Redactor

IN MEMORIAM /  David-Kerop Ghijirighian (Դավիթ-Քերոբ Ղժրիկեան) (25 ianuarie 1930 – 24 iulie 2018)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

          Luna iulie a trecut, dar în ultimele ei zile a luat cu ea pe profesorul David-Kerop Ghijirighian, ultimul profesor al Școlii Armene din București.

          Cei mai mulți îl cunosc ca profesor la Școala Armeană din București, dar David Ghijirighian a fost mult mai mult decât un educator al tinerilor, David Ghijirighian a fost un intelectual distins, istoric, armenolog, cel mai apropiat colaborator al profesorilor Vlad Bănățeanu și H. Dj. Siruni, colecționar de manuscrise și numismatică armeană, de antichități armene, benefactor. David Ghijirighian a fost autor a numeroase articole și studii de armenologie, a fost și un modest contribuitor la colecția Muzeului Genocidului Armean din Erevan.

          Om de modestie si corectitudine rar întâlnită, le spunea lucrurilor pe nume și-i critica pe armeni, pentru că avea alte așteptări de la ei, considerând că după suferințele prin care au trecut trebuiau să aibe alt standard de patriotism, de corectitudine.

***

          David-Kerop Ghijirighian s-a născut în anul 1930, în București, în familia lui Mariam (d. 1972) și Vartan Ghijirighian (1903-1988), tatăl, originar din Kemakh, fiind unul din negustorii reputați, de coloniale, în Bucureștiul interbelic.

          David Ghijirighian a frecventat școala Misakian-Kessimian din București, perioada 1936-1941, și după absolvirea ei și a studiilor liceale, s-a înscris la Universitatea București, Institutul Pedagogic, nou creat după reforma învățământului, Secția chimie. Studiile le termină în septembrie 1952 și este repartizat învățător la școala Armeană, nr. 92, din București. La această școală David Ghijirighian avea să fie profesor de științe naturale și fizică-chimie timp de 10 ani, fiind în aceași timp diriginte pentru clasele a V-a.

***

          În anii studenției David Ghijirighian a făcut parte din grupul de tineri care au frecventat cursurile de armeană clasică-krapar, din cadrul Institutului de limbi slave și orientale al Academiei Române. Aceste cursuri, conduse de profesorul Vlad Bănățeanu, au pus sămânța pasiunii sale pentru istoria Armeniei, primele lui studii de armenologie datând din această periodă. Să menționăm două dintre ele – Epoca de glorie a dinastiei Pacratid și Discuții cu privire la o scriere de dinainte de existența alfabetul Mesrobian – conferențiate în cadrul cercului.

          După absolvirea cursurilor David Ghijirighian devine cel mai apropiat colaborator al profesorilor Vlad Bănățeanu și H. Dj. Siruni în cercetările de orientalistică și armenologie și, atunci când la 17 ianuarie 1957, se crează Societatea de Studii Orientale din cadrul Facultății de Filologie, Filozofie și Istorie a Universității București, David Ghijirighian face parte din colectivul ei de fondare. Activ în cadrul societății, participă la ședințele și conferințele ei și contribuie cu studii și articole la anuarul Stvdia el Acta Orientalia, periodicul asociației. Să prezentăm articolele din Anuar care-i poartă semnătura: Le probleme des conflits sociaux esquisses dans les Fables de Mekhitar Gosh (I, 1958); Un manuscrit armenien du Code de Mekhitar Gosh (III, 1961) și recenziile: V. Terzibasian – Histoire de la dramaturgie armenienne și Arakel G. Arakelian – Histoire du developpement de la culture spirituelle du peuple armenien (IV, 1962).

          În această periodă David se apropie de familia profesorului Vlad Bănățeanu, devine prieten cu fiul acestuia, Tancred și, în anul 1956 la căsătoria lui David cu Florica, soții Vlad și Glia Bănățeanu devin nașii lor de cununie.

          David a fost foarte apropiat și de Hagop Siruni și a devenit mâna lui dreaptă, care l-a apreciat și l-a considerat continuator demn al cercetărilor sale de armenologie, iar încrederea în el a făcut să-i împărtășească multe din tragediile vieții sale, din Constantinopol, Siberia și București.

***

          Dintre articolele importante publicate de David Gjijirighian să numim pe cele publicate în revista Badma Panasiragan Hantes – Revistă de istorie și filologie a Academiei Naționale de Științe a Republicii Armene, Erevan:

 – Հայերու մասնակցությունը միջնադարյան Ռումանիո դիվանագիտական կյանքին մեջ (Participarea armenilor la diplomația României din Evul Mediu). Պատմա-բանասիրական հանդես, 1960, № 3, pp. 95-110.

 – Վարդիկները միջնադարյան ռումանական ժողովրդական երգերում (Varticii în baladele populare românești din Evul Mediu). Պատմա-բանասիրական հանդես, № 4, (1962), pp. 83-94.

***

          David a fost activ și în cadrul tineretului bucureștean și participat cu recitări și conferințe la festivitățile comunității. Să dăm un exemplu, la 19 iulie 1962, la a 1600-a aniversare a nașterii lui Mesrob Mașdoț conferențiază, alături de profesorul Vlad Bănățeanu, în sala Casei de Cultură Stepan Șahumian din București.

          În anii 50-60 ai secolului XX, David a fost colaborator permanent al ziarului Nor Ghiank, contribuind cu articole interesante, inedite, de istorie armeană, lucru ce a făcut ca articolele sale să fie preluate de ziarele armenești din străinătate. Astfel, articolul Legăturile lui Lord Byron cu Poporul Armean a fost preluat de revista Yeridasart Hayastan (New York, 15 august 1958), iar articolul Armenologul Johann Heinrich Hübschman de cotidianul Hairenik (Boston, 24 septembrie 1958).

***

          În anul 1964 David Ghijirighian emigrează, împreună cu familia, în Statele Unite și se stabilește în New York. Om al literelor, apropiat de cărți și manuscrise, lucrează în librării și instituții de procurare și distribuire de cărți vechi, devenind din anul 1997 proprietarul companiei de anticariat Ylem Books & Periodicals. Lucrând înconjurat de cărți, documente și manuscrise, i-au trecut prin mână numeroase cărți și manuscrise de valoare, unele dintre ele legate de armeni, de istoria armenilor, de masacrele armenești din 1895, de genocidul armean din anii 1915-1923. Aceste documente David le-a achiziționat și, acum câțiva ani, le-a donat Institutului-Muzeu al Genocidului Armean din Erevan. Drept recunoștință, în luna mai 2018, Hayk Demoyan, directorul Institutului, aflându-se în New York cu ocazia Simpozionului dedicat Centenarului Primei Republici Armene, i-a oferit lui David Ghijirighian medalia de aur Henry Morgenthau, pentru aportul adus de el la prezervarea istoriei Armeniei.

          David Ghijirighian a fost și un avid colecționar de arta și numismatică armeană. Cu ani în urmă el îmi mărturisea că realizarea lui cea mai mare în America, a fost că a reușit să posede moneda lui Tigran al II-lea cel Mare, lucru ce demonstrează imensa lui dragoste fată de Patrie, față de Armenia, față de tot ce inseamnă armenesc.

          Știu că-și însușise o frumoasă colecție de monezi armenești și de tablouri de pictori armeni și că mare parte din ea a donat-o Muzeului de Antichități din Armenia și organizaților armene din New York.

***

          David Ghijirighian nu și-a uitat rădăcinile și a rămas atașat de România, de profesorul Siruni, de comunitatea armeană din România. A menținut strânse legături, prin corespondența, cu profesorul Hagop Siruni, scrisorile sale din perioada 1965-1968 păstrându-se în Arhiva Siruni din București, a făcut parte din organizatorii festivității aniversare a 80 de ani de viața a profesorului (1970), a conferențiat la serbarea dedicată centenaurului nașterii lui Hagop Siruni (3 iunie 1995) și a participat la Simpozionul Comunitatea Armeană din România, organizat de Societatea Hamazkayin din New York (3 noiembrie 2006). Tot David Ghijirighian este autorul traducerii din armeană în română a cărții Baruir Nersesian Am trecut prin Valea Morții (2003, Editura Ararat).

          David Ghijirighian a contribuit cu articole și la revista Ararat din București, dintre care amintim – Codul de Legi al lui Mkhitar Goș – Pe marginea unui manuscris armenesc din Biblioteca Academiei Române (Ararat, Anul XIV nr. 15 (276), 1-15 august 2003), La aniversarea Școlii Armene din București (Ararat Anul XX nr. 3 (408), 1-15 februarie 2009) și articolul -i dam Cezarului ce-i a Cezarului în care prezintă un manuscris al lui Siruni, înmânat lui cu ani în urmă.

          Tot din această perioadă datează și articolul Trei scrisori inedite ale lui William Saroyan, publicat în Observatorul Cultural București nr. 106 din 5 martie 2002.

          O ultimă încercare al lui David Ghijirighian de a-și arăta respectul fată de mentorul său, profesorul H. Dj. Siruni, a fost în toamna anului 2015 când avea loc la București Simpozionul Siruni-125 și când o mână de apropiați ai profesorului, printre care și el, care dețineau amintiri apropiate de sufletul profesorului au dorit să imortalizeze acele câteva pagini din trecutul lui, dar intervenția unui individ din cadrul comunității a făcut să se piardă și acea ultimă șansă. O altă notă de nemulțumire a lui David Ghijirighian a fost că numele lui a fost inclus, total gratuit, în cartea rău famată despre profesorului Siruni, publicată cu câțiva ani în urmă în București.

          După David rămân, soția Florica, fiica Madlen-Anahid Cardinale în Naples, Florida și sora Hasmig Harutiunian, în Germania.

          Prin trecerea lui David în lumea umbrelor, armenii din România au pierdut ultimulul intelectual al epocii de glorie a comunității, ultimul profesor al școlii armene, au pierdut un ARMEAN adevărat.

          David, atâta timp cât vom fi, te vom iubi și respecta. Dumnezeu să-ți odihnească sufletul.

 

Edvard JEAMGOCIAN

3 Responses to IN MEMORIAM /  David-Kerop Ghijirighian (Դավիթ-Քերոբ Ղժրիկեան) (25 ianuarie 1930 – 24 iulie 2018)

  1. Mihai Barbulescu August 13, 2018 at 2:53 pm

    Bravo, EDy ! Frumos, din suflet, elegant. Mihai Barbulescu

  2. Garabet Kerestegian August 14, 2018 at 12:56 pm

    BANUIESC CA A FOST DEASEMENEA PROFESOR AL MEU.NU POT SA-MI AMINTESC,DAR AM IMPRESIA CA ASA A FOST. E PACAT,DAR CAND UNU AJUNGE LA O VARSTA,ISI DA SEAMA CA INTR-UN MOMENT NE INTOARCEM LA PAMANT.E ADMIRABIL CU CE DEDICATIE SI DRAG SPRE EL AI SCRIS HISTORIA LUI.-

  3. Krikor Krikorian August 16, 2018 at 5:17 am

    Dl Ghijrighian a contribuit si cu o serie de documente istorice la arhiva Institutului Genocidului de la Yerevan pentru care i s-a inmanat, cu ocazia comemorarii a 100 de ani de la Genoicid ,o medalie de comemorativa de aur de catre Haig Demoyan, Directorul institutului.