Mihai Stepan Cazazian

IN MEMORIAM / Arhim. Zareh Baronian și visul neîmplinit

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

Cu toate că era mai tânăr decât mine, dispariția preotului Baronian, pentru generația mea, a noastră, înseamnă dispariția unei ultime figuri, actor și martor al vieții comunității armene din România.

Timpul trăit, între sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și până în zilele noastre, perioadă plină de evenimente și de bulversări politico-sociale, a dat peste cap toată viața frumoasă a comunității noastre din România. În rolul său de reprezentant spiritual a fost printre puținii care în acele perioade dificile a păstrat “casa”.

Părintele Baronian cunoștea  lumea toată și toată lumea îl cunoștea pe el. La slujbele lui, venea multă lume, nu doar armeni, să-l vadă și să-l asculte pe „Popa frumos”.

În afara vocației spirituale era un pasionat al culturii și muzicii, figură inconfundabilă, nelipsit de la spectacolele de la Operă sau de la Filarmonică.

Familia părintelui era vecină cu a noastră, pe Calea Moșilor. Până azi am în fața ochilor cum, în fiecare dimineață, poetul Zareh Bâlbul ținând de mână pe Agopic (numele lui de botez) trecea prin fața balconului nostru în drum spre Școala Armeană, tata ca profesor iar fiul ca elev. Asta se întâmpla pe vremea când Calea Moșilor era într-adevăr calea familiară a mahalalei armenești. Fiecare întâlnire cu Agopic reprezentau clipe de bucurie, aveam de fiecare dată plăcerea, nostalgia de a ne aminti și de a ne povesti din momentele vieții noastre.

Ultima oară l-am văzut la Paris, la începutul lunii martie. Ne-a făcut marea onoare de a accepta invitația lui Agop, participând astfel, alături de noi la înmormântarea Corinei. Ce predică frumoasă, un prilej ca și Biserica Armeană din Paris să asculte și să vibreze, auzind vocea sa frumoasă și teatrală cu care Dumnezeu l-a înzestrat. Cine își închipuia că doar peste cîteva zile o să auzim vestea dispariției lui…

Sunt dispariții care mai mult „ca niciodată” ne surprind, ne iau pe neașteptate. Și de această dată Părintele Baronian ne-a uimit. Și cum nimic nu-i veșnic în această lume el ne-a părăsit ducând cu el acel regret al lui, cât și al nostru, de neîndeplinire a unui vis pe care-l  merita dar nu s-a realizat : un destin la înălțimea pregătirii și vocației sale.

Un gând special pentru fratele Mardig și pentru toată familia.

Bunul Dumnezeu sa-l odihnească !

Anouche Kirmiziyan

One Response to IN MEMORIAM / Arhim. Zareh Baronian și visul neîmplinit

  1. Maria Erzian October 2, 2017 at 3:33 pm

    Of! In 13 octombrie se implinesc sase luni…cand s-au dus? Cum s-au dus? Asa de pacat! Atata de trist! Noi suntem orfani, am ramas ai nimanui, suntem complet lipsititi de un parinte spiritual. Ne mangaie doar gandul ca el, din Paradisul sau ne ocroteste.