Elena Ciobanyan

Este o mare responsabilitate să fii rebel… Publicistul Arthur Hayrapetian despre firea și cartea sa

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

418555_131516760325903_992262463_n

“Chiar dacă ar fi fost noapte târziu, ea bătea la ușă. Nasul ei lung și subțire spunea totul despre fizionomia sa ariană. Stăteam ore în șir și jucam table. Îi plăcea să înjure. Se uita în ochii mei și își arăta toată ființa, atingându-și bunătățile sale feminine… Îndepărtat de lume, stăteam în unul din vagoanele de tren spre Erevan. Apoi stăteam în fața ușii de toaletă și îmi așteptam rândul. Cuplul îndrăgostit zgâria ușa pe dinăuntru, iar strigătele sălbatice feminine și  înduioşătoare îmi dădeau peste cap instinctele. Ca să nu mă agit mai mult, m-am îndepărtat,departe de neplăceri. Abdomenul femeii uriașe de lângă mine era răcit, scotea sunete pe dinăuntru…”. Aceste rânduri fac parte din proza “Colaje goale” și aparțin publicistului Artur Hayrapetian. Un om, care nu admite, nu se conformează niciodată cursului obișnuit al vieții, dar nici nu se teme de consecințele vorbirii directe.

–    Publicist, jurnalist, scriitor.. care este vocația lui Artur Hayrapetian?

 – Vocația mea este numele, prenumele, poporul meu,  a fi armean și creștin și, în sfârșit, de a rămâne om.

– Dacă nu ați fi fost actualul A. Hayrapetian, cine ați fi fost?

–  M-am gândit mult la acesta, dar nu am putut găsi nici un răspuns până acum. Cred că nu aș fi fost altcineva decât ceea ce sunt acum, rămânându-mi fidel vocației de scriitor, care știe bine misterul omului.

– Când s-a născut dorința de a vă exprima prin scris?

–  Încă din anii de școală scriam poezii, iar mai târziu am început să scriu proză. Mă simt mai liniștit în acest gen, decât în poezie. Când degetele mele nu ar mai munci, voi scrie cu mintea, iar dacă mintea mi-ar „tace” voi înceta să exist.

–  Cum trebuie să fie adevăratul intelectual, gânditor?

 – Oamenii critică mult intelectualii. Pentru a fi intelectual trebuie să ai o biografie de mulți ani. Dar  nu toți sunt la fel. Unii sunt sinceri, alții falși. Intelectualul are caracter și este sâmburele, semințele,  nucleul poporului. Cum le sădezi în sol, așa vei primi fructele.

– Cum sunt forma și conținutul în viața din prezent? 1043981_292314777579433_728753351_n

– Astăzi în toate domeniile domină forma. Ne-am îndepărtat de conținut. Însă nu este posibil să trăim pentru mult timp una fără alta.

– Ați fost mereu așa de rebel, neadaptându-vă la psihoatmosfera umană?

–  Da. Eu nu mă adaptez ușor și mă revolt mereu, dar în esența neacceptării și opunerii  rămân fidel față de sine însuși. Mă îngrijorez aproape pentru toți. Însă cu cât este apreciată și admisă persoana rebelă în viața de zi cu zi, este o altă problemă. Desigur, nu prea mă interesează acest lucru. Nu am fost niciodată victima meschinăriei și nimeni nu-mi poate diminua libertatea exprimării, forțându-mă să-mi nimicesc cuvântul în interiorul meu.

– Ce atitudine aveți față de rețelele sociale?

– Astăzi rețelele sociale pentru unii au devenit un fel de locuință, mijloc de exprimare liberă și reinventare, indiferent de impactul negativ sau pozitiv al acestora. Acestea au completat televiziunea și  astăzi puțini se uită la televizor, citesc cărți. Din cauza lipsei de comunicare directă, oamenii au au devenit zombi.

– Într-adevăr am devenit zombii? Poate așa a fost dintotdeauna?

– În realitate unii încearcă să ne facă zombii, însă trebuie să fim alerți. Omul este o ființă gânditoare, știe ce este bine sau rău. Dacă îți convine să fii zombie, poți cu ușurință să porți această emblemă, dacă nu, înseamnă ca orice ar trece pe lângă tine, vei rămâne ceea ce ești.

– Cum este literatura secolului al XXI-lea, mai ales pentru o țară mică ca a noastră?

– Literatura a avut dintotdeauna un rol educațional, îmbogățind omul. În toate timpurile au existat scriitori, care prin mentalitatea lor lingvistică și gustul estetic au creat valori. Nu vreau să separ literatura trecutului de cea a prezentului, ci voi adăuga, că aceea este prima pastilă care tratează un om. Cine dorește să fie sănătos, trebuie să se hrănească și săture, dar azi oamenii au ales ca mijloc de săturație materialul, îndepărtându-se de spiritualitate.

– Scrierile dvs. sunt pline de expresii multistrate și multisemnificative. De unde le găsiți?

– Nu le găsesc, ele se nasc. Dacă nu ai vocabular, nu poți scrie. Eu sunt o fire simplă, dar în același timp profundă, ceea ce se observă în literatura mea. În general, mă aștept la evaluările, aprecierea cititorilor mei, iar cunoștințele și senzațiile le scot din mine și le transmit lor.

– Recent s-a publicat culegerea dvs. de povestiri “Așteptare”. Prin ce se deosebește de prima dvs. carte?

– Această carte este o dovadă colectivă a unui om matur și gânditor. Am încercat să o prezint la un nivel mai înalt și interesant și să-mi transmit vorbele, gândurile cititorilor.

– În cărțile dvs. se observă des nuanțe erotice, chiar și umor ascuns. Vi se nasc în minte într-un mod automat sau..?

– Ceea ce mă îngrijorează  înființez prin carne și sânge ca să pot învăța, gândi și înțelege.În ceea ce privește descrierile erotice, acelea au caracter educativ, unde sexul meu diferă de sexul altora. Tocmai despre această diferență este vorba în literatura mea. Niciodată nu m-am gândit despre ce să scriu, ci vine momentul când simți nevoia să scrii, mă desprind de lume și, ulterior, observ cu mirare că am scris.

–  Câte cărți, publicații și articole ați scris până acum?

– Numeroase articole, eseuri, scenarii de filme, recenzii și două cărți, însă puține poezii.

–  Ce era ieri, și astăzi nu mai este, și ce nu era ieri, și astăzi nu este?

– Ceea ce a fost în trecut și azi este, ceea ce nu este astăzi, a fost ieri. De fapt, s-au schimbat puține lucruri. Înainte se spunea, că dacă totul va continua așa, lumea se va distruge. Au trecut zeci de ani și astăzi se spune același lucru. Înseamnă, că s-au schimbat puține lucruri.

–  Să așteptăm o carte nouă? Cum o veți numi și ce ne va povesti?

– Da,noua carte se va publica foarte curând și, cred că, va fi așezată lângă literatura interzisă. Iar titlul nu-l voi spune, pentru că se poate schimba în timp.

Elena Chobanyan

 

 

  •  
  •