Redactor

In memoriam Levon (Lolo) Marcarian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
lolo 2

« Recitalul de la ora 5 », susținut de mezzosprana Sonia Hazarian, la pian Levon Marcarian

Levon (Lolo) Marcarian s-a născut la Constanța în anul 1930, fiind singurul copil al unei familii de armeni. Bunicii, scăpați de iataganul ienicerilor -în primul genocid împotriva armenilor(1895)- s-au stabilit la început la Varna și apoi s-au mutat la Constanța. De la vârsta de șase ani  a început  să cânte la pian. În timpul anilor de școală a luat lecții particulare de la o profesoară de  pian, care făcea parte dintr-o cunoscută familie de muzicieni. Soțul ei, Ruben Mamulian era cunoscut în comunitate cu numele de Kemanci Ruben(fiindca el cânta la un intrument popular armenesc numit kemancia). În anul 1948 s-a repatriat în Armenia, ducând în suflet dorul nestins după meleagurile natale. La Erevan a urmat o școală post liceală de muzica, pe care a absolvit-o în anul 1952. Aceasta, după cum povestea mai târziu_ a fost  perioada perfecționării și consolidării  cunoștințelor în domeniu. A avut dascăli valoroși, care au  contribuit la desăvârșirea   măiestriei   sale artistice și la  cunoașterea tainelor ascunse ale  clapelor pianului, ce nu se lasă descoperite decât printr-o  muncă uriașă și studiu temeinic. În  anul 1956 devine pianist în Orchestra de Estradă a Armeniei, condusă de renumitul compozitor și dirijor Constantin Orbelian. Timp de șase ani a întreprins cu această orchestră turnee. Aceste  concerte  se bucurau de  o caldă primire din partea publicului și de elogiile presei și cronicarilor de specialitate. Ansamblul era cotat ca unul dintre cele mai valoroase, datorită  muzicienilor ei, dar și al repertoriului(în mare parte bazat pe muzica armenească tradițională și contemporană. Între anii 1965-1989 a fost șef de orchestră și pianist, concertând la cel mai mare hotel din Erevan, « Armenia ». Anii petrecuți în această orchestră au fost cei mai bogați în împliniri  și satisfacții. Dorul de țara natală l-a  făcut să se întoarcă în Constanța în 1991. Fire energică, dedicat artei interpretative, a solicitat să  fie angajat la Teatrul« Fantasio », un teatru de revistă de prestigiu, cunoscut în țară și peste hotare.  Când  a intrat în  Orchestra de concert « Fantasio » avea o bogată experiență artistică ,de instumentist și solist(pian) . A adus între mai tinerii săi colegi, profunzimea și competența profesională, sobrietatea și chibzuința unui comportament propriu  artistului ce se respectă pe sine și pe  spectatorii săi. Aceste calități umane și  artistice  l-au determinat pe compozitorul Dumitru Lupu să-l cheme lângă el, la catedra de canto a Facultății de arte « Hyperion », sectia actorie, în  funcția de corepetitor. S-a bucurat de asemenea de prețuirea compozitorului , dirijorului , directorului Aurel Manolache care la  rechemat –în 2001- in Orchestra « Fantasio », considerând  că o orchestră serioasă nu se poate lipsi de valori autentice. În ultimii ani a colaborat cu Teatrul de Stat Constanța, Blacksea Orchestra Constanța. În  2010 îl regăsim pe afișul unui eveniment de ținută « Recitalul de la ora 5 »,  susținut de mezzosprana Sonia Hazarian, la pian Levon Marcarian și organizat de Muzeul Casa Mureșenilor. Sunetele izvorâte de pe clapele pianului său, dramatice sau vesele, energice sau suave, mândre sau tainice , au încântat publicul. A fost căsătorit cu Eva Ghehean tot constănțeană și are doi copii  Hagop, inginer, doctor în științe, cercetător  și Anahid, stabilită în SUA, care i-au dăruit doi nepoți : Gaiane și Narek.

Anaid  Tavitian

  • 7
  •