Mihai Stepan Cazazian

Ecourile afacerii Safarov în PE, lobby-ul azer şi reacţia românească

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Locotenentul azer Ramil Safarov a ucis, la Budapesta, un ofiţer de naţionalitate armeană

Parlamentul European a condamnat Azerbaidjanul pentru graţierea lui Safarov, acuzând încălcarea unui tratat. Mai mult, acordul de asociere al UE cu Baku va trebui să includă pe viitor clauze mai dure legate de protejarea şi promovarea drepturilor omului şi statului de drept. „UE are pârghiile necesare asupra Azerbaidjanului, dacă vrea”, spune un activist armean pentru FP România. Bedo Demirdjian atrage însă atenţia că lobby-ul azer este puternic în UE şi e susţinut şi de eurodeputaţi români.

 

Cum explicaţi faptul că Ungaria a ales să-l extrădeze acum pe ucigaşul azer condamnat de mult? Nu erau guvernul şi tribunalul ungar conştiente că acesta va fi eliberat şi că vor exista asemenea reacţii?

Azerbaidjanul a cerut extrădarea lui Safarov către Baku din prima zi în care acesta a fost condamnat, iar Armenia a avertizat în mod repetat Ungaria în legătură cu ce se va întzâmpla odată ce Safarov va ajunge în Azerbaidjan. Ar fi naiv să credem că guvernul, tribunalul şi Ministerul ungar al Justiţiei nu erau conştienţi de rezultate. Preşedintele azer Ilham Aliyev s-a alimentat întotdeauna politic pe plan intern prin declaraţiile sale belicoase anti-armene. El a mers atât de departe încât a afirmat odată că Erevanul, capital Republicii Armenia, este pământ azer şi că nu va permite înfiinţarea unui al doilea stat armean pe pământ azer, referindu-se la Nagorno Karabah! Guvernele ungare anterioare au refuzat să-l trimită pe Safarov la Baku.

Viktor Orban însă a avut nişte negocieri secrete cu azerii, care s-au întins pe o durată de aproape un an, iar cele două părţi au ajuns la un acord în timpul vizitei oficiale făcute de premierul ungar la Baku. Rezoluţia de condamnare a extrădării adoptată de Parlamentul European pe 13 septembrie la Strasbourg spune că “graţierea lui Safarov este contrară spiritului acordului internaţional care a fost negociat pentru a permite transferul unei persoane condamnate pe teritoriul unui stat pentru a-şi ispăşi restul pedepsei pe teritoriul unui alt stat” şi că Parlamentul o consideră “ o violare a asigurărilor diplomatice date autorităţilor ungare în cererea azeră de transfer în baza Convenţiei de transfer a persoanelor condamnate”.

Ce legături între Ungaria şi Azerbaidjan au dus la acest rezultat în afacerea Safarov? Cumpărarea de bonduri suverane sau interese energetice?

Aş spune că ambii factori au contat. Azerbaidjanul s-a implicat foarte activ în proiecte energetice, în special în Europa de Est. Multe ţări sunt dormice să cumpere energie şi-şi închid ochii şi gurile la toate celelalte probleme şi valori, precum drepturile omului, justiţia şi statul de drept. Ştim de asemenea ce dificultăţi întâmpină economia ungară şi că Azerbaidjanul a promis să cumpere titluri de stat maghiare în valoare de trei miliarde de euro – modul prin care a “cumpărat” cel mai probabil extrădarea lui Safarov către Baku. În orice caz, Ungaria, care este membru al UE şi al NATO, ar fi trebuit să acţioneze altfel. Până la urmă uciderea ofiţerului armean Gurgen Margaryan a avut loc la Budapesta, în timpul unui program de training al NATO “Partnership for Peace”

Cum evaluaţi reacţia UE la aceste evenimente? Se ştie că UE a investit mulţi bani în cadrul Parteneriatului Estic în reforma justiţiei azere. Are UE suficiente pârghii de control asupra Azerbaidjanului?

Uniunea Europeană şi instituţiile internaţionale au reacţionat pentru prima oară foarte rapid în acest caz. Declaraţii de condamnare au venit de la înaltul reprezentant al UE Catherine Ashton şi de la comisarul pentru extindere şi pentru politica de vecinătate Štefan Füle, de la preşedintele PE Martin Schulz, de la Elmar Brok, preşedintele comisiei de politică externă a PE.

Rezoluţia urgentă a PE a condamnat şi ea Azerbaidjanul, arătând, dacă vorbim de pârghii, că “acordul de asociere care este negociat în prezent de UE şi această ţară va trebui să includă clauze şi repere legate de protejarea şi promovarea drepturilor omului şi statului de drept”. Proaspăt numitul reprezentant special al UE pentru drepturile omului a precizat că drepturile omului vor fi sus pe agendă indiferent de ţara implicată. PE a adoptat trei rezoluţii într-un an de condamnare a Azerbaidjanului pentru încălcarea drepturilor omului, a libertăţii de exprimare şi a statului de drept. UE are pârghiile necesare de influenţă asupra azerilor, dacă vrea. Nu poţi pe de-o parte să investeşti în reformarea justiţiei dintr-o ţară şi apoi să vezi că Ministerul Justiţiei din ţara respectivă îşi încalcă cuvântul.

Ce consecinţe va avea acest incident asupra situaţiei déjà tensionate din Nagorno-Karabah? Este un război iminent acum, având în vedere şi faptul că preşedintele armean Serj Sarkisian a vorbit despre un asemenea scenariu?

Nu cred că un război este mai probabil acum decât în urmă cu câteva luni. Da, tensiunile au crescut, dar un război nu este probabil din mai multe motive, precum faptul că Azerbaidjanul este temporar membru al Consiliului de Securitate al ONU, din cauza proiectelor energetic din regiune, şi nu în ultimul rând din cauza faptului că armata armeană nu este pregătită.

Tensiunile se amplifică şi scad în conformitate cu situaţiile politice din ambele ţări. De exemplu, Azerbaidjanul a încercat de câteva ori să atace şi să treacă nu doar graniţa cu Nagorno Karabah, dar şi cu Armenia propriu-zisă, imediat după alegerile care au avut loc în mai în şi la scurtă vreme după ce Parlamentul European adoptase din nou o rezoluţie care condamna încălcarea drepturilor omului în Azerbaidjan, cu puţin timp înainte de Eurovision.  Actacurile au fost respinse de armata armeană. Chiar în ziua în care secretarul de stat american Hillary Clinton se îndrepta spre Armenia, Azerbaidjanul a organizat un atac diversionist asupra Armeniei, care a fost şi el respins.

Elita politică azeră are interesul să menţină aceste tensiuni pentru a distrage atenţia unei populaţii dezamăgite de la corupţia regimului, nepotism şi violarea drepturilor omului, a libertăţii de exprimare şi a statului de drept. Cazul Safarov a arătat lumii că armenii nu pot trăi sub guvernare azeră pentru că aceasta le pune în pericol siguranţa şi bunăstarea.

Ce mesaj a vrut să trimită Baku Armeniei, UE şi lumii prin graţierea şi tratarea lui Ramil Safarov ca erou naţional?

Baku a vrut să arate lumii nemulţumirea azeră faţă de procesul de negociere legat de Nagorno-Karabah şi că regimul este pregătit să facă orice pentru a câştiga câteva puncte de popularitate pe planm intern. Regimul nu se aştepta la reacţia de condamnare internaţională din partea instituţiilor europene, a NATO. Acest lucru reiese şi din faptul că au dat vina pe diaspora armeană şi pe “puternicul lobby armean”.

Azerbaidjanul va încerca să distragă atenţia către alte probleme. Textul ultimei rezoluţii a Parlamentului European reflectă atmosfera dezbaterii care a precedat votul, în cadrul  căruia mai mulţi europarlamentari şi-au exprimat şocul în legătură cu graţierea criminalului şi au calificat acest gest drept scandalos.  Din nefericire nu toţi deputaţii au condamnat gestul azer iar unii eurodeputaţi români au încercat să blocheze rezoluţia, sub influenţa lobby-ului azer. De exemplu Norica Nicolai din partea ALDE a spus că “această chestiune nu poate face obiectul unei rezoluţii de urgenţă pentru că nu este legată de statul de drept, nu vizează democraţia şi drepturile omului”.  Dar Parlamentul European nu putea să-şi permită să nu adopte această rezoluţie, aceasta fiind o problem de credibilitate după toate condamnările. Iar Uniunea Europeană trebuie să voteze astfel de rezoluţii, mai ales în probleme legate de drepturile omului, dacă vrea să fie luată în serios ca soft power în lume.

Bedo Demirdjian este reprezentant al European Armenian Federation for Justice and Democracy, o organizaţie care-i reprezintă pe cetăţenii europeni de origine armeană în relaţia cu instituţiile europene. 

dupa Adevarul.ro

  •  
  •  

2 Responses to Ecourile afacerii Safarov în PE, lobby-ul azer şi reacţia românească