Mihai Stepan Cazazian

FOTOGRAFIA și povestea din spatele ei – SUB VRAJA LUI ARAM HACIATURIAN (b)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Scriam în episodul trecut al rubricii mele că voi reveni ulterior la evocarea evenimentelor care au marcat în 2003 la Bucureşti centenarul naşterii lui Aram Haciaturian.

            Primul eveniment a fost în seara de 7 februarie la sala „Mihail Jora”, unde cunoscuta  interpretă Mihaela Martin a venit special din Germania, pentru a da o frumoasă şi vibrantă tălmăcire Concertului pentru vioară şi orchestră, fiind acompaniată de Orchestra simfonică a Radiodifuziunii Române, care a mai oferit şi faimosul „Adagio” din baletul „Spartacus”. În seara aceea, în holul sălii „Mihail Jora”, am organizat, împreună cu Ambasada Armeniei, o interesantă expoziţie dedicată lui Aram Haciaturian şi legăturilor sale cu muzica şi muzicieni din România. Erau  expuse fotografii (unele cu autograf) , în care apăreau  compozitorul, alături de David Ohanesian, Ion Voicu, Ilinca Dumitrescu, Ion Dumitrescu ş.a., desene de Silvan Ionescu, programe de sală, scrisori, partituri (cu autografe), coperta discului amintit de la „Electrecord”, cronici, evocări, articole din ziare etc.

            Următorul concert a avut loc pe 13 februarie, când şi Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu” marca centenarul naşterii lui Aram Haciaturian, de data aceasta  Florin Croitoru fiind solistul Concertului pentru vioară şi orchestră.

            În sfârşit, un alt eveniment de anvergură  a avut loc la Muzeul Naţional „George Enescu”, găzduit din 1956, după moartea marelui muzician român, în Palatul Cantacuzino din Capitală. Expoziţia de la sala „Mihail Jora” a fost prezentată şi aici, înainte de intrarea în sala de festivităţi, unde un public numeros a asistat la un amplu Simpozion dedicat evenimentului.

            Gazdă primitoare şi cordială ne-a fost pianista şi directoarea ILINCA DUMITRESCU, doctor în muzicologie, deţinătoare a numeroase distincţii şi premii, printre care Premiul Academiei Române, dar şi titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor (Franţa), o personalitate marcantă a vieţii muzicale româneşti..Doamna Ilinca Dumitrescu este fiica celui ce a fost Ion Dumitrescu, un eminent compozitor, ani îndelungaţi preşedinte al Uniunii Compozitorilor din România, totodată nepoata compozitorului Gheorghe Dumitrescu şi verişoară a pianistului Tudor Dumitrescu, dispărut prematur şi tragic în cutremurul din 1977. A studiat cu Cella Delavrancea şi cu Mihail Jora la Bucureşti, dar şi cu Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier la Conservatorul „P.I.Ceaikovsky” din Moscova, unde a avut prilejul să-l revadă pe Aram Haciaturian (pe care-l cunoscuse prin tatăl domniei sale la Bucureşti). Personalitate de anvergură internaţională, Ilinca Dumitrescu a concertat pe cinci continente, în peste 40 de ţări, susţinând şi cursuri de măiestrie în peste zece ţări de pe continentele european, american şi asiatic. A realizat numeroase albume discografice, iar între anii 1994-2006, a fost şi directoarea Muzeului Naţional „George Enescu”.

            Excelenţa Sa, domnul ambasador YEGHISHE SARGSYAN era absolvent al Universităţii de Stat Erevan, Facultatea de limbi şi literaturi romano-germane. Iniţial, lucrase în instituţii cu profil de relaţii cu străinătatea şi de turism internaţional, la Ambasada Sovietică din Bangladesh, apoi în funcţii de răspundere la nivelul vieţii diplomatice din Armenia. În perioada 2000-2002, a fost trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar în Germania, după care, aproape opt ani s-a aflat în misiune diplomatică la Bucureşti. În tot acel timp, a fost mereu prezent la toate evenimentele cultural-religioase ale comunităţii noastre. După încheierea misiunii sale la Bucureşti, vreme de cinci ani, a condus Direcţia de colaborare culturală şi umanitară din Ministerul de Externe de la Erevan, iar din 2016 a fost Consul General al Armeniei la Batumi, în Republica Georgia, pâna în decembrie 2019, când a ieşit la pensie.

            Atât d-l ambasador Y. Sargsyan, cât şi distinsa sa soţie au avut o atitudine cordială, prietenoasă faţă de subsemnata, iar în anii 2010, 2011 şi 2012, când m-am aflat la Erevan, mi-au consacrat câte o zi, pe care am petrecut-o împreună, plimbându-mă prin locuri pitoreşti al Capitalei armene, invitându-mă la cele mai alese restaurante, inclusiv la unul foarte cunoscut, cu specific arţakhiot – „Jeangalov haţ”, ceea ce înseamnă că menu-ul constă într-un strat subţire de lavaş (lipie), umplut cu vreo 12 feluri de verdeţuri locale. Ceva delicios, care se consumă rulat şi se bea tan (cât mai rece!), foarte potrivit în zilele toride, de vară. Ultima dată, l-am întâlnit în 2012, când Erevanul era Capitala Mondială a Cărţii, fiind invitat în ultramodernul complex arhitectonic –  Centrul artelor „Cafesjian”, unde a avut loc lansarea versiunii în armeană a romanului „Cartea şoaptelor” al lui Varujan Vosganian, în prezenţa traducătorului Sergiu Selian, colegul nostru sosit din Australia, dar şi a numeroşi invitaţi – E.S. d-l Hamlet Gasparian, noul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Armeniei în România, a d-lui Kelemen Hunor, ministrul Culturii din România în acea perioadă,  cel ce a fost Levon Ananyan, preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din Armenia şi numeroşi alţi prieteni ai României – prof. Agop Arakelyan şi prof. Zadig Mouradian, vechi conaţionali ai noştri, unul din Armenia, celălalt regretatul astronom din Franţa, amândoi originari din România.

            Mă întorc la ultimul eveniment din 25 februarie 2003, când un numeros public  român şi armean a urmărit luările de cuvânt la Simpozionul dedicat centenarului naşterii lui Aram Haciaturian. Subsemnata am marcat momentele importante ale prezenţei marelui compozitor armean în România – întâlnirile sale cu reprezentanţi ai componisticii româneşti, de la maeştri până la cei tineri – foşti străluciţi studenţi de-ai săi.

            Doamna Ilinca Dumitrescu, gazda evenimentului, care-l întâlnise în copilărie la Bucureşti, cât şi în timpul studiilor la Conservatorul moscovit „Ceaikovsky”, a vorbit  despre creaţia sărbătoritului:”Muzica lui este un tumult de bucurie, pe care o răspândeşte în jur, el însuşi fiind plin de viaţă. Nu-mi vine să cred că acum aniversăm centenarul naşterii sale.”

            E. S. d-l ambasador Yeghishe Sargsyan a vorbit despre importanţa „Anului Aram Haciaturian” în calendarul UNESCO, evocând afirmaţii despre marele dispărut ale unor personalităţi de renume mondial, precum scriitorul Ernest Hemingway sau compozitorul Dmitri Şostakovici.

            Cel ce a fost muzicologul Vasile Donose a vorbit despre creaţiile lui Haciaturian, făcând o paralelă între „Oedipe”, drama lirică a lui George Enescu, şi baletul „Spartacus” de Aram Haciaturian, ambele lucrări fiind inspirate din istoria antică. Au mai vorbit atunci şi cei ce au fost publiciştii Tigran Grigorian şi Dic Baboian, precum şi arhimandritul dr. Zareh Baronian, cunoscut meloman. Un cuvând vibrant a fost rostit şi de liderul UAR, d-l Varujan Vosganian.

             Programul muzical al serii a fost susţinut de pianista Ilinca Dumitrescu şi de fagotistul Vasile Macovei. În program au figurat „Sonata a II-a” şi „Toccata” pentru pian, precum şi Adagio-ul din baletul „Spartacus”, dar şi o prelucrare a unei piese populare .

            A fost o seară plină de emoţia evocărilor şi de farmecul muzicii lui Aram Haciaturian. Cred că acele zile, aflate sub vraja muzicii marelui compozitor armean, au rămas de neşters în amintirea  melomanilor din România.

(9b) Madeleine KARACAŞIAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *