Mihai Stepan Cazazian

ECIMIADZIN / După ample lucrări de renovare, reședința Catolicosului ( Veharan) a fost redeschisă

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Pe 18 septembrie, Reșidența Catolicosului  tuturor armenilor  ( Veharan) a fost redeschisă  ea aflându-se  în incinta Sfântului Scaun de la Ecimiadzin. Lucrările de construcție au început acum un secol, sub patronajul marelui Alexander  Mantașian ( vezi articolele aparute in Ararat și Ararat).

Timp de secole, Sfântul Scaun de la Ecimiadzin a fost sub stăpânirea străinilor, iar  în epoca sovietică, a fost  aproape imposibilă construirea unor clădiri noi și spațioase în centrul spiritual al tuturor armenilor, ca o expresie a faimei, onoarei și gloriei centrului spiritual al tuturor armenilor. Astfel  condițiile de desfășurare a activităților pentru Catolicosul  tuturor armenilor, au rămas inadecvate cu autoritatea sa spirituală.

Prin mila lui Dumnezeu, Alexander Shirvanzade, unul dintre scriitorii armeni eminenți de la începutul secolului XX, a raportat într-o scrisoare către  Catolicosul Mateos al II-lea Izmirlian, că Alexander Mantașian, marele binefacător național, dorește „să construiască o locuință magnifică pentru Sfinția Sa, pe cheltuiala sa”.

La  6 iunie 1910  Catolicosul Mateos II  pune  piatra de temelie a reședinței Catoliosale. Cunoscutul arhitect  Poghos Zohrabyan proiectează o clădire magnifică cu două etaje, mare și luminoasă. Din păcate, nici Mateos al II-lea și nici Alexander Mantașian, nu au ocazia să intre în sediul nou construit. Lucrările  continua în timpul Catolicosului  Kevork al V-lea.  Dar nici  în timpul Catolicosului Kevork al V-lea lucrările nu sunt finalizate întrucât  începe Primul Război Mondial, apoi are loc Genocidul iar apoi se naște Prima Republică Armenia cu o moștenire grea …

În anii primei republici, Patriarhia a fost transformată într-o cazarmă, unde se afla comandamentul  militar. În 1920, când a fost instituită stăpânirea sovietică în Armenia, Patriarhia a fost de asemenea confiscată.

În 1956 la insistențele Catolicosului Vazken I, clădirea este redată Sfântului Scaun de la Etchmiadzin. Între anii 1958-1962, cu sprijinul binefăcătorului Gegham Tandzikian  clădirea este refăcută, interiorul a fost reconstruit radical și frumos renovat, sălile și camerele au fost mobilate și decorate cu opere de artă. În acea perioadă, zona înconjurătoare a Catedralei a fost îngrădită și îmbunătățită. La 30 septembrie 1962  Catolicosul  Vazken I. intră solemn în sediul Pontifical care devine reședința catolicosului.

Sanctitatea Sa  Karekin al II-lea  încă de la începutul întronizării sale a depus eforturi atât pentru recrutarea clerului, cât și pentru educarea unei noi generații și asigurarea condițiilor adecvate clericilor și eparhilor. Sfântul Scaun  este extins și se realizează noi construcții. Restaurarea mănăstirii și extinderea acesteia la cerințele actuale devin o necesitate. Cu toate acestea, Catolicosul nu se grăbește să abordeze această problem, Sanctitatea Sa fiind,în primul rând, preocupată de problema vieții spirituale  a Sfântuluii Scaun.

Filantropii armeni au adus o contribuție indiscutabilă la construirea și dezvoltarea patriei de-a lungul veacurilor, susținând construcția și conservarea monumentelor culturale și la întărirea Bisericii Apostolice din Armenia, pentru păstrarea unității și identității noastre naționale.

Cu sprijinul binefăcătorului  Richard Manoogian, o nouă clădire cu două etaje, măreață și de neegalat, este construită în interorul Sfântului Scaun. Alți binefăcători din Diaspora  contribuie la refacerea și extinderea activităților Sfântului Scaun și amintim aici de domnul și doamna Nazar și Artemis Nazaryan, Vache și Tamar Manukyan . De asemeni  Centrul educațional (binefăcători familia Hayk și Elza Titizyan); Clădirea  administrativă (binefăcător doamna Louise Manukyan Simon), Seminarul Teologic  Gevorkian (binefăcători, familia  Gevorg și Sirvard Hovnanyan ) Muzeul Khrimyan (binefăcători familia Sarkis și Ruth Bedevyan), Tipografia  (binefăcători familia Vache și Tamar Manukyan).

După ce a început programul de renovare/restaurare  al Catedralei, familia Karapetyan, s-a implicat pe deplin în acest demers.

Capela

Numele domnului Samvel Karapetyan este asociat cu organizații de caritate pe scară largă, atât în ​​Armenia, cât și în străinătate, în beneficiul poporului armean și pentru păstrarea moștenirii istorice de multe ori fără a face publice aceste fapte. Astfel familia Karapetyan a contribuit decisiv la renovarea sediului Catolicosului.

 La primul etaj se află recepția pontifului armean, biroul și  sala de mese, precum și muzeul, care găzduiește lucrări de o excepțională valoare,  bijuterii și argintărie armeană. În dreapta aceluiași etaj se află locul de întâlnire al Consiliului Spiritual Suprem, birourile personalului Bisericii.

Scara de lux centrală duce la etajul doi. În coridorul central, cu două intrări, se deschide holul mare,  Biblioteca și tot aici se află Tronul patriarhal din onix realizat în timplul catolicosului Vazken I cu însemnele sale.

Odată cu donația generoasă a familiei Karapetyan, a fost ridicată capela din incinta sediului Patriarhiei, care a fost decorată cu simboluri ale evangheliștilor. Lucrările de renovare și extindere au fost completate cu reamenajarea armonioasă a grădinii și a zonei înconjurătoare.

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *