Eduard Antonian

ERNEST VARDANEAN – SPION ?

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Ernesc Vardanean este jurnalist la săptămînalul moldovean “Puls”. Născut la Tiraspol acum 30 de ani, Ernest Vardanean de origine armeană, desigur, cetăţean moldovean, dar şi rus a studiat Ştiinţele Politice la Chisinau, iar după aceea s-a axat pe o cariera în presă. }n ultimii şapte ani a lucrat pentru agenţia de presă oficiala a Tiraspolului “Olvia Press”, pentru Radio PMR şi a fost apoi reporter al agenţiei ruse de ştiri “Novii Region” din Transnistria. În aprilie 2010 a fost arestat de miliţia transnistreană fiind ridicat din scara blocului unde locuia, fără alte explicaţii. Soţia sa Irina Vardanean a fost lăsată să-l vadă abia după o lună, declarînd că soţul său “a avut un comportament nespecific lui. Prima dată era din cale afară de agitat, apoi a devenit pasiv, abătut şi obosit. Nu ştiu ce să cred, poate că e vorba de presiuni sau de influenţa unor preparate psihotrope. A slăbit foarte tare.”

Abia pe 15 decembrie jurnalistul a fost condamnat de autorităţile transnistrene la 15 ani de închisoare pentru spionaj şi înaltă trădare. Conform transcrierilor declaraţiilor făcute publice, inculpatul recunoaşte că ar fi făcut spionaj în favoarea Chişinăului, începînd cu 2001 a recunoscut că a colaborat cu serviciile de informaţii din Republica Moldova, care i-au cerut să strîngă date de la funcţionari din Tiraspol, dar şi de la reprezentanţi ai unor misiuni diplomatice la Chişinău legate de poziţia altor state faţă de Republica Moldova. Vardanean îşi va ispăşi pedeapsa într-o colonie cu regim sever după cum se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Transnistrean al Securităţii. Cazul său este cu atît mai ciudat cu cît jurnalistul nu era cunoscut ca un “extremist” pro-rom`n.”Dimineaţa venea cu microbuzul la Chişinău, iar seara pleca acasă la Tiraspol. Nu avea de unde să ia bani pentru încă o chirie, cînd acasă îl aşteptau soţia şi doi copii” scria pe blogul personal o colegă a lui Ernest, jurnalista Lucia Aprodu.

Familia lui Vardanean a adresat scrisori preşedintelui autoproclamatei Republici Transnistrene Igor Smirnov, preşedintelui Federaţiei Ruse Dmitri Medvedev şi Premierului Vladimir Putin, dar pînă acum nu au primit nici un răspuns. Mai mulţi avocaţi sînt sceptici privind posibilităţile autorităţilor moldovene de a interveni în acest caz. Guvernul Republicii Moldova consideră că decizia de condamnare a lui Vardanean este: “O decizie ilegală, nefondată în urma unui proces tipic Stalinist, care se constituie ca o sfidare la adresa drepturilor fundamentale ale Omului.” Şi Ambasada SUA la Chişinău ia notă cu profund regret despre evoluţia cazului Ernest Vardanean, insistînd totodată “cu fermitate asupra faptului că principiile fundamentale ale unui proces corect trebuie să fie respectate”.

Desigur au luat poziţie şi organizaţiile nonguvernamentale de media, care doresc continuarea negocierilor pentru eliberarea jurnalistului şi susţinmerea familiei acestuia. Mai multe ONG-uri precum “Centrul pentru Jurnalism Independent”, “Asociaţia Presei Independente”, “Centrul de Investigaţii Jurnalistice”, “Comitetul pentru Libertatea Presei” şi “Asociaţia Presei Electronice” condamnă condiţiile în care a fost deţinut şi judecat Ernest Vardanean şi îşi arată îngrijorarea faţă de condiţiile de siguranţă pentru profesia de jurnalist, pentru degradarea libertăţii presei şi a drepturilor fundamentale ale omului în Transnistria. Cazul a fost semnalat şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, încă din luna mai, însă nu s-a primit nici un răspuns din cauza numărului mare de dosare, prioritizarea cazurilor şi alte criterii.

Potrivit portalului “Armenia Now” Ernest Vardanean a reuşit să facă publică o scrisoare în care afirmă că este torturat şi cere ajutor pentru soţia şi cei doi copii ai săi, care sînt ameninţaţi de autorităţile transnistrene. “În numele tuturor sfinţilor, va rog foarte mult, salvaţi-mi viaţa şi pe cea a copiilor mei. M-au forţat să declar că am spionat şi am trădat Transnistria în favoarea Republicii Moldova. Mă lovesc periodic şi mă ameninţă că mă vor supune unor acte de tortură care să nu lase urme. Mi-au ameninţat soţia şi copiii.”

În ciuda tuturor acestor luări de poziţii şi condamnări ale încălcării fundamentale ale drepturilor omului, autorităţile staliniste transnistrene, neabătîndu-se de la conduita morală trasată de către “tăticii” lor Felix Derjinskii şi Lavrentii Beria continuă să-şi facă treaba în stilul lor continuînd lupta împotriva contrarevoluţionarilor!

În tot acest timp suferinţa morală, dar şi cea fizică persistă pentru acei oameni care în numele meseriei pe care o practică devin victime colaterale. Păcat că profesionalismul jurnalistului a devenit o ameninţare la adresa potentaţilor politici şi nu numai ai momentului.

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •