Mihai Stepan Cazazian

Familia Hagop și Ica Kouyoumdjian și dorința împlinită de la Hagigadar

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Familia Kouyoumdjian nu este  foarte cunoscută în comunitatea noastră. Motivul principal ar fi că Hagop și Ica au plecat de timpuriu din România. Dar reîntoarcerea la locurile natale și implicarea lor, financiar, mai ales în refacerea bisericii mănăstirii Hagigadar dar și a altor proiecte ale Bisericii Armene din România  i-a readus în atenția comunității noastre. De aceea interviul pe care l-am realizat vine în sprijinul celor care ne-au întrebat cine sunt aceste persoane minunate care contribuie la refacerea celui mai important monument spiritual al armenilor din România, mănăstirea ce împlinește dorințele”, Hagigadar. Deci, domnule, doamnă Kouyoumdjian vă rog să vă prezentați.

Hagop K. – Eu m-am născut în 1941, tatăl meu venise din Izmir, iar mama din Brusa. Am plecat din România din motive pe care le cunoaște toată lumea, în 1955, cu părinții și fratele meu. Inițial ar fi trebuit să plecăm în Argentina dar am ajuns în Liban, unde am stat 10 ani. Acolo am făcut școala și am ajuns inginer mecanic după ce am absolvit Universitatea Americană din Beirut. Dar până la urmă, în 1965, am ajuns în Statele Unite. Iar în 1968 m-am căsătorit.

Ica K. – Și eu sunt născută tot în România, în 1947 la București. Bunicii mei sunt veniți în România înainte de 1915 și amândoi au fost profesori. Și familia mea a plecat în America prin Beirut și ne-am stabilit la New York. Împreună cu soțul meu avem două fete, căsătorite și ele la rândul lor tot cu armeni. Anul acesta vor veni și ele cu toată familia – și cei cinci nepoți ai noștri – la Hagigadar.

Spuneam că nu sînteți cunoscuți în România…

Hagop K. – Noi sîntem de foarte mulți ani implicați în viața comunității armene, a rumanahay-lor din America și suntem foarte activi, e adevărat în Statele Unite.

Ica K. – Da, aveți dreptate, aici în România nu sîntem prea cunoscuți, în schimb în America sîntem foarte cunoscuți datorită activității noastre în rândul comunității armene. Și acolo susținem biserica și școala armeană.

Hagop K – În America foarte mulți m-au întrebat ce ne-a îndemnat să facem acte caritabile în România, cîți armeni sînt în România? Ai făcut foarte multe lucruri de genul acesta în SUA și în Armenia. De ce nu continui tot acolo? Răspunsul meu este că eu am făcut această donație nu neapărat pentru că sînt născut în România, ci datorită faptului că am fost foarte impresionat de măreția spirituală a Mănăstirii Hagigadar. Am văzut, în urmă cu patru ani, pelerinii urcînd în genunchi, am văzut cum rugăciunile prind viață și dorințele se împlinesc.  Așa cum vă spuneam, în cadrul comunității armene din U.S.A. sîntem foarte activi, am avut și am diferite funcții în Comitetul Eparhial și în alte organizații cum ar fi Armenia Fund, filiala coasta de Est a U.S.A., am făcut numeroase donații în America și Armenia. Soția mea, la fel a fost și este foarte implicată în activitatea unor organizații armenești.

 

 Și iată că acum a venit și rîndul Hagigadarului. Prima dată ați venit aici acum 4 ani. Să înțelegem că atunci a fost momentul cînd ați avut o revelație și v-ați hotărît să ajutați la lucrările de refacere a mănăstirii. Poate ne puteți spune în ce a constat ajutorul dumneavoastră.

Hagop K.- În primul rând s-a început cu restaurarea altarului. Acesta a fost scos și fiecare piesă a fost curățată sau reparată. Această muncă de restaurare, sub conducerea diaconului Haik Azarian a durat mai mult de un an. Apoi a fost restaurată integral fresca, care se afla într-o stare avansată de degradare. S-au reparat instalațiile de iluminat, s-au adus covoare noi, pentru care am insistat să aibă un motiv tradițional armenesc. Într-un cuvînt toată donația noastră, sprijinul nostru va putea fi observat în interiorul bisericii.

Ica K. – Am adus și un khacikhar din Armenia, care a fost plasat în spatele bisericii, în drumul pelerinilor pentru a se putea reculege și închina.

 

Practic putem spune că dumneavoastră ați rectitorit biserica mănăstirii Hagigadar.

Ica K. – Da, am putea spune că toată biserica este renovată, am adus și o draperie nouă pentru altar.

Poate că ar fi trebuit să vorbim după Hramul de la Hagigadar, dar profit de întîlnirea noastră de acum și vă întreb ce simțiți dumneavoastră ca binefăcători, ce sentiment aveți cînd vedeți această restaurare realizată?

Hagop K. – Noi sîntem foarte fericiți că am reușit să aducem această restaurare la bun sfîrșit. Hagigadarul o să devină un loc foarte important pentru armenii din Diaspora și pentru  creștini în general. Cel puțin noi așa considerăm și sperăm.

Ica K. – Sîntem puțin obosiți dar fericiți căci restaurarea s-a încheiat cu bine după  3 ani. Vreau aici să mulțumesc tuturor celor care ne-au susținut, în primul rînd IPS Episcop Datev Hagopian, preotului Bogdan, celor care lucrează la Episcopia Armeană, care au răspuns și ne-au susținut la rezolvarea  problemelor întîmpinate pe parcursul lucrărilor. Ne-am dori ca exemplul nostru să fie urmat și de alți rumanahay din America, care ar trebuie să fie mai mult legați de locurile unde  s-au născut și de unde au plecat.

Eu aș spune, la final, că dorința pe care ați avut-o acum patru ani, de a reface biserica mănăstirii Hagigadar s-a împlinit. Deci împlinirea dorințelor este posibilă ! Vă mulțumim în numele comunității armene din România și în numele celor care cred că Hagigadarul este locul unde dorințele se împlinesc.

interviu realizat de Mihai Stepan Cazazian

  •  
  •