Elena Ciobanyan

Emigrația armeană are rădăcini în adâncul istoriei ?

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
samvel

Samvel Karapetyan

“Emigrația este actul/fenomenul părăsirii țării sau regiunii natale de către un individ sau un grup de indivizi pentru a se stabili într-o altă ţară”. Cam aşa scrie aproape în toate dicţionarele explicative despre cuvântul emigraţie. Motivele pot fi politice, economice, personale sau… pur şi simplu un sindrom… în sânge? Cam aşa explică istoricul Samvel Karapetyan, despre emigraţia poporului armean. El este convins, că emigrația este în sângele nostru.

Rădăcinile emigraţiei armenilor pot fi găsite în istoria de secole a poporului armean, în special în ultimii 20 de ani, chiar după independenţa statului.  Istoria emigraţiei nu este o boală nouă. De exemplu, în anii 1020, o sută de mii de familii armeneşti (aproape un milion de oameni) din Vaspurakan,  obligați de împăratul Vasile II  au părăsit teritoriile din Cesareea şi Sebastia, care au devenit  provincii bizantine. Aproape o sută de familii, sub conducerea Catolicosului au migrat spre diferite direcţii, cum ar fi Persia, Crimeea, Europa Centrală, Georgia, Alep etc.”, – a adăugat istoricul, continuând, că în timpul războaielor ruso-turce aproximativ 140,000 de oameni din Armenia Istorică, conduşi de Episcopul Garabed Bagratuni, au fost smulşi din ținuturile natale şi direcționaţi spre granițele Rusiei. Între 1820-29, în timpul războaielor ruso-turce, ruşii au cucerit Akhlţkha din mâinile turcilor, iar populația musulmană a plecat de acolo, nevrând să trăiască sub “umbrela” ţării creștine. Ca urmare au rămas o mulțime de sate și orașe goale. Autorităților ruse nu le-a convenit noua situație. Aşa că ruşii i-au încurajat  pe armeni să vină și să se instaleze aici. “A fost fericirea noastră, că ruşii ocupaseră Akhlţkha, pentru că acest teritoriu era măcar aproape de ţara noastră. Garabed Bagratuni, cel care a organizat emigraţia, îşi îndemna poporul spunând: ” Nu este suficient să mâncaţi numai mei și grâu, să plecăm la Akhlţkha şi să mâncăm pepene galben și orez”. Păstorul spiritual îi tenta pe armeni prin conceptul  stomacului şi nu printr-un alt concept spiritual. Până la urmă emigraţia a avut loc”, – a povestit S. Karapetyan. Următorul trădător, a continuat el, a fost Nerses Aştarakeţi, care, după războiului ruso-persan a organizat o altă emigraţie, iarăşi spre graniţele Rusiei, de data aceasta din provinciile persane, care de fapt sunt provinciile Armeniei (Sudul Armeniei, Khoy, Maku, Paspatunik, Salmast etc.). Deci, pontifii noştri, cum ar fi şi Catolicosul Petros Ghetadardz, au organizat de mai multe ori emigraţia propriului popor. “Dar după moarte pe deasupra pietrei lor de mormânt s-a scris “Apărătorii Patriei. Asta este culmea!“, – a afirmat îngrijorat istoricul şi a adăugat, că prin aceste emigraţii consecutive ne-am slăbit patria. Am slăbit-o atât de mult, încât într-o zi am făcut posibil Genocidul, când populaţia era 1/3. Iar acum, când avem un stat independent, migraţiile încă continuă, însă de această dată nu le organizează liderii religioşi, ci populaţia, care de-a lungul secolelor a migrat atât de mult, încât s-a antrenat, a devenit profesionistă în “arta” emigraţiei şi nu mai are nevoie de nici un lider. Fiecare armean poate cu foarte multă uşurinţă să emigreze chiar şi în condiţia statului independent, care este un vis pentru multe ţări.

Mi-am amintit de o întâmplare. În 1252 un diplomat francez, Rubruke, vizitează Armenia şi este găzduit de stapânul oraşului Ani, Şahin Şah. După o discuţie scurtă fiul acestuia, Zachar, îl întreabă pe diplomat “dacă vin în Franța, veţi avea grijă de mine?”..  Vă daţi seama? Prinţul, fiul stăpânului oraşului Ani (un oraş înfloritor, bogat în viaţa culturală, în educație pe aceea vreme) îl întreabă pe un trecător, un simplu diplomat..?! Ce să mai vrem de la compatrioții, care migrează din Armenia!“, – a subliniat cu iritare S. Karapetyan.

Alik H.

Alik Hakobyan

În timpul discuţiei cu comentatorul de televiziune armeană, Alik Hakobyan, a spus că în Armenia hoţii, ucigaşii, escrocii nu vor părăsi ţara deoarece nu pot face în afara ţării ceea ce fac aici. M-am hotărât să nu mai critic niciodată pe cei care-şi părăsesc ţara pentru a asigura viitorului copiilor lor…  “Îmi pare rău pentru ceea ce spun acum, dar nu mai pot să nu accept realitatea aşa cum este“, – a adăugat comentatorul. Iar când fostul președinte al Băncii Centrale din Armenia, Bagrat Asatryan, vede atitudinea autorităţilor faţă de această problemă, pur şi simplu te uimeşte. Te uimeşti, de asemenea, când auzi declaraţiile conform cărora emigrația poporului armean nu este un fenomen nou, ci are rădăcini în istorie, aducând argumente ignorante, goale. “Da, am avut emigraţii mari înainte, dar pentru actuala Armenia acesta este un fenomen unic și fără precedent. Problema este că la începutul anilor 90 emigraţia era legată de situaţia complicată din Armenia, pentru că se prăbuşise Uniunea Sovietică, deteriorând orice din cauza războiului. Însă cum putem explica migraţia din prezent, când, potrivit datelor oficiale, s-a înregistrat o creștere economică şi dezvoltare?“, –  a subliniat B. Asatryan, care crede că motivul pentru care oamenii îşi părăsesc ţara sunt situaţia socio-economică, lipsa locurilor de muncă şi salariile mici şi lipsa absolută a speranţei de viitor. Poporul armean nu mai are încredere în viitor, iar singura responsabilitate cade pe umerii autorităţilor.

______-________1

Bagrat Asatryan

La concluzia că totuşi preşedintele Armeniei şi-a exprimat preocuparea referitoare la emigraţie Bagrat Asatryan a răspuns: “Ei nu puteau să nu se îngrijoreze în această privinţă, deoarece şi oficialii trăiesc în acest mediu. Totuşi, această grijă trebuie să se exprime prin postura oficialilor, demonstrată în acţiunile lor. Astăzi pleacă din ţară cel care poate şi are capacităţi intelectuale și financiare, dar şi cei din sat, care au avut activitate mai productivă în agricultură. Cu alte cuvinte, pleacă cei care pot şi au aspirații de viitor şi vor să se simtă utili în societate“, – a afirmat specialistul. Spre convingerea lui, dacă Partidul Republican va rămâne la putere în următorii 5-7 ani, nu vom avea creștere naturală în ţară, căci numărul deceselor va depăși numărul nașterilor. Cu alte cuvinte, în Armenia este amenințată nu numai creșterea demografică și economică, ci şi a cunoștințelor, tradițiilor, culturii. Iar singura rezolvare a acestei probleme constă în a nu neglija problemele actuale. “Se simte nevoia de cunoştinţe, de persoane inteligente şi educate. Dacă în posturile importante sunt oameni analfabeţi, bineînţeles că vom avea o țară fără viitor! Majoritatea din Parlament nu va fi în stare nici măcar să scrie o dictare de clasa a 4-a. Eu dau vina pe sistemul politic din prezent.. Nu putem lua un exemplu de la Georgia, care era exact cu Armenia?!“, – a explicat B. Asatryan.

Responsabilitatea oficialilor, a fiecărui armean este de  a recupera încrederea în viitorul ţării. Recuperarea speranţei care s-a pierdut cândva. Speranţa, că ei şi copiii lor pot trăi o viață completă şi prosperă, unde vorbele vor deveni fapte.

Elena Chobanyan – Erevan

  •  
  •