Mihai Stepan Cazazian

Hagigadarul ne-a unit. Din nou….

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

                        Hagigadar este un paradox. Este și nu este cunoscut. Credincioși de pretutinderi vin în acest loc, în care parcă timpul a încremenit, iar liniștea cuprinde zările. Dar puțini știu că este un complex monahal armenesc, cu care armenii se identifică. Mai ales cei din regiunea asta…

                        Ne confruntăm în ultimele decenii cu o împuținare numerică a armenilor din Bucovina. Nimic nou sub soare! Toate etniile se confruntă cu acest aspect. Paradoxal, totuși, e faptul că societatea, uneori haotică, dar foarte dinamică și curioasă, nu-i lasă să dispară. Tendința e de a păstra creațiile materiale și imateriale ale etniilor, iar acest lucru nu-i ocolește pe armeni.

                        În acest context, comunitatea armenească din Suceava / Bucovina de Sud începe să devină tot mai vizibilă în peisajul cultural al regiunii. De aceea, organizarea serii filmului armenesc, din data de 17 noiembrie, a fost o ocazie prielnică pentru spectatori să privească pe armeni din altă perspectivă.

regizorul Florin Kevorkian și Corina Derla inițiatoarea proiectului

Iar debutul s-a bucurat de rularea filmului ”Hagigadar-regăsirea speranței”, produs pe parcursul unei perioade de trei ani de către producătorii Florin Kevorkian și Isabela Bostan Kevorkian. Povestea acestui film ne-a fost împărtășită de către domnul Florin Kevorkian, care s-a aflat alături de noi. Atmosfera a fost destinsă îndeosebi pentru adolescenții care parcă și-au pierdut răbdarea de a se bucura și ochii le sunt lipiți uneori prea mult de un ecran minuscul, care le fură energia. Oricum, atenția le-a fost captivată și considerăm că a devenit misiunea noastră să-i sprijinim și să le dăm aripi. Discuția ulterioară, antrenantă și amuzantă pe alocuri, ne determină, într-o anumită manieră, să abordăm cu un alt zâmbet propria viață.

                        Seara a fost relaxantă, m-am simțit între prieteni – nu că m-aș simți altfel printre armeni! – și am înțeles – pentru a câta oară! – că cultura își găsește liman către suflete.

                        Hagigadar, în discreția sa, ne-a unit din nou. Cu siguranță că o va face și în viitor. La urma urmei, ”ne-am obișnuit cu armenii de câteva secole pe meleagurile acestea” (vorba doamnei Paula)! Tot astfel ne vom obișnui cu evenimentele culturale pe care armenii le vor cultiva și încuraja.

Corina D.

Suceava, 21 noiembrie 2017   

 

                          

  •  
  •