Arsen Arzumanyan

Generația tânără a comunității armene cucerește inimile publicului român

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Anul trecut am publicat deja o știre despre succesul tânărului membru al comunității armene, Karen Avakian, 10 ani, care este înotător și în ciuda vârstei sale deja are peste 130 de medalii.

În perioada 27-28 octombrie 2018 s-a desfășurat una dintre prestigioasele competiții de înot, „Cupa Andrei Nicolescu”, ediția II, la Bazinul Olimpic Dinamo-Tolea Grințescu din București, la care Karen a obținut câteva victorii și recorduri strălucitoare. Concursul este organizat anual de către Asociația Club Sportiv Aqua Sport Citius București, club afiliat la Federația Română de Natație și Pentatlon Modern, în memoria fondatorului Aqua Sport, Andrei Nicolescu.

În prima zi, Karen a câștigat competiția la 100m liber și a parcurs distanța în 01:05:32. Acesta a fost un nou timp sub recordul național, stabilit de Dragoș Coman în 1980. Prin voia destinului, tocmai D. Coman i-a înmânat premiul.

            A se vedea de la min. 38:20 (Karen este pe culoarul 4)

 

 

În a doua zi, Karen a câștigat competiția la 200m liber (02:22:97) și a bătut recordul competiției.

            A se vedea de la min. 3:07:28 (Karen este pe culoarul 4)

 

 

Apoi a bătut și recordul național pentru competiția la 100m fluture cu 3 secunde, parcurgând distanța într-un timp foarte scurt pentru vârsta lui (1:11:89).

            A se vedea de la min. 4:04:40 (Karen este pe culoarul 4)

  

Nu este întâmplător că la sfârșitul competiției Karen Avakian a fost recunoscut ca cel mai bun înotător la categoria lui de vârstă (10 ani).

 

Karen reprezintă echipa „Aqua Sport București” și face înot de la 5 ani. Am stat de vorbă cu talentatul campion: 

– Karen, care este secretul tău că înoți așa repede?

– Secretul meu este să muncesc mult la antrenamente, să fiu foarte serios, să mă odihnesc, să mănânc bine. Acestea sunt cele mai importante lucruri.

– Acum câteva zile ai avut rezultate foarte bune. Ce așteptări aveai înainte?

– Eram sigur pe mine și știam că pot să fiu primul. Am crezut că la 200m liber o să înot în 2:25, dar am realizat în 2:22, la 100m fluture credeam că va fi 1:13, dar a fost 1:11, iar la 100m liber mă așteptam 1:06, dar am parcurs distanța în 1:05.

– Povestește-ne despre programul și regimul tău.

– Mă duc la antrenament la 5:30 dimineața până la 7:30, apoi mă duc la școală, apoi mă mai joc un pic și mă culc la ora 19:00 ca să nu fiu obosit. Alimentația corectă este un lucru esențial: înainte de antrenament beau un fresh ca să pot să trag mai tare la antrenament, la școală mai mănânc ceva (un sendviș, ceva dulce, apoi carne de pui, piure etc.), iar acasă depinde ce gătește mama.

– Atunci ce este interzis să mănânci?

– Mama mea mi-a interzis să mănânc chips-uri, să beau sucuri energizante, fast-food-uri, prea multe sosuri. Și antrenorul spune aceleași lucruri.

– Spune-mi despre școală și prietenii tăi?

– La clasă suntem 32 de colegi. Cel mai mult stau cu prietenii mei Denis, Matei și Luca. Bineînțeles, petrec timpul și cu fratele meu. La înot mai am o colegă, Maria Preotu, cu care mă înțeleg foarte bine.

– Ce hobby-uri ai?

– Îmi place mult să joc fotbal, abia aștept să vină iarna ca să schiez, îmi plac jocurile pe calculator, nu pot să neg. De asemenea, îmi place mult să citesc.

– Cum te descurci cu limba armeană?

– Vorbesc puțin mai greu, dar înțeleg bine. Colegii mei de la înot uneori mă strigă „armeanu”. Unii mă întreabă „cum te cheamă?” și pronunță greșit numele meu, și când mă întreabă de unde sunt, răspund că „sunt din Armenia, jumătate armean, jumătate român”. Mi se întâmplă să mă întrebe mulți acest lucru.

– Îmi imaginez care ar fi visul tău, dar mai bine să ni-l spui tu.

– Visul meu este să ajung mai bun ca Michael Phelps. Aș vrea să fac înot de performanță cel puțin până la 40 de ani, să fiu un înotător foarte bun, să iau medalii la olimpiadă.

– Vreau să-ți urez ca niciodată să nu te oprești să muncești pentru realizarea visurilor tale.

– Mulțumesc mult!

 

Fratele lui Karen, Rafik, 12 ani, a făcut și el înot și a obținut multe medalii. Acum el joacă baschet de performanță în echipa „Tactic” și dansează în trupa „Vardavar” a comunității armene din București.

– Rafik, ai făcut și tu înot. De ce ai întrerupt?

– Într-adevăr, am făcut înot de când aveam un an. La un moment dat am avut o problemă la picior, ce trebuia operat. Astfel, a fost greu să recuperez timpul pierdut și până la urmă am abandonat înotul. Dar mă bucur că acum mă simt bine și pot să fac baschet.

– Cum stai cu regimul?

– Înainte eram destul de gras, am ținut regim, dietă și am slăbit. Pot mânca fast-food dar nu mai am poftă, dimpotrivă, acum mănânc sănătos. Fratele meu este la alt nivel și nu poate mânca mai multe lucruri.

– Cum ai ajuns la trupa de dans a comunității armene, „Vardavar”?

– Știam că există o trupă de dans. Într-o duminică venisem la biserică, am văzut repetițiile, care mi-au plăcut foarte mult. Mă gândeam că trebuie să încerc și eu, și am rămas. Pe colegii mei de dans îi știu de când eram foarte mic, sunt prieten cu toții. Este o experiență minunată în viața mea fiindcă am participat la diferite festivaluri și alte evenimente.

– Ce dans îți place cel mai mult?

– Dansul „Vardavar”. L-am dansat și cu colegii mei de la școală într-un proiect.

– Știu că în anul acesta ați fost în Armenia. Cum ți s-a părut?

– Complet diferită. Tradiții și obiceiuri diferite, persoanele erau mai deschise, îți zâmbeau pe stradă, era totul foarte frumos. Din anumite puncte de vedere România pare mai dezvoltată, însă în Armenia sunt lucruri pe care nu le poți vedea nicăieri și acest lucru m-a impresionat.

– Și mâncărurile?

– Da, și mâncărurile sunt foarte gustoase. Cred că nu poți mânca nicăieri mai sănătos și natural decât în Armenia.

– Știi destul de bine limba armeană.

– Când am fost în Armenia, am început să vorbesc armeana și mai bine. Și înainte mă descurcam, când eram mic, mereu mi se vorbea armeana. Și acum, dacă mă duc în Armenia, o să mă descurc destul de bine. Este o limbă foarte frumoasă și utilă.

– Visul tău este legat de baschet?

– Nu știu dacă voi face o carieră de baschet, dar îmi place foarte mult. Mă țin de baschet deoarece mă dezvoltă ca înălțime, corp, mentalitate ca și tot. Sper să ajung cât mai departe.

 

Cei doi copii nu sunt doar ei sportivii din familie. Tatăl lor, Vardan Avakian, a făcut ping-pong de performanță atât în Armenia, cât și în România unde s-a mutat la începutul anilor ’90.

Îi felicităm pe cei doi frați Avakian și le urăm mult succes în continuare!

Arsen Arzumanyan

3 Responses to Generația tânără a comunității armene cucerește inimile publicului român

  1. Maria Erzian November 7, 2018 at 8:00 am

    Abris! Foarte frumos!

  2. Gurau Arsaluis November 8, 2018 at 7:04 pm

    Bravo ! Ne mândrim cu cei ca tine! ????? !

  3. Gurau Arsaluis November 8, 2018 at 7:09 pm

    BRAVO ! iti scrisesem `abris` cu litere armenesti, adica `sa traiesti` (felicitari), dar au aparut semne de intrebare,fiindca n-au fost recunoscute semnele grafice armenesti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *