Mihai Stepan Cazazian

Enciclica SS Karekin al II-lea, Patriarh Suprem și Catolicos al Tuturor Armenilor, cu prilejul împlinirii unui veac de la proclamarea primei Republici Armene

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page


KAREKIN AL II-lea

ROB AL DOMNULUI IISUS HRISTOS,

PRIN MILA LUI DUMNEZEU  ȘI VOINȚA NAȚIUNII

MAI MARE ÎNTRE EPISCOPI  ȘI CATOLICOS AL TUTUROR ARMENILOR,

PATRIARH SUPREM AL BISERICII APOSTOLICE ARMENE

                   Cuvânt de pace și har, dragoste întru Hristos și binecuvântarea Noastră patriarhală de la Sf Ecimiadzin către voi toți,

                   Catolicosului Ciliciei, Patriarhiilor armene din Ierusalim și Constantinopol, Arhiepiscopilor, Episcopilor, Arhimandriților, Preoților și Diaconilor, întregului cin preoțesc, consilierilor eparhiali și parohiali, epitropilor și tuturor credincioșilor Bisericii Apostolice Armene.

 

   ,,Aceasta este biruința care a biruit                                                                                

  lumea – credința noastră!,,(I Ioan 5,4)

           

                Aducem cu recunoștință laudă Bunului Dumnezeu, dând slavă Lui, Celui care ne-a dat bucuria de a aniversa în acest an împlinirea unui veac de la biruința patrioților armeni în luptele din luna mai a anului 1918, un veac de la proclamarea primei Republici Armene. Întâmpinăm această aniversare cu bucuria năzuițelor împlinite acum pentru vecie, pe pământul liber al Armeniei și Arțakh ului  dar și cu mulțumirea de a vedea neobosita stăruință a diasporei armene spre susținerea idealurilor poporului nostru. Cu această trăire de mulțumire  trimitem spre voi, iubiții noștri, cuvântul Nostru de dragoste părintească și expresia neclintitei încrederi în cele spuse atât de frumos de Sf. Apostol Ioan ,,Aceasta este birunța care a biruit lumea-credința noastră!,,

În urmă cu un secol poporul armean s-a aflat adus de valurile tumultuase ale unei istorii nedrepte, în fața unui moment crucial, a fi sau a nu fi! Era la hotarul dintre viață și moarte! Imperiul otoman, profitând de  conjunctura creată de desfășurarea Primului Război Mondial, conjunctură favorabilă intereselor sale, nu pierde prilejul de a-și urmări scopul-exterminarea populației armene de pe cuprinsul imperiului și  soluționarea conflictului din nord-est prin invadarea teritoriului Armeniei orientale, amenințând astfel existența poporului nostru.

În aceste clipe de cumpănă întregul nostru popor s-a mobilizat făcând front omun contra cotropitorilor, ieșind în fața lor pe linia de apărare Sardarabad, Abaran, Gharakilis. Chemarea emoționantă a îndureratului Catolicos  Kevork al V lea a răsunat precum strigătul disperat al păstorului  a cărui turmă era amenințată de pieire. Era scânteia care a redeșteptat conștiința națiunii armene reaprinzând spiritul patriotismului străbun, veșnic călăuzitor  pe drumurile pline de piedici ale istoriei noastre. Națiunea întreagă s-a ridicat pentru a apăra o palmă de pământ, pământ sfânt încredințat ei spre a-l păstra pentru generațiile ce vor veni. În ceas de mare primejdie Catolicosul Tuturor Armenilor a refuzat să părăsească Sf Ecimiadzin ,loc sacru al armenilor aflat însă la doar câțiva kilometrii de câmpia de la Sardarabad unde se va desfășura bătălia decisivă. Ca un adevărat arhipăstor a rămas alături de poporul său. Prin glasul îndureratului Patriarh s-au auzit cuvinte ce insuflau curaj,încredere și credință! ,,Am avut mereu încredere în spiritul poporului meu!  Am acum ferma convingere că poporul armean nu și-a făcut auzit încă ultimul cuvânt, iar în aceste clipe cuvântul ce se va auzi va fi cel al biruinței!,,

Întreg poporul s-a unit  pentru a-și apăra patria,pământul strămoșesc, pentru  a-și păstra dreptul la viață! Spiritul Sfinților Vartanieni și dăruirea sfinților preoți Ghevonteanț renaște aducând curaj și încredere apărătorilor Armeniei.Oastea armeană strângea în rândurile ei soldați, detașamente de voluntari veniți din întreaga Armenie dar și din afara granițelor, țărani,meseriași,bătrâni,femei, copii…Chemați de clopotele sfintelor biserici care răsunau neîncetat s-au adunat cu toții pe câmpia de la Sardarabad. Preoți și episcopi  se aflau în mijlocul lor, cu arma în  mână, rostind cuvinte de îmbărbătare și rugăciuni pentru biruință!  Rugăciunea lor, rugăciunea unei întregi nații a fost ascultată și împlinită Necruțătoarele trupe regulate ale mărețului Imperiu Otoman au fost zdrobite, armata otomană a fost învinsă, cotropitorii alungați de pe pământul scump al Armeniei. Armenia orientală era salvată și ,după cinci secole și jumătate, statul armean reapărea pe harta istoriei ca Republică liberă,independentă. Poporul armean  și-a dovedit încă o dată puterea de a renaște,aducând sângiuitoarea  jertfă pe altarul vremurilor ca mărturie a credinței sale și a dorinței de a birui. Iubirea de patrie, credința, eroismul și încrederea în reușită, toate împreună au  adunat o nație întreagă sub arme, pentru  viața unui popor, pentru ca tricolorul năzuințelor strămoșilor noștri să se înalțe liber la poalel Araratului, pe pământul cel binecuvântat de pogorârea Mântuitorului și sfințit cu sângele atâtor generații.

Aniversarea unui secol de la aceste evenimente,de la proclamarea Primei Republici Armene, trebuie să constituie pentru noi toți, pentru toți fiii poporului armean, nu doar prilej de sărbătoare! Mai mult decât  atât, trebuie să constituie o chemare și un imbold spre continuarea luptei strămoșilor noștri. Să continuăm  a sluji acelorași mărețe idealuri, stăruind cu dăruire  și încredere  pentru a păstra și păzi  statul armean, țara noastră  liberă și independentă,  Armenia și Arțakh ul  strămoșesc.  Să pășim pe această cale împreună uniți  în cuget și idealuri,uniți prin credință și nădejde. Acest an aniversar să aducă tuturor un îndemn spre unitate pentru toți fiii nației noastre, pentru armenii de pretutindeni. Năzuim și nădăjduim, prin rugă către Dumnezeu,  să ne învrednicească pe toți   să simțim bucuria  acestei împliniri. Avem încredințarea că numai uniți cu toții, credincioși, dar și slujitori ai bisericii de pretutindeni, vom putea reuși în strădania noastră de a păstra și a da strălucire  patriei noastre renăscute, spre veșnica mângăiere a sufletelor eroilor  care s-au jertfit  pentru viața nației armene.

Este datoria noastră de suflet,iubit popor armean, de a purta permanent în suflet nu doar amintirea eroismului luptătorilor din anul 1918, dar și pilda lor mereu vie. Doar în acest mod, conștienți de insemnătatea faptelor lor, ne vom putea îndelini menirea cea sfântă, aceea de a păstra pururi moștenirea pe care ne-au transmis-o. Statul, statatlitatea, este piatra de temelia a organizării și dăinuirii unei națiuni. Conștientizarea acestei realități ne ajută să găsim reperele drumului pe care trebuie să-l urmăm pentru a păstra valorile moștenite și pentru a adăuga noi realizări  tezaurului care, în fața istoriei, va face dovada demnității poporului armean. Fără  a ne uita trecutul, fără a uita suferințele strămoșilor, să arătăm tuturor că pășim mereu spre viitor,  spre lumina biruinței  care răsplătește adevărata credință. Să ne amintim de înaintașii noștri, de faptele lor și să le urmăm pilda de neobosită dăruire spre binele patriei noastre și pentru dăinuirea nației armene. Credința în Hristos și dragostea de țară  să ne fie imbold și ideal în viață pentru a ne putea desăvârși împlinirea năzuinței noastre de veacuri: Armenia liberă, independentă, în liniște și pace, ocrotită de Dumnezeu și de măreția falnică a biblicului munte Ararat.

Trimitem spre voi prin aceste rânduri, iubiții mei, cuvânt de îndemn și binecuvântarea Noastră pentru fapte bune și bineplăcute Domnului, spre folosul și mândria patriei noastre, spre slujirea Bisericii Apostolice Armene și pentru viitorului poporului nostru, a fraților noștri din toate colțurile lumii. Dumnezeu să vă întărească în credință și  să vă dăruiască putere și reușită în toate faptele cele bune.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să apere, să ocrotească sub pavăza bunătății Sale țara noastră și poporul armean, iar lumina cea călăuzitoare a credinței aducătoare de biruință să ne țină pe calea spre un viitor strălucitor.

Binecuvântarea Domnului și Harul mântuitor să vie cu voi, acum și pururi. Amin.

Cu  binecuvântări,

Karekin al II lea, Patriarh Suprem

și  Catolicos al Tuturor Armenilor

 

Scris la Sf Ecimiadzin 

În Anul Domnului 2018, iar în Anul Armenilor 1467 

La 8 ianuarie                                                                                                                                           

Nr.1024