bunica lui Meline ca fiind o femeie extraordinarà, în sensul cà era o femeie, o bunicà, ca personajele de roman, îmi aduce aminte atât de bunica lui Victor Gardon din « Le Vanetsi » cât si de bunica turcoaicà din romanul « Portretul unei familii turcesti » a lui Irfan Orga, o femeie care trecuse prin atâtea tragedii în viatà si totusi continua nu numai sà tràiascà, dar si sà fie capul si motorul viitoarelor generatii în familia ei. Si probabil cà aceastà tràsàturà s-a transmis atât genetic, dar si prin mimetism si admiratie nepoatei ei Meline, care, la rândul ei a fost o femeie care a marcat nu numai familia ei apropiatà, dar si prietenii ei, ai fiului si nurorii ei !

Bunica ei a ajuns deci în Constanta cu trei fii, (cel mari, Hrant, începuse studii de farmacie în Turcia si Hagop, tatàl lui Meline începuse medicina) si a trebuit sà înceapà o nouà existentà. Meline si fratele ei Smpat s-au nàscut în Constanta si au copilàrit într-o familie care i-a ocrotit si i-a crescut cu multà dragoste. Unchiul mare Hrant, devenit domnul Grant se stabilise la Megidia, unde avea o mosie, vacantele petrecute acolo au ràmas mereu vii în memoria lui Meline. Tatàl ei Hagop, devenit domnul Iacob, a plecat la Bucuresti cu familia si a fost negustor de covoare. Era înrudit si cu familia Djaburov, vestità în negustorie si reusea sà ofere familiei un trai linistit si chiar opulent. Dupà anii de domnisoarà petrecuti într-o atmosferà interbelicà bucuresteanà agreabilà vine comunismul si ca la toatà negustorimea, frustràrile. In 1953, în plin stalinism, Meline se màrità cu Dikran Der Krikorian, membru eminent al comunitàtii armene si conducàtor al tineretului în Frontul  Democrat Armean. Evident cà mentalitatea celor doi soti are puncte comune în ceea ce priveste valorile esentiale de viatà , familie, armenitate, dar este foarte divergentà din punct de vedere politic. Dar Meline e inteligentà si diplomatà si reuseste sà tràiascà bine cu membri noii societàti. Ea poartà în ea divergentele politice din familie, partea tatàlui, cu povestirile fostului regim, cu detinuti politici, iar din partea mamei cu comunisti ca Mesia, condamnat la moarte si eliberat miraculos la 23 august, prin schimbarea regimului. Càsàtorindu-se a venit în casa din strada Roma, unde au locuit în comun cu familiile Diradurian si Marcarian, cu care a pàstrat toatà viata relatii mai mult decât prietenesti. In 1955, tot într-o zi mare a bisericii noastre, de Cràciun s-a nàscut Aram, pe care Meline l-a crescut într-o atmosferà de dragoste si armonie împreunà cu soacra ei, dighin Der Krikorian.

În 1979 m-am càsàtorit cu Aram si am venit sà locuiesc cu ei în casa din strada Roma. Multi dintre prietenii mei nu au înteles cà am putut convietui cu socri atâtia ani în armonie. Dar sigur cà armonia se naste când e dragoste din ambele pàrti. Pentru mine, Meme (Meline) a avut întotdeauna sentimente ca pentru o fiicà pe care nu a avut-o. Si i-a iubit la fel de mult pe fratii mei, Stefan si Victor (Pusu), care se simteau si ei foarte legati de ea si îi ascultau cu plàcere povestirile. Càci dacà exista o tràsàturà în care Meme excela era cea de mare povestitoare ! avea o memorie impresionantà, cunostea atâta lume din comunitate si tràise atâtea evenimente, pe care le reda cu un talent si un umor de neuitat ! Meme si-a iubit mai presus de orice familia si s-a dàruit ei. A fost întotdeauna o femeie inteligentà, elegantà si generoasà, pe care nu numai noi, familia, dar prietenii nostri, pe care-i considera o familie làrgità, o càutau pentru prezenta ei agreabilà, sfaturile pline de har si experientà. Imi pare ràu cà nu am insistat sà scrie o culegere de proverbe armenesti si turcesti, atât ne agrementa viata cotidianà cu întelepciunile ancestrale.

A fost o sotie, mamà, soacrà, bunicà ,stràbunicà,  vecinà si prietenà minunatà, ne lipseste si ne va lipsi mereu…Dumnezeu s-o odihneascà în pace ! Astvadz luserun metci barghetzàne !

Alice Pambuccian Grigorian

  • 5
  •  

One Response to In memoriam Meline Grigorian

  1. Daniela Stratan March 10, 2019 at 9:55 am

    A fost un om care, într-adevar a lasat urme frumoase în viata altora. Eu cred ca este cel mai minunat lucru si poti ramâne în amintirea tuturor. Cred ca era o persoana magica caci a reusit sa ramâna si în amintirea celor care au cunoscut-o foarte putin , ca perioada de timp si în ultima parte a vietii( alte conditii) Chiar si în aceasta perioada avea un umor deosebit ( greu de uitat ), nu am auzit-o niciodata vorbind în sens negativ de cineva, tot timpul având ceva frumos si interesant de povestit, primitoare si darnica, atenta cu cei ce intra în casa sa fie asezati la masa – (tin minte ca la una din vizitele mele nu a vrut sa manânce pâna nu m-am asezat la masa mâncând împteuna),iar alteori cum intram în casa cerea sa fiu servit cu ceva de mâncare stiind ca vin dupa orele de servici. Pot spune,ca avea încredere în oamenii apropiati, prieteni si familie. Nu puteai sa treci pragul acestei case si sa nu te îndragostesti de d-na GRIGORIAN MELANIA- Meline, De fapt MAMA. Sunt fericita si mândra ca am cunoscut-o, atât pe dumneaei cât si pe voi, oameni dragi si deosebiti ca suflet si neam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *