Bedros Horasangian

H A G I G A D A R 500

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

O mănâstire armenească din Moldova împlineşte în curînd 500 de ani. Armenii din România au de ce să se mîndrească. O cifră rotundă, jumătate de mileniu. Armenii au venit de pe unde au apucat şi s-au stabilit şi în Ţările Române. Moldova, Ţara Românească, Basarabia – să nu uităm vechile şi puternicele comunităţi armene dintre Prut şi Nistru – nu în ultimul rînd în Transilvania. Mănăstirea Hagigadar, căci despre ea este vorba, este un loc binecuvîntat de Dumnezeu. Şi de mîna oamenilor. Un negustor de vite, Bogdan Donavac, a vrut să mulţumească Celui de Sus că a avut noroc în viaţă şi toate i-au mers bine. Nu cu mulţi ani înainte un Hrisov Domnesc al lui Alexandru cel Bun consfinţea întemeierea primului Episcopat Armean la Suceava. Dacă memoria nu ne înşală, documentul cu pricina a fost descoperit de P.P.Panaitescu la Biblioteca Iagellonă din Cracovia în anii 30. H.Dj. Siruni a publicat documentul în Ani, dacă ne aducem bine aminte. Poveşti. Istorie deja. 500 de ani la scara istoriei umanităţii nu ar fi mare lucru. La scara Europei este chiar ceva foarte important.Nu sunt multe locuri în lume unde să se găsească laolaltă trei biserici şi două mănâstiri armeneşti. E ceva, ce mai încolo, încoace, motiv de mîndrie şi încredere, “Uite cine suntem noi şi ce au făcut strămoşii noştri! Menk haienk!”

Ceea ce nu sună rău. Dar e şi mai bine că Hagigadar, aşa cum a rămas peste secole – şi sunt semne că o nouă viaţă monahală va începe chiar în acest an, pentru a da viaţă acestei mărturii a trecutului – adună măcar o dată pe an, toată suflarea armenimii din România. Cu mic cu mare de Sfînta Maria – care este şi Hramul mănâstiri, armenii – şi românii deopotrivă – se duc în pelerinaj la Suceava. Să aprindă o lumînare la Hagigadar, să spună o rugăciune la Zamca şi să se roage la Bunul Dumnezeu să ne mai îngăduie pe acest pământ. Hagigadar, un nume deja de legendă pentru armenii din România. Este bine că se fac eforturi de către Arhiepiscopia Armeană şi Uniunea Armenilor din România pentru a face cunoscut întregii armenităţi din lume acest loc şi aceste lăcaşuri ale lui Dumnezeu. Cu puţină osteneală şi multe idei puse în practică – dar şi parale, să nu uităm, tramsîz pammîna cică( fără bani nu e nimic), cum spuneau bunicii noştri – Suceava ar putea deveni un centru internaţional al armenităţii europene. Şi nu numai.
Locul este tihnit şi cuminte.natura generoasă, moldovenii creştini aşezaţi şi gospodari. Mănăstirea, deja renovată şi în curs de modernizare cu anexele, este un loc ideal pentru reculegere, meditaţie, dar şi dialog. Nu doar religios. Într-o lume sfîşiată de conflicte, într-o lume agresată de ştiri rele, Suceava cu mănâstirile şI bisericile ei poate fi – şi chiar este o dată pe an – un loc unde speranţa se poate reclădi. Nu am pomenit nimic despre istoricul mănăstirii. De oamenii de seamă care au poposit pe acolo sau de întîmplările, mai bune sau mai rele care au marcat istoria lăcaşului.Să amintim doar de poetul Siamanto sau de viitorul Catolicos Vazken I, care şi-a petrecut cele 40 de zile dinaintea intrării în cinul monahal la Hagigadar sub îndrumarea bunului Părinte Der Mampre Biberian – care a fost şI cel care ne-a botezat cu multe decenii în urmă, şI uitasem acest amănunt, dar iată, că datorită acestei întoarceri în timp şI spaţiu la Hagigadar memoria fiecăruia se poate reactiva.

Anul acesta vor veni la Hagigadar înalte feţe bisericeşti. Înclusiv actualul PF Catolicos  Karekine II – de la Ecimiadzin, inclusiv înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Dincolo de semnificaţia deosebită a evenimentului aniversar, vor rămîne nu doar amintirile unor zile deosebite, ci mai ales speranţa în ziua de mâine. Nu doar pentru armenii care vor face pelerinajul la Suceava de Sfînta Maria, ci pentru noi toţi. Hagigadar rămîne un punct important pe harta vieţii noastre. Dăruindu-ne puţină încredere şi speranţă că Mila lui Dumnezeu şi credinţa noastră se vor alătura Binecuvîntării lui Isus Hristos, cel născut din Fecioara Maria – născătoare de Dumnezeu, teotokos, cum spun grecii,

Ca să ne bucurăm de fiecare zi ce ne este dată. Dincolo de vorbele mai mult sau mai puţin meşteşugite, credem că acesta ar fi mesajul pe care ni-l oferă acel loc din lume numit Hagigadar.

Bedros Horasangian

  •  
  •