Eduard Antonian

Femei, Femei… celebre

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Am obţinut curînd după oarecari insistenţe un volum de specialitate, apărut la Editura Meronia în colecţia “Dicţionare & Enciclopedii” deosebit de interesant, şi am putea spune poate unic în istoriografie. Cartea se intitulează “Dicţionarul Personalităţilor Feminine din România” şi a fost concepută de către doi istorici George Marcu (autor si coordonator) şi Rodica Ilinca (autor). Cei doi istorici de mare anvergură (pe care îi cunosc foarte bine şi care din întîmplare mi-au fost colegi), unul specialist în istoria medievală al sud-estului european, iar cea de a doua în istorie modernă şi contemporană, au reuşit prin acest volum să realizeze un veritabil instrument de cercetare nu numai pentru specialiştii şi iubitorii de istorie. }ncă de la început, nici nu ştim cum să abordăm această carte, este o lucrare inedită, un tribut adus parcă feminismului latent din Rom`nia, dar care în alte părţi ale lumii a avut o vigoare tumultoasă. Dar odată deschis volumul, cadrul bine structurat, riguros şi unitar prezintă repere biografice definite strict, dar şi cu unele cancanuri de rigoare. Paralel le găsim pe Regina Maria cu Miţa Biciclista, pe Elena Lupescu şi Elena Ceauşescu, pe soţia domnului martir Marica Br`ncoveanu sau pe martira anticomunistă Elisabeta Rizea. Rubricile conţin obligatoriu, în afară de reperele biografice, familie, activitate sau recunoaşteri internaţionale adesea şi cîte o anecdotă sau concluzii mai mult sau mai puţin cinice, fapt care dovedeşte o mentalitate sănătoasă de istoric şi minuţiozitate a autorilor.

De altfel situaţia femeii din ţările române a evoluat mult mai încet faţă de situaţia suratelor din întreaga Europă, dar totuşi au numeroase puncte comune. Excepţie făceau desigur în Evul Mediu şi chiar în perioada modernă, femeile de rang nobiliar, care adesea lăsau baltă viaţa tihnită a iatacurilor, dulciurile şi bîrfa şi se antrenau în conspiraţii menite a îşi ajuta soţii să obţină o serie de privilegii sau uneori chiar tronul. Aşa cum spunea şi Nicolae Iorga: “Nu e nici un colţ de taină unde să se ascudă sfioase femeile. Dimpotrivă, doamna se amestecă în toate şi cînd domnul cade, ea e gata să joace rolul său ”. Situaţia s-a schimbat însă în perioada modernă şi contemporană. Au luat naştere şi au funcţionat diverse organizaţii feministe, care pînă la urmă şi-au atins scopurile cu brio, rămînînd, în pofida provocărilor de tot soiul, strîns legate de viaţa socială reală.

Astăzi după 20 de ani de democraţie privim femeile altfel şi altfel judecăm istoria. Astăzi chiar categorisim anumite figuri feminine: Elena Lupescu – demonizată, Regina Maria – admirată, Maria Antonescu – acuzată sau Elena Ceauşescu – urîtă.

În ceea ce priveşte admirabilele femei de orogine armeană, nu puteau, nu aveau cum, tînînd seama se imensul aport la viaţa socio-culturală a Rom`niei, să lipsească nemotivate din acest dicţionar. De altfel prima pe listă este Nutzi Acontz, celebra pictoriţă urmat de regizoarea şi memorialista Jeni Acterian. Dar haideţi să facem un periplu şi să trecem în revistă armencele noastre prezente în dicţionar: Ana Aslan – medic şi inventator, Florica Bagdasar – medic, prima femeie ministru din România, Marta Tancu-Reiner – prima femeie medic chirurg din Rom`nia.

Dicţionarul are şi anexe elaborate de George Marcu ce cuprind secţiuni cu femei membre ale Academiei Române (din 1867) şi unde Ana Aslan a fost membru titular încă din 1974, femei din Guvernele Rom`niei, din Parlamentul Rom`niei, dar şi femei membre ale CC al PCR şi ale Marii Adunări Naţionale, precum şi un mic dicţionar al demnitarelor comuniste. Deşi lipsă în dicţionarul principal, în ultima secţiune o putem găsi pe dr. profesor universitar în chimie Maria Ionescu.

Deci acest dicţionar atît de complex şi elaborat merita cu siguranţă să apară, ţinînd cont că de la pierdutele volume în negura vremii “Trecute vieţi de doamne şi domniţe” nu a mai apărut vreo altă lucrare de specialitate demnă de luat în seamă. Cu atît mai lăudabilă este iniţiativa celor doi autori George Marcu şi Rodica Ilinca cu cît în ceea ce priveşte femeile ce aparţineau sau aparţin minorităţilor naţionale cu cît ei nu au avut la dipoziţie surse directe de informare. Vorbind cu unul dintre autori, desigur ca nici nu auzise de cele trei volume ale lui Simion Tavitian “Armeni de seamă din România” sau nici măcar de Dicţionarul lui Bogdac Căuş “Figuri de armeni din România”. Regretabilă situaţie sau chiar stînjenitoare, dacă ţinem cont că un istoric interesat de armenii din România, să zicem, poate avea cu greu acces la surse.

Chiar dacă nu eşti istoric sau specialist în domeniu, volumul poate fi o lectură agreabilă pentru cititorii interesaţi, dar mai ales pentru feministe!



  •  
  •