Mihai Stepan Cazazian

Festivalul International de Film de la Venetia 2-12 septembrie s-a terminat, rămân impresiile

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IMG_3330

Superba gradina cu rodii din Palazzo Zenobio al Armenilor si prietenii de acolo ca Samuel care m-au gazduit, Pavilionul Armeniei pe insula San Lazzaro, recompensat cu Leul de Aur la Bienala, pe langa care treceam in fiecare zi cu barca „vaporetto“ in drum spre Lido Cazinò si Palazzo del Cazinò, fastele petreceri in cadrul festivalului de film in incinta si pe plaja

IMG_3124hotelului de lux Excelsior cu ocazia inaugurarii cu premiera lungmetrajului „Everest“ si la inchiderea festivalului, receptia Vogue de pe insula San Clemente, receptiile hotelului Bauer pentru Variety si Vanity Fair, receptia revistei Diva organizata de Tiziana Rocca cu aparitia lui Natassja Kinski (in poza cu mine) – anterior intalnita la Erevan in cadrul festivalului de film Golden Apricot din iulie – al carui chip figureaza pe placatele festivalului de la Venetia, toalete de seara spectaculoase care intrec chiar eleganta franceza de la Cannes, acestea fac parte din impresiile ramase.

Interviu cu Orhan Pamuk

IMG_3172Din impresiile intelectuale de neuitat face parte interviul acordat de premiatul Nobel Orhan Pamuk impreuna cu Grant Gee revistei Ararat pe 9 septembrie cu ocazia premierei internationale a filmului lui Grant Gee „The Innocence of memories“ despre Muzeul Inocentei din Istanbul. La intrebarea mea daca va vizita si pavilionul Armeniei aflat la cateva minute cu vaporetto de Villa Giornate Degli Autori-Venice Days unde ne aflam si curat de Adelina Cüberyan v. Fürstenberg (  la randul ei născuta la Istanbul ), acesta mi-a raspuns ca intamplator chiar avea de gand sa viziteze insula San Lazzaro si contributia armenilor in acea dupa masa, doarece nu avusese inca timp la ultima vizita din cauza unui proiect cu Colombia University cu luni in urma cu ocazia inaugurarii  Bienalei de Arta. Acest muzeu fondat de scriitor este dedicat dragostei dintre tanarul Kemal si verisoara sa Fusun. Dar filmul nu intentioneaza o adaptare a romanului, in film Fusun si Istanbulul se suprapun, filmul este dedicat dragostei lui Orhan Pamuk pentru Istanbul, pentru orasul sau natal, pe care care incontinuare il iubeste cu toate dificultatile intalnite.
Muzeul inocentei este cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o in ultimii ani, citisem intr-un blog. Iar Orhan Pamuk transforma Instanbulul in cel mai romantic si mai nostalgic oras din lume si fiecare rasarit de soare peste Bosfor intr-o declaratie de dragoste, citeam in continuare. La randul sau regizorul Grant Gee reuseste acelasi lucru in documentarul sau. In povestea din romanul „Muzeul inocentei“, Kemal se indragosteste de Fusun, in ajunul logodnei sale cu Sibel. Mistuit de dragostea pentru Fusun care neacceptand un concubinaj va dispare din viata lui, neputincios in fata amintirilor care nu-l parasesc si nici nu-l lasa sa traiasca in prezent, Kemal isi va pierde propria viata, traind exclusiv prin si pentru iubirea lui, incepand sa colectioneze tot cei aduce aminte de iubita lui, construind un adevarat altar, o lume dedicata dragostei lui, justificata prin obiectele ce capata noi semnificatii, ce devin Fusun.
Pe parcursul anilor Orhan Pamuk a colectionat in acest fel in acest muzeu dedicat dragostei de exemplu 4213 mucuri de tigara, la fel ca alte obiecte triviale: bibelouri, batiste, cercei, fotografii, bilete la film etc. Acestea sunt aranjate in vitrine, unele find inca goale, parand a se afla in asteptare…ca oare povestea de dragostea sa fie continuata? Si de fapt a cui, a autorului, a protagonistului?

sursa:http://www.cotidianul.ro

Interviu cu Atom Egoyan

Impresii care sunt reinvigorate cu ocazia participarea actorului Bruno Ganz si regizorului Atom Egoyan cu lungmetrajul „Remember“ la invitatia organizatorului Albert Wiederspiel (un bun prieten al festivalului Golden Apricot de la Yerevan) la IMG_3255festivalul international de film Filmfest Hamburg, care si-a deschid portile pe 01.10.2015. Insa Premiera filmului „Remember“ a avut loc la Venetia in cadrul festivalului pe 10 septembrie iar Atom Egoyan mi-a acordat un interview chiar in aceeasi zi, nu in exclusivitate ci intr-un grup restrans cu alti colegi jurnalisti din Grecia, Italia, Suedia si Germania. Alaturi de Bruno Ganz, Christopher Plummer şi Martin Landau joacă rolurile principale în aceast roadmovie despre doi evrei dintr-un azil de batrini, unicii supravieţuitori a unui lagăr nazist care depisteaza gardinianul nazist, din lagarul Auschwitz, care trăieşte în Statele Unite. Zev, briliant interpretat de Christopher Plummer suferind de dementa si fara niciun alt tel in viata începe o lungă călătorie de răzbunare prin state, urmand instructiunile prietenului din scrisoare pe care le urmeaza fara sa sovaiasca de parca ar fi vorba de o biblie. Pana in acest moment filmul pare banal, dar pe urma totul se schimba caci calatoria da rezultate socante iar adevarului in sine traumatizant. Pe parcursul filmelor, fie in Ararat, fie in Remember regizorul pare a avea un faible pentru portretarea persoanelor traumatizate. Oare aceasta necesitate a regizorului are de a face cu proveninta sa armeana si genocidul suferit de poporul armean, aceasta intrebare i-o adresez lui Egoyan. Intradevar cu siguranta ca experienta poporului armean, l-au sensibilizat pentru suferinte si de aceea fenomenului trauma este in focusul sau, raspunde Egoyan. Si adauga ca dementa protagonistului briliant interpretat de Plummer nu are nimic de a face cu trauma de care acesta sufera. Trauma unui gardian nazist, asa ceva este socant si un novum. Istoria este in general repede uitata, filmul reprezinta pentru el ca regizor un instrument impotriva uitarii pentru a face dreptate, incheie Egoyan.

IMG_3189

Tavernier cu Sabine Azema

Veteranul regizor francez Bertrand Tavernier  a fost recompensat in acest an cu un Leu de Aur pentru intreaga cariera, BrianIMG_3136 De Palma a primit premiul Jaeger-LeCoultre Glory, regizorul iranian Mohsen Makhmalbaf (in poza cu mine pe terasa hotelului Excelsior) a fost recompensat cu premiul Bresson, iar premiul pentru talent vizionar i-a fost atribuit lui Jonathan Demme (in poza cu mine dupa decernarea premiului).

Partiparea Romaniei în competiţia oficială a secţiunii Settimana Internazionale della Critica

“Banat”(Călătoria), lungmetrajul de debut al regizorului italian Adriano Valerio a rulat în competiţia oficială a secţiunii Settimana Internazionale della Critica. Este vorba de o coproducţie intre Italia, Bulgaria, România şi Macedonia, coproducătorul român fiind Ada Solomon prin compania Parada Film, potrivit unui comunicat remis de MEDIAFAX. In rolurile principale joaca Edoardo Gabbriellini, Elena Radonicich, iar Piera Degli Esposti si Ştefan Velniciuc interpretează rolurile cheie. Lungmetrajul care a fost realizat la Voinesti si pe malul Marii Negre, relatează povestea unei emigraţii în sensul opus al celei obişnuite: de data aceasta din Italia în România, în căutarea unui loc de muncă şi a fericirii. Este oare exilul din tara natala singura cale spre împlinire, aceasta este intrebarea cheie la care filmul incearca sa gaseasca raspunsuri.

Raman filmele care mi-au entuziasmat sau altele care m-au surprins

Printre filmele care m-au entuziasmat se numara, ciudat fara sa se fi ales cu un palmares „The danish girl“. Acesta are bune sanse la Oscar in 2016! Regizorul Tom Hooper a primit deja un Oscar in 2011 pentru cea mai buna regie in „The king’s speach“, iar actorul principal, Eddie Redmayne, a fost rasplatit cu un Oscar in 2015, pentru interpretarea astrofizicianul Steven Hawking. Filmul spune povestea pictorului danez Einar Wegener care devenea 1930, una dintre primele persoane ce a avut o operaţie de schimbare a sexului. Din distrubutie face parte si Amber Heard, fost manechin si sotia lui Johny Depp. Actorul si el prezent la Venetia si-a facut aparitia alaturi de sotie pe covorul rosu de pe Lido pentru promovarea noului sau film gangster foarte reusit „Black Mass“ care rula in afara competitiei.

Doua lungmetraje care m-au surprins au fost „Desde alla“ si „The childhood of a leader“

Primul a fost si castigatorul festivalului la cea de-a 72-a gala a Festivalului International de Film de la Venetia, care a avut loc sambata seara pe 12.09. Aceasta alegere a fost o mare surpriza si pentru critici, deoarece „Desde alla“ nu figura printre favoriti, dar juriul prezidat de mexicanul Alfonso Cuaron, si format din Elizabeth Banks, Diane Kruger, Emmanuel Carrere, Nuri Bilge Ceylan, Hou Hsiao-hsien, Francesco Munzi, Pawel Pawlikowski si Lynne Ramsey l-au desemnat cel mai bun film din cele 21 de pelicule selectionate in competitie. Este in acelasi timp si prima productie venezueleana care a participat in competitia festivalului, debutul cinematografic al regizorului Lorenzo Vigas si pentru prima oara un film din Venezuela care castiga premiul Leul de Aur. Lorenzo Vigas este comparat cu Lars von Trier in versiunea latina. O mica anecdota: intamplator locul meu in incinta Palazzo Cázino la ceremonia de decernare a premiilor se afla chiar langa echipa din Venezuela, si afland ca vecinul meu face parte din echipa lungmetrajului „Desde alla“, ii spuneam tocmai ca mi-a placut filmul lor, dar ca pacat ca nu au capatat un trofeu -decernarea premiilor se incheia, ramasese numai decernarea Leului de Aur – cand in momentul acesta presedintele juriului Alfonso Cuaron anunta castigatorul: „Desde alla“si delirul de bucurie in randul venezuelienilor incepe. Filmul spune povestea unui barbat care acosteaza tineri si-i plateste pentru companie. Intr-o zi, cunoaste un delincvent in varsta de 18 ani, interpretat de Luis Silva, iar acest moment influenteaza existenta amandurora. In rolul principal joaca Alfredo Castro, iar scenaristul mexican Guillermo Arriaga, prieten cu prezidentul juriului este si coproducatorul.
Premiul “Luigi De Laurentiis”- Leone del Futuro pentru un film de debut a fost acordat lungmetrajului “The Childhood of a Leader”in regia lui Brady Corbet. Regizorului britanic i s-au acordat 100.000 de dolari din partea Filmauro di Aurelio e Luigi De Laurentiis. Filmul m-a impresionat, muzica din film inca ma bantuie, iar ultima secventa cu aparitia lui Robert Pattinson reprezentandul (probabil) pe Stalin este de neuitat.

Un novum, o comedie animata castiga un trofeu

Ramane de mentionat „Anomalisa“ animatia lui Charlie Kaufman filmata in stop motion, care spune povestea unui om singur, care duce o viata banala si are probleme de a relationa cu alti oameni, aceasta inabilitate atat de des intalnite in zilele de azi. La decernarea premiului pe data e 12.09, Charles Kaufman a mentionat ca premierea unui animatiii in stop motion constrituie un novum, pentru prima oara unui astfel format i se acorda un trofeu. Charlie Kaufman si Duke Johnson au fost recompensati cu trofeul „Marele Premiu al Juriului“ (vezi foto din deschiderea articolului)

Directorul festivalului Alberto Barbera si teamul sau au facut fata cu brio asteptarilor, cu toate ca, dupa o absenta de 3 ani, constat că ultima criză financiară din Italia a ajuns si pe Lido. Programul si filmele selectionate nu au deceptionat, iar starurile care nu trebuie sa lipseasca de la un astfel de festival, care face parte din categoria  A, au fost prezente. O sarcina nu tocmai usoara pentru directorul unui festival international de film care mai detine si cea mai mare vechime.

Ramane de asteptat cea de-a 73-editie din 2016!

Alice KANTERIAN

  •  
  •