Vera Riti

Festivalul Artelor şi Multiculturalităţii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


Sfârşitul de săptămână 14-16 octombrie a fost unul de talie internaţionalăla Cluj Napoca.Spun acest lucru deoarece aceste trei zile au găzduit prima ediţie a FAM( Festivalul Artelor şi Multiculturalităţii). Timp de trei zile am fost părtaşi la o serie de evenimente de o bogată culoare culturală: polonezi, chinezi, ucrainieni, maghiari, palestinieni, marocani, japonezi, germani, egipteni şi armeni.

Comunitatea armeană este unul dintre cele 28 de minorităţi din Cluj Napoca, şi unul din cei 16 participanţi  la festival. Festivalul a fost iniţiativa organizaţiei PATRIR( Peace, Action, Training and Research Institute of Romania- Pace, Acţiune, Formare şi Institutul de Cercetare a României). ’ Cluj Napoca este al patrulea oraş din România în ceea ce priveşte diversitatea etnică. Realizarea Festivalului Artelor şi Multiculturalismuluila Cluj Napocaeste un eveniment necesar pentru comunitatea clujeană care poate să aducă beneficii tuturor participanţilor. FAM Cluj Napoca aduce un exemplu pozitiv de implicare a tuturor grupurilor cetăţeneşti în realizarea unui eveniment socio-cultural divers şi important pentru comunitate.’,  spunea Mihai Pop, coordonatorul acestui eveniment. Diversitatea programelor a încântat locuitorii Clujului: costume şi porturi populare, bucătărie multiculturală, cărţi, expoziţii de fotografie şi pictură, sculptură, meşteşuguri, reprezentaţii de muzică şi dansuri.

Un punct turistic al Clujului este Turnul Croitorilor, care a devenit pentru câteva zile ’ Turnul Comunităţilor’. Vineri seara la ora 18 aavut loc aici vernisajul pictorilor a trei comunităţi: armeni, maghiari, ucrainieni. Cuvintele Cameliei Pop au deschis vernisajul unor picturi de o mare valoare, nu doar prin estetica lor ci şi prin bogăţia culturii unui neam pe care o ascund întrânsele. Seara devenea şi mai interesantă prin faptul că Tania Varduca, o fetiţă de doar 11 ani, le-a urat bun venit tuturor în nu mai puţin de 16 limbi, echivalentul minorităţilor participante din Cluj. După care specialiştii şi-au exprimat impresiile despre lucrările celor trei artişti: Comunitatea Armeană- Azaduhi Varduca Horenian, Comunitatea Maghiară- Lukáts Mária şi Comunitatea Ucraineană- Pavel Ţifrac. ’ Fiecare artist mărturiseşte o energie’, declară profesor universitar, Alexandra Rus. Ivan Hebiş, reprezentantul Uniunii Ucrainienilor din România şi-a exprimat tot respectul faţă de  artişti, relatând un pic şi despre viaţa lui Pavel Ţifrac, care pictează de doar 3 ani, şi a început acest lucru fără a avea vreo tangenţă cu pictura. Au urmat o serie de alte surprize: pe lângă pictură am avut parte şi de poezii, Gheorghe Varduca a recitat câteva dintre lucrările sale în română şi maghiară, iar doctoranda Raluca Mărginaş în engleză. Ziarista Sándor Boglárka a vorbit despre lucrările celor trei artişi, grandoarea pe care o creează prin simplitatea lor. Ea spune că acest festival este unul care se axează pe valori, valori a trei ţări care se află într-a patra. Ea ne-a destăinuit că deşii au trei caractere diferite: etnia, sexul, percepţia despre lume şi artă le deosebeşte, există totuşi ceva care-i leagă: lumea viselor, ce transcede în poveşti magice. Această lume a viselor reprezintă podul dintre veridicitate şi imaginaţie, realitate şi iluzie. Picturile lui Ţifrac: inocenţa copilăriei transpusă în imaginea unor basme, Lukáts: viziuni cromatice puternice, Varduca Horenian: lumea fanteziei, a reveriei energice.  Când întrebaţi despre ceea ce vor să transmită prin lucrările lor, Lukáts şi-a exprimat durerea faţă de emigrare, pe care o transpune în lucrările sale, pe când Varduca a spus că tot ceea ce încearcă este de a transmite starea de bine, căci pictura este ceva la care contemplezi, declarând că ea niciodată nu ia pensula în mână când este tristă, în momentul în care pensula îşi efectuează mişcările de dans pe pânză, acestea trebuie să fie dinamice.

Vernisajul s-a încheiat prin degustarea unor dulciuri armeneşti: halva şi prăjitura Kata. Papilele gustative nu s-au lăsat înşelate, căci dulciurile au dispărut într-o clipită. Vernisajul a luat sfîrşit, dar evenimentele nu. A doua  zi, sâmbăta după amiază au urmat proiecţiile de film. Cred că aceasta a fost cea mai mare surpriză, din moment ce am avut un oaspete special din Armenia: regizoarea Mariam Ohanyan ( vezi foto), cine ne-a adus o serie de filme documentare, realizate de ea. Printre cele vizionate se numărau:

’I take pictures from Shushi’( Fotografiind Shushi), ’Jrarat’, ’ The Voices’( Vocile).

Prima era experienţa descrisă de o fetiţă de 13 ani, care învăţa arta fotografiei şi găsea în fiecare om, în fiecare plantă, în fiecare ruină o imagine care trebuia imortalizată. A doua prezenta câteva dintre tradiţiile locuitorilor din Jrarat( Hasmig, magicianul; pelerinajele; sărbătoarea Vardevar) şi felul, timpul în care aceasta localitate a devenit o comunitate. Melik-Sheko a ajuns pe tărâmul acesta în anul 1827 cu 1000 de familii. Modul în care au decis să se stabilească pe această bucată de pământ e chiar interesant: Biblia a fost pusă într-un anume loc în car, iar cireada care era în faţă s-a oprit brusc. Motivul era că Biblia a căzut din locul său, imediat ce a fost reaşezată, cireada a pornit. Această întamplare a fost considerată un semn, ca urmare în locul unde cireada s-a oprit a fost fondată orăşelul Jrarat. A treia peliculă exprima viziunea feministă a unor artiste, despre drepturile femeilor în lumea ce ne înconjoară.

Acest festival al multiculturalităţii a luat iniţiativa de a ne face să observăm şi  să ne respectăm reciproc , pentru că într-o lume a unui amalgam de etnii, valoarea adevărată se poate pierde fără atenţia acordată într-un mod adecvat. Acest festival ne-a făcut să vedem, m-a făcut să văd importanţa majoră pe care o constituie rădăcinile strămoşilor. Trebuie să ne descindem de globalizare, pentru ca frumuseşea, esenţa şi valoarea neamului armean să dăinue peste multe alte veacuri.

Riti Vera-Gabriella

  •  
  •  

One Response to Festivalul Artelor şi Multiculturalităţii