Mihai Stepan Cazazian

Elefanții de la Avarayir !

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În fiecare, an, în prag de primăvară, toți cei ce poartă numele de Vartan sunt sărbătoriți. Semnificația sfinților Vartanak se cunoaște și este legată de bătălia de la Avarayir din anul 451 între armeni și perși. Nu vom relua faptele istorice pentru că, de-a lungul anilor, am tot scris despre acest subiect care are multiple semnificații. Ceea ce ne-a atras atenția însă este un articol primit la redacție, din partea domnului Arpiar Sahaghian și pe care l-am publicat în ediția online a revistei Ararat în chiar ziua de 27 februarie cînd au fost sărbătoriți în acest an, de  Biserica Armeană, sfinții Vartanank. Vom  reproduce doar comentariul autorului din articolul intitulat “Victoria de la Avarayir”  care ar trebui să ne pună pe gînduri pe fiecare dintre noi.  Dacă suntem armeni…(M.S.)

 

“Avarayir-ul în istoria armenilor are un rol paradigmatic. Îl vedem cum se repetă la Sardarabad, apoi în Arțakh. De fapt el nu a încetat niciodată. Am mai spus, şi  nu e inutil să repet, întreaga istoria a armenilor e un continuu Avarayir. Noi şi azi traversăm un Avarayir unde alţi elefanţi, de altă factură, mai insidioşi şi mai puţini vizibili pentru unii încearcă să ne strivească sub picioarele lor. Mulţi elefanţi sunt crescuţi chiar de noi. De pe malul drept al Tghmudului ei s-au strecurat în conştiinţa unora dintre noi. Elefanţii aceştia se numesc: indiferenţa faţă de limba şi cultura armeană, indiferenţa faţă de tradiţiile armene, abandonarea studiului istoriei armene şi a vieţilor marilor figuri ale sale, necultivarea muzicii adevărate (nu rabiz) armene, lipsa de apetenţă în a crea produse artistice originale în spirit armenesc – proză, lirică, plastică, muzică, arte decorative ş.a. Pe scurt o treptată alienare ( alien—străin în limba latină). De ce să spună englezul  Bună –rea, e patria mea ! De ce să spună românul fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta !  Iar noi să nu spunem ceva similar ? De luni până vineri suntem incolori, inodori, nici cal nici…Iar duminica devenim armeni. Ştiu, e mult mai uşor să alungi un elefant din curte decât unul care s-a strecurat în conştiinţa noastră – dar dacă n-o facem, în cele din urmă vom fi inevitabil striviţi. Nu doar noi. Ci odată cu noi, părinţii noştri, bunicii noştri, strămoşii noştri și chiar cei ce au luptat la Avarayir. Pentru noi.”

 

  •  
  •