Mihai Stepan Cazazian

Festivalul de film de la Veneția la final

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Ediţia cu numărul 74 a Festivalului de Film de la Veneţia este pe sfarsite. El a inceput  cu o satiră americana in care Matt Damon apare in rolul principal. Regizorul prezinta o interesanta temă pornind de la ideea ca resursele de energie  sunt limitate. Deci care ar fi solutia: DOWNSIZING, deci micsorare. Si anume a oamenilor, animalelor etc. Bazandu-se pe inventia unui om de stiinta suedez care el insusi se lasa micsorat pentru a salva lumea si creeaza prima comunitate de pitici – se creeaza, doar suntem in SUA, si acestia se pricep la promovarea unei intregi industrii pentru pitici – orase intregi, unde oamenii saraci sau din clasa mijlocie li se ofera micsorarea in schimbul unei vieti mai bune, in care visele devin realitate in care, isi pot permite tot ce doresc, de a trai in mare lux. Binînțeles la acesta scala, totul este mult mai mic si deci mai ieftin, vilele de lux au marimea casele de joaca a copiilor. Intregi lanturi de orase sunt create, iar oamenilor li se propune sa-si creeze un nou viitor, luînd totul de la inceput. Si protagonistul filmului este atras de aceasta idee  de a ajuta la salvarea planetei si este de acord sa se supuna acestui experiment impreuna cu sotia sa. Si asa decide sa se lasa micsorat. Interventia operativa va dura numai 5 ore, si cu greu se desparte de sotia sa, dupa ce i se iau temerile ca isi va regasi sotia micsorata pe cealalta parte in noua lor vila cumparata in orasul piticilor. Dar ce se intampla daca unul dintre ei se răzgîndeste, si hotareste că nu risca, si in ultimul moment nu se incumeta sa fie micsorat, acesta fiind un drum fara intoarcere. Exact acest lucru i se intampla si protagonistului. Matt Damon care interpretează rolul cu usurinta, dar nu excelează. Ramîne ideea amuzanta a filmul, si prin aceasta filmul merită să fie vizionat.

cu Ariane Ascaride

Filmele din festival, care sunt in competitie, reflecta problemele societatii actuale. First Reformed de Paul Schrader si, in parte, pelicula La Villa de Robert Guédiguian provoacă la reflecţie asupra complexităţii crescânde a relaţiilor umane, mai ales în interiorul nucleului familial. In parte numai, doarece regizorul Guédiguian ne invita sa descoperim in La Villa si soarta copiilor refugiati.  Destinul acestora fiind prezentat pe larg de regizorul Ai Wei Wei în Human Flow. Ca o paranteză, artistul chinez stabilit intre timp din motive politice in Germania a calatorit si filmat in intreaga lume, prezentand motivele pentru care refugiatii își părăsesc locurile natale, taberele unde se afla in asteptarea deschiderii granitelor pentru a accede in tarile occidentale. Revin. Robert Guediguian prezinta ca intr-o piesa de Cehov drama unei familii, care se întruneste pentru a reflecta asupra problemelor si temelor existențiale, la căpătîiul tatalui lor care nu reactioneaza, si care pare a fi pe moarte. Solutia problemelor vine  din afara, cu sosirea unor refugiați, a trei copii, care si-au pierdut parintii si cauta adăpost. Avem loc de mult mai multi oameni, putem oferi refugiu la mult mai multi refugiati, de zece ori mai mult, pledează regizorul francez armean pentru cauza dreptului fundamental la refugiu. Guédiguian distinge intre imigranti si refugiati, imigrantii sosesc pentru motive economice. Guédiguian pledeaza pentru sustinerea refugiatilor, acestia  care cauta refugiu dupa ce si-au parasit locurile natale din motive politice, rasiale sau religioase. El  sustine cauza refugiatilor, indicand ca o admira pe cancelara germana Angela Merkel, care a fost primul cancelar oferind refugiu oamenilor care din motive politice, rasiale sau religioase isi parasesc tara. Viziunea regizorului pare urmatoarea: o generatie ne paraseste, alta noua vine cu noi valori, reinnoieste și improspateaza pe actuala. Tatal bolnav iese din coma, fata lui, actrita renumita care nu vede un sens in viata, care nici nu dorea sa vina isi regaseste bucuria de a trăi. Ea vede un nou sens in viata devenind tutela copiilor si acceptand iubirea lui Ivan, un barbat mai tanar care nu a parasit niciodata meleagurile parintesti si care o cunoaste din copilarie. Copiii refugiatilor sunt noua generatie. Ei inlocuiesc vechea generatie care ne parasește. Cuplul in varsta hotareste sa-si ia viata, doarece nu doreste sa ajunga la stadiul de a nu mai fin in stare de a lua singuri decizii, fiind la cheremul altor persoane.  Actorii sunt exceptionali si bine cunoscuti admiratorilor lui Guediguian. De 30 de ani regizorul colaboreaza cu aceeasi actori in majoritate, din acest nucleu restrans si familiar fac parte sotia sa, actrita franceza Ariane Astaride, la fel ca Gérard Meylan, Jean-Pierre Darroussin si Jacques Boudet si Pierre Banderet. Si intr-adevar acest fapt a fost de folos, regizorul preluînd o secventa din filmul  “Ki lo sa?” filmat in 1985 si anume chiar in fata aceleiasi vile.

cu Robert Guediguian

 

Timpul este foarte limitat. Pe o parte filmele in competitie, pe alta parte, la propiu zis pe cealalta parte si anume traversand canalul cu o barca se afla noua sectiune cu scurtmetrajele VR unde poate fi explorata realitatea virtuala. Filmele si instalatiile din noua sectiune VR sunt impresionante. Intri intr-o lume necunoscuta, explorezi aceasta noua realitate, care creeaza noi stari de emotie. Exista instalatii interactive si asa numitele stand up care uimesc prin calitatea oferita, genialitatea regizorilor si producatorilor. Unii dintre ei foarte cunoscuti artisti, ca de exemplu Laurie Anderson cu instalatia “ La camera Insabbiata” unde explorezi o lume mistica unde ai puterea de a zbura si de a fabrica piese de arta prin vocea ta care este inregistrata. O alta instalatie este “Alice – The Virtual Reality Play. Nomen et omen“ dar trebuie sa vizionezi si instalatia “Alice, the virtual reality play“. Neavînd o rezervare online, a trebuit sa ma bazez pe noroc, norocul de a primi locul altcuiva, cu rezervare, care a venit prea tarziu. Deci cu sanse minime de a reusisă vizionez m-am bazat pe norocul orb si m-am avantat pe răstimpul a doua zile la cea mai rîvnită instalatie, cea despre Țara Minunilor, in rolul  principal Alice. Actori britanici interactioneaza cu persoana introdusă in tara minunilor creînd o lume intr-adevar minunata, care se termina cu neputinta lui Alice, cel putin în cazul meu, de a ajunge la coroană.

O altă instalație  care m-a impresionat a fost “Draw me close:A memoir”, aceasta facînd parte din grupul Stand Up, unde stateai in piciore si intrai intr-o lume ireala cu ochelari si caschete.

Alice Kanterian