Redactor

In memoriam Manuc Manuchian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

E greu să vorbeşti sau să scrii despre prietenul pe care l-ai cunoscut mai mult de şaptezeci de ani. Manuc Manuchian (n. 1927) a trecut în nefiinţă în ziua de 11 decembrie. Activist la “Sanuţ Miutiun”, la “Haiastanian Giacat”, a fost foarte activ şi în patrie. El era unul dintre ultimii intelectuali mohicani repatriaţi. Romanii spuneau că adevăratul cetăţean este dator să îndeplinească trei condiţii: să aibă o familie cu copii, să construiască o casă şi să scrie o carte. Manuc a îndeplinit cu brio aceste condiţii: şi-a făcut studiile muzicale la Conservatorul “Komitas” din Erevan, şi-a susţinut teza de doctorat în muzicologie, a publicat monografia “Ashugh Givani”, foarte apreciată de către forurile muzicale academice, alte manuale, precum şi numeroase articole de specialitate apărute la noi, în România şi în alte ţări. El a fost primul care, în anul 2004, cu concursul Ambasadei României la Erevan a organizat la Conservatorul “Komitas”, Alma Mater a lui Manuc, o serată dedicată memoriei genialului George Enescu. Împreună cu ansamblul “Dîzgar” (Cimpoiul) a cutreierat Armenia, România, alte ţări şi a popularizat melodiile fermecătoare ale muzicii populare armene. Manuchian a crescut şi dăscălit câteva generaţii de muzicanţi la Universitatea Pedagogică de Stat “Haciatur Abovian”, unde i s-a decernat titlul de profesor Honoris Causa. Mult regretatul Manuc a fost activ de asemenea şi în domeniul obştesc, în calitate de preşedinte adjunct al Asociaţiei de Prietenie Armenia-România în cadrul AOKS. În ultimii zece ani a îndeplinit funcţia de translator al Ambasadei României la Erevan. În decursul activităţii sale multilaterale şi rodnice a avut şi momente de sclipiri poetice, lirice, a scris poezii patriotice dedicate României, a tradus în limba armeană “Luceafărul” lui M. Eminescu. El începuse să traducă în limba armeană tulburătorul roman “Cartea şoaptelor” al talentatului scriitor Varujan Vosganian. Manuc Manuchian n-a uitat niciodată ţara natală România. Întreaga sa activitate era axată pe propulsarea şi dezvoltarea prieteniei seculare armeano-române.

Manuc a fost un prieten modest, binevoitor, cu umor, iubit şi respectat.

Mer khorin tsavactsiutiunneră întanikin, haivenicum ev spiurcum aprogh harazatnerin u tsanotnerin.

Astvats hokin lusavori!

Hakop Arakelian,

preşedintele Asociaţiei de Prietenie Armenia – România

  •  
  •