Mihai Stepan Cazazian

Vizită cu ocazia sărbătoririi Sfintei Marii la Biserica Armenească din Dumbrăveni şi stabilirea de relaţii cu armenii din zonă.

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Într-o frumoasă dimineaţă de luni, 15 august 2011, un mic şi însufleţit grup din Cluj, de 16 persoane, condus de d-na Magdalena Azaduhi Varduca, preşedinta UAR Cluj, am plecat să fim prezenţi la sărbătorirea Sfintei Marii la Dumbrăveni din judeţul Sibiu, apoi ţinta a fost Frumoasa, din judeţul Hargita, ca să stabilim relaţii cu locuitorii de origine armenească din zonă. Excursia a fost organizată şi condusă de Ana Steib şi profesorul George Mihai, care de origine armeană, şi-a petrecut copilăria la Frumoasa.

Am ajuns la Dumbrăveni, trecând prin Aiud, Blaj, şi Mediaş. Dumbrăveni este un oraş din judeţul Sibiu, aşezare locuită încă din perioada preistorică. Pe aici au fost aşezate înaintea erei noastre şi triburi celtice, sunt dovezi arheologice că a fost locuită zona de daci apoi,  în perioada romană,  pe lângă Dumbrăveni trecea marele drum roman ce venea de la Apulum, pe Târnava Mare în sus, până la Odorhei şi de acolo cotea la stânga spre castrele romane dela Inlăceni şi Sărăţeni.

Feudalismul maghiar cucereşte treptat Transilvania, în valea Târnavelor ajungând în secolul XII. Cea mai veche pomenire a Comitatului Târnava datează din 1214. Comitatul se întindea la sud până la râul Târnava Mare (între Blaj şi Sighişoara) şi la nord de la Bălăuşeri până la Iernut. Prin mijlocul comitatului trecea Târnava Mică. Comitatul cuprindea 113 localităţi printre care şi satul Dumbrăveni.

Pentru prima dată, armenii sunt amintiţi ca trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizaţi pentru prima oară la Dumbrăveni şi Gherla, şi de aici s-au răspândit în toate oraşele Transilvaniei.

În anul 2010, mai exact în 15 iulie s-a deschis la Dumbrăveni Colecţia Muzeală a Armenilor din Transilvania din Dumbrăveni, jud. Sibiu.

În frumoasa biserică am participat la slujba ţinută de înalţi prelaţi, cu oaspeţi de seamă:  ambasadorul Republicii Armenela Bucureştid-nul Hamlet Gasparian şi arhimandritul Datev Hagopian episcopul Bisericii Armene din România şi senatorul Varujan Vosganian.

 

La eveniment a venit şi domnul arhiepiscop Jakubinyi György, prelaţi prezenţa  cărora a ridicat strălucirea evenimentului. Întâlnirea dintre cei doi înalţi prelaţi este un eveniment istoric, asemenea eveniment având loc cu mai mult de trei sute de ani în urmă. Corul a fost condus cu măiestrie şi cântecele frumoase religioase au fost interpretate de d-na Kirkósa Júlia, solista Operei Maghiare de Stat din Cluj. Armeni adunaţi de pe tot cuprinsul României au ascultat slujba şi şi-au dovedit credinţa însoţind însemnele bisericeşti la înconjorul bisericii.

Am vizitat muzeul unde exponatele erau în curs de amenajare. Am văzut colecţia de blazoane a principalelor familii armeneşti din zonă din care amintesc câteva fără a avea pretenţia de enumerare completă : Császár, Zakarias, Dajbukat, David, Dobal, Fejer,  Sava, Gajzago, Patruban.

După masă am plecat către cealaltă destinaţie a grupului pe ruta Cristuru Secuiesc, Miercurea Ciuc către Frumoasa.

Ajunşi aici am fost cazaţi la un hotel cu o privelişte splendidă către munţi, păduri de un verde închis de brazi.

În dimineaţa de 16 august, după o noapte liniştită, am plecat la Miercurea Ciuc, unde am primit un ghid cu cunoştinţe enciclopedice despre zonă, pe geologul Zakariás Ladislau.

Cu acesta am vizitat oraşul Miercurea Ciuc, bisericile catolice, cea nouă fiind construită recent şi având o arhitectură deosebită realizată de d-nul Makovecz Imre. Am văzut mormintele armeneşti din curtea bisericii vechi, unde li s-a permis familiilor armeneşti care au contribuit la creşterea bisericii să-si înmorminteze membrii.

Apoi ne-am întors la Frumoasa unde am vizitat doi membrii de seamă ai comunităţii armeneşti.

Prima dintre  ei a fost d-na Dobal Ana, căsătorită cu medicul Hurubeanu, născută în anul 1922. În casa ei primitoare am văzut mobilierul şi modul de amenajare a unei case tipice de armeni şi tanti Ana ne-a delectat povestindu-ne amintirile ei de domnişoară.

Apoi am vizitat pe d-nul Zakariás Péter, în vârstă de 93 de ani. D-nul Zakariás

ne-a povestit de înstărirea comunităţii armeneşti, comercianţi foarte buni, care au dat pe urmă intelectuali foarte buni, apoi de vremuri de război, când familiile au fost ridicate,  dându-le voie să-şi ia cu ei doar ce puteau duce într-un bagaj de mână. Dumnealui a făcut studii şi la Viena, a fost croitor de lux. Acum îşi gospodăreşte nevoile dintr-o pensie de 441 de lei şi deşi ne povesteşte ca s-a reînfiinţat uniunea Sfintei Treimi, care pe vremuri ajuta oamenii nevoiaşi, acum au mult mai puţine posibilităţi, cum s-a exprimat d-nul Zakariás, “ne-am făcut mai cerşetori”. În casă are multe cărţi armeneşti şi piatră din Armenia, simbolul legăturii cu ţara mamă.

După vizita la cei doi seniori, unii dintre puţinii reprezentanţi rămaşi ai armenilor în zonă, am făcut turul locului de veci. Şi aici am văzut multe morminte ale familiilor armeneşti din zonă. Peste tot ne-au însoţit amintirile din copilărie ale d-nului George Mihai care au dat un farmec deosebit excursiei.

Ne-am întors apoi pe ruta Sovata, Acăţari, Turda, cu o oprire la Miercurea Nirajului, unde am vizitat parohia reformată.

Am parcurs 571 de km în două zile.

Excursia la care au participat persoane cu o mare dispersie de vârstă, a fost atât de reuşită, încât toată lumea s-a simţit bine şi ne-am încărcat cu sentimente pozitive, alimentate de noile cunoştinţe ce le-am acumulat, de înţelegerea mai profundă a istoriei şi a oamenilor locului. S-au legat prietenii între oameni care până acum abia se cunoşteau, dar au interese comune.

Mulţumim UAR pentru şansa de a vedea aceste locuri minunate şi de a întâlni aceşti oameni deosebiţi.

 Tibád Júlia Krisztina

  •  
  •