Mihai Stepan Cazazian

Hayk Demoyan: „Namazul făcut de turci este o ofensă nu doar la adresa identităţii şi moştenirii culturale armeneşti dar şi a memoriei culturale europene”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


“Plasarea unei cruci pe biserica Surp Khaci de pe insula Akhatam şi namazul din catedrala din Ani arată mai multe lucruri – întîi vulnerabilitatea istoriei şi memorie turce” a declarat Hazk Demoyan, directorul Institutului Muzeu al Genocidului Armean din Erevan.

Conform lui, show-ul turcesc din biserica de la Akhatam nu a avut ecou printre armeni sau mediile internaţionale. Majoritatea monumentelor de la Ani sunt armeneşti şi există şi o moschee acolo. „Dar pentru a umili partea armeană, turcii au preferat să facă slujba lor (namaz) în Catedrala din Ani. Şi pentru musulmani este o ofensă să facă namaz într-un loc plin de excremente, cum e Catedrala din Ani pentru că locul a fost folosit de către turcii din zonă drept hambar” a mai spus Demoyan.

El a menţionat valoarea Ani-ului ca fiind „oraşul unde a începe şi se sfîrşeşte Europa.” „Namazul făcut de  turci este o ofensă  nu doar la adresa identităţii şi moştenirii culturale armeneşti dar şi a memoriei culturale europene” a concluzionat Hayk Demoyan.

După armenews

A fost  pusă şi sfinţită crucea de pe biserica Surp Khaci


Săptămînalul Agos, care apare la Istanbul, în numărul său din 8 octombrie, anunţă că în cele din urmă s-a pus crucea pe biserica Surp Khaci de pe insula Akhtamar. Montarea şi sfinţirea crucii a coincis cu namazul de la Ani, organizat de imamul Devlet Bahceli, care a invitat televiziunile şi presa amintind cum cu secole în urmă Alp Aslan, cucerind Ani-ul, a dat jos crucea de pe Catedrala Surp Astvadzadzin şi a transformat-o în moschee.          Din contră, instalarea crucii a fost înconjurată de o discreţie desăvîrşită. Autorităţile au păstrat o tăcere prudentă asupra evenimentului, iar în ziua cînd s-a produs acest lucru ambarcaţiunile de pe lacul Van nu au avut voie să navigheze în zonă.

Dar tradiţia a fost păstrată. Arhimandritul Tatul Anuşian, sosind de la Istanbul, de îndată ce Patriarhatul a aflat că a fost montată crucea, a folosit schelele, care nu erau încă demontate şi, conform tradiţiei, a urcat şi a sfinţit crucea împreună cu Protoiereul Krikor Damadian, cîntînd şarakanurile prescrise după datină. Cei doi clerici au fost întîmpinaţi de doi vice-guvernatori care i-au condus cu autoturismul pînă la debarcader şi au fost imediat transportaţi cu o şalupă specială pe insulă. După sfinţire, conform tradiţiei, Arhimandritul şi Protoiereul au ţinut o slujbă de pomenire pentru toţi clericii decedaţi, care au slujit în biserica Surp Khaci.

De menţionat că s-a pus crucea doar pe cupola principală. Celelalte cupole mai aşteaptă…

după Agos

  •  
  •