Andreea Barbu

FRANȚA  / Un nou khacikar la Lyon

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

       

 

          În 2018, la 20 mai, pe strada André Philip, în arondismentul al treilea din Lyon, lângă biserica apostolică a fost amplasat un khacikar, din tuf vulcanic, realizat în Armenia. De altfel, nu este neobișnuit faptul că acest simbol al identității armene se află în mai toate orașele importante ale lumii, atestând forța credinței primului popor creștin. Chiar și în metropolele unde încă nu a fost ridicat un lăcaș de cult al armenilor precum Dublin, în 2015 au fost așezate asemenea monumente bogat ornamentate. Un exemplu grăitor este crucea din piatră, din apropierea Christ Church Cathedral, proiectată de Aram Hakhumyan care trăiește în Irlanda.

Primele asemenea hkacikaruri au fost sculptate în secolul al nouălea, fiind înbogățite odată cu trecerea timpului cu diferite motive traditionale si ornamente. Este unanim acceptat faptul că arta realizării acestor cruci a atins apogeul in secolul al treisprezecelea. Exemple semnificative în acest sens sunt khacikarurile de la Geghart, Haghpat și Goshavank.  Inițial, în Armenia,  aceste monumente erau ridicate în memoria persoanelor decedate, mai ales în cimitire. În perioada sovietică, dar și după aceea au fost distruse multe asemenea cruci pentru a facilita obținerea locurilor de veci. Cu toate acestea, în satul Noratus situat aproape de lacul Sevan există în continuare khacikaruri din perioada medievală. În plus, este cunoscut și fenomenul mutarii acestor monumente, în apropierea bisericilor, a unor grădini, dar și a unor case. Cele mai vechi și valoroase au fost aduse în grădina de la Ecimiadzin. Este vorba mai ales de capodopere create în secolele treisprezece, paispezece și cincisprezece.  De obicei, aceste monumente au aproape doi metri, fiind realizate din materiale locale, precum: tuf, bazalt, andezit sau felsit. Lățimea, în general, este aproape, jumătate din înălțimea monumentului, iar grosimea variază între zece și treizeci de centimetri. Firește, există și abateri de la normă, dar sunt foarte rare. De regulă, crucile sunt așezate pe un soclu. Există însă khacikaruri încastrate, ca în cazul bisericii Surp Hripsime de la Ecimiadzin sau rupestre ca la Geghart.

După o mie nouă sute optzeci, arta realizării crucilor în piatră a cunoscut o înflorire deosebită și datorită faptului că  atelierele au primit comenzi din Europa, dar și de pe alte continente. Noile creații, conform specialiștilor, nu pot rivaliza însă cu cele din perioada medievală. Astăzi în Erevan sunt mulți sculptori de khacikaruri și suficiente ateliere pentru a răspunde la timp comenzilor. Inscripțiile de pe socluri, acum ca și în trecut, oferă informații valoroase despre perioada când a fost realizat monumentul, despre meșterul care a lucrat, dar și despre evenimentul sau persoana căruia îi este dedicat.  

La Lyon, khacikarul amplasat în curtea bisericii Surp Hagop a fost sfințit de arhiepiscopul Vahan Hovanessian,  Întâistătătorul Eparhiei Armene din Franța.  Monumentul a fost donat comunitații de familia Karapetian, în memoria fratelui plecat la cele veșnice, Serge. După slujba religioasă a fost organizată o agapă în sala de festivități a Școlii Papazian-Markarian. Evenimentul emoționant a demonstrat faptul că aceasta comunitate numeroasă din Franța este preocupată permanent de promovarea valorilor sale.

 Andreea BARBU

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *