Mihai Stepan Cazazian

HARUT  SASSOUNIAN / CUM SĂ NU CONDUCI UN GUVERN, ȘI SĂ FII DETRONAT DE POPOR

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

 

          Recentele evenimente din Armenia au surprins și impresionat atât pe armeni cât și pe ne-armeni din lumea întreagă deoarece un lider ce s-a crezut de suporterii săi a fi de neînlocuit, a fost înlocuit de un nou venit fără vreo violență ori vărsare de sânge. Mai mult, ceea ce s-a petrecut în Armenia este mult mai mult decât o detronare a unui lider. Un regim înrădăcinat de două decenii a fost răsturnat peste noapte.

          În timp ce o mână de autocrați au stat în vârful piramidei puterii, majoritatea covârșitoare  a poporului era lipsit de nevoile lor de bază pentru supraviețuire, precum hrană haine, medicamente, și desigur bani. În ultimul sfert de veac peste un milion de armeni și-au părăsit patria și s-au reașezat pe unde au putut să găsească de muncă spre a-și hrăni familiile. Mulți din cei ce nu au putut  să plece au abia au supraviețuit din fondurile trimise de rudele și prietenii plecați.

          În aceste condiții demne de milă mănia și resentimentele populației față de autorități, în special față de conducerea statului erau în creștere. Pe lângă sărăcia jalnică poporul mai suferea si din cauza corupției, alegeri frauduloase, tribunale nedrepte, șomaj, cenzură si brutalitate politică. În timp ce aceia care aveau mijloacele să capete o viză și să să cumpere bilete de avion au emigrat din Armenia, ceilalți au fost obligați să-și țină gura închisă și să o scoată cumva la capăt în aceste condiții dificile.

          Din când în când au fost proteste publice fie față de alegerile frauduloase fie față de condițiile insuportabile de trai, dar poliția era capabilă să înăbușe turburările prin bătăi și arestând demonstranții. Incidentul cel mai violent a avut loc în martie 2008, când 10 persoane au fost împușcate și ucise pentru că protestau alegerea președintelui Serj Sargsyan.

          În timp ce președintele Sargsyan și predecesorul sau președintele Robert Kocearyan ramâneau indiferenți la condițiile deplorabile ale publicului, nemulțumirea acestuia, resentimentul și mânia acestuia împotriva autorităților  era în creștere. Acești conducători ai statului, înconjurați de acoliți care îi tot lăudau, și liniștindu-i că totul era minunat în țără,  rămâneau neinformați de situația mizeră  a populației.

          Timp de 27 de ani, de-a lungul a sute de ore pe care le-am petrecut în întâlniri private cu trei președinți succesivi ai Armeniei am adus în atenția lor diferite probleme ce existau în țară, de la corupție și miniștrii ai guvernului la tribunalele nedrepte bazate pe mită, alegeri frauduloase, etc. Acești președinți mi-au spus că aud aceste lucruri pentru prima dată. Foarte puțini aveau curajul să le aducă în atenția lor.

          Am îndrăznit să-i spun președintelui Kocearyan în față că populația Armeniei îl urăste. El nu a fost de acord cu mine dar eu am insistat și am propus ca el să stea în colțul străzii deghizat cu o pălărie si un pardesiu și să întrebe trecătorii ce gândesc ei despre președintele țării? L-am prevenit că va auzi comentarii foarte jignitoare.

          Mi-aduc aminte , de asemeni, că îi spuneam președintelui Sargsyan, în ajunul primelor sale alegeri, să nu ignore oamenii simpli și să nu apară la TV  pe la nunțile oligarhilor și la inaugurările afacerilor lor tăind panglici, I-am sugerat să facă o vizită inopinată odata pe lună unei familii nevoiașe neînsoțit de ajutoare si bodiguarzi și să întrebe  despre munca familiei, venitul, sănătate – să arate că îi pasă de oamenii săraci care erau majoritatea țării. Din păcate el nu a făcut niciodată o astfel de vizită.

          I-am spus, de asemenea , președintelui Sargsyan, că trebuie să numească un grup de consilieri independenți, înțelepți și cu experiență, care să nu fie angajați ai guvernului. Ei să fie capabili să-i dea sfaturi corecte fără teama de a fi concediați. Din păcate și această sugestie a fost ignorată.

          Pentru ca lucrurile să se înrăutățească, publicul nu a uitat niciodată pe președintele Sargsyan pentru uciderea de către Poliție a 10 protestatari în 2008, – și  cu fiecare alegere frauduloasă și mizeria economică continuă, iar frustrările lor sunt în creștere. Când Constituția a fost modificată în 2015, președintele Sargsyan a asigurat poporul  că el nu are intenția să rămână la putere în 2018, atunci când cel de-al doilea mandat prezidențial al său se va încheia. Mulți oameni nu l-au crezut, și l-au suspectat că el va rămâne în funcție făcând rocada între funcția prezidențială reprezentativă si funcția de Prim-Ministru ce-i conferea putere conform noii constituții. În cursul unei întâlniri private în 2016, îmi aduc aminte, l-am întrebat pe președintele Sargsyan dacă el a plănuit să se retragă la încheierea mandatului, așa cum a promis. Am fost alarmat când el a spus că va lua o decizie bazată pe rezultatele alegerilor parlamentare din 2017.

 

          Între timp, majoritatea covârșitoare a populației, în ciuda suspiciunilor sale, număra zilele și orele  când va înceta mandatul președintelui Sargsyan. Atunci când Partidul Republican, majoritar în Parlament l-a ales pe postul de Prim-Ministru, luna trecută, cetățenii nu și-au mai putut controla furia. Zeci de mii de oameni au umplut străzile, conduși de liderul opoziției, membru al parlamentului, Nikol Pașinyan să-și strige frustrările

          Din fericire, masiva revărsare a mâniei a fost ținută în frâu de îndemnurile constante de a nu se comite violențe și să se respecte forțele de poliție. Au urmat o serie de gafe ale Primului Ministru Sargsyan și a partidului sau Republican, cănd Sargsyan s-a întâlnit cu Pașinyan și a plecat după trei minute. În câteva ore, în ciuda imunității sale parlamentare Pașinyan a fost arestat și deținut într-o locație secretă de Poliție, transformându-l astfel într-un mare erou. În urma  escaladării protestelor  Pașinyan a fost eliberat din detenție, și pe neașteptate, Primul Ministru Sargsyan a anunțat demisia sa mărturisind că „Eu am greșit, Nikol a avut dreptate”.

          La 1 mai Parlamentul s-a întrunit să aleagă noul Prim Ministru. După o lungă deliberare, Partidul Republican aproape în unanimitate a votat contra candidaturii  lui Pașinyan. Pe  data de 2 mai mulțimea a blocat toate străzile principale, șoselele, și a paralizat trenurile, metroul, și drumurile de acces la aeroportul din Erevan. În ziua următoare Partidul Republican a anunțat oficial că nu va bloca alegerea lui Pașinyan pe data de 8 mai ca Prim Ministru. În timp ce scriam acest editorial pe data de 7 mai Pașinyan era de așteptat să fie ales Prim Ministru de către Parlament.

          Alegerea lui Pașinyan probabil că nu va rezolva multiplele probleme ale Armeniei. În următoarele 15 zile el va alege cabinetul său de Miniștrii și va prezenta agenda sa de guvernare spre aprobare Parlamentului,  Va urma apoi o lungă dezbatere pentru amendarea legilor electorale, urmată apoi de noi alegeri Parlamentare ce vor avea loc peste câteva luni. În ciuda transformărilor din vârful puterii Armenia va continua să sufere din cauza blocadei din partea Turciei și Azerbaidjanului și a conflictului având ca obiect Artsakh-ul.

          Vom aștepta și vom vedea pe cine va numi Pașinyan pe postul de miniștirii de externe și cel al apărării. Ce fel de compromisuri vor fi făcute de membrii parlamentari  minoritari a lui Pașinyan și cei majoritari ai Partidului Republican, în problema modificării legilor electorale? Numai atunci se vor ține noile alegeri parlamentare. Presupunând că noile alegeri vor fi corecte și supravegheate adecvat de noul guvern, rămâne de văzut dacă partidul lui Pașinyan și partidele care îl sprijină vor câștiga majoritatea în Parlament. Vestea bună este că toate aceste dezvoltări ar avea loc cu respectarea constituției, sub presiunea opiniei publice armene care s-a trezit considerabil.

          În sfârșit, problema cea mai importantă acum este că mii de tineri îmbărbătați care au ieșit pe străzi cerând un stat mai democratic cu un mare entuziasm și emoție să nu fie dezamăgiți. Armenia nu poate să-si permită să-și piardă tineretul care este viitorul țării.

          Cu toții, în Armenia și în Diaspora, trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a asigura stabilitatea, pacea, și prosperitatea în Armenia sub noua guvernare.

         

the Californiacourier,com

trad.engl. ARPIAR S.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *