Redactor

DUMITRU AVAKIAN / Emmanuel Tjeknavorian, un virtuoz al violonisticii actuale,  urcă pe firmamentul muzicii   

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

                                      

 

La început de mai, simfonicul Filarmonicii bucureștene a marcat Centenarul  Republicii Armene de la 1918. Conduși de dirijorul Horia Andreescu, muzicienii primului colectiv simfonic al țării au oferit un concert menit a aminti câteva dintre valorile actuale ale acestui brav popor de milenară existență, popor aflat în drumul și în bătaia marilor imperii ale istoriei.                                                 

Indiscutabil, momentul de specială atracțiozitate al serii de muzică l-a constituit evoluția tânărului violonist Emmanuel Tjeknavorian, de nici 25 de ani, solist al celebrului Concert în re minor de Jan Sibelius. Este o lucrare de natură romantică pe care Emmanuel și-o apropie dată fiind intensitatea comunicării artistice de care dispune, dată fiind maleabilitatea tonului violonistic, suplețea coloristică a sunetului; cantilenele sale au susținere, au o inspirată arcuire; iar cizelarea impecabilă a pasajelor de virtuozitate conferă strălucire acestui opus neoromantic, piatră de încercare pentru orice tânăr virtuoz. A avut șansa unui acompaniament orchestral de o adaptabilitate specială, aspect datorat atenției cu care a fost secondat de filarmoniștii bucureșteni, de dirijorul  Horia Andreescu.                             

Emmanuel Tjeknavorian este un tânăr virtuoz aflat în spectaculoasă ascensiune. S-a născut în capitala Austriei. Face parte dintr-o cunoscută familie de muzicieni; este fiul cunoscutului dirijor și compozitor Loris Tjeknavorian, cu decenii în urmă principalul șef de orchestră al Filarmonicii din Erevan. Cum era fieresc, Emmanuel a încput studiul viorii la o vârstă fragedă. A avut șansa unei burse de studii oferite de Fundația Vladimir Spivakov; astfel, la vârsta unei promițătoare adolescențe a ajuns să concerteze în celebra sală a Conservbatorului  Ceaikovski din Moscova. A obținut distincții importante în importante competiții internaționale; inclusiv pentru interpretarea Concertului de Jan Sibelius. Cu numai câțiva ani în urmă, în cadrul reputatului Concurs  Sibelius de la Helsinki, a fost distins pentru cea mai bună interpretare a acestei celebre lucrări concertante. Este momentul care i-a deschis lui Emmanuel porțile unei strălucite, unei timpurii cariere internaționale.                                         

Nu uită de unde a plecat; nu-și uită originile. La cererea insistentă a publicului bucureștean Emmanuel ne-a oferit o uimitoare, în tristețea ei, melopee pentru vioară solo, lucrare datorată cunoscutului compozitor și călugar armean Komitas; este una dintre cele mai captivante, mai tragice personalități ale culturii armene din perioada sfârșitului de secol XIX, începutului de secol XX.                                                                               

În deschiderea serii de muzică, filarmoniștii bucureșteni conduși de Horia Andreescu au oferit două pagini cu totul notorii din creația lui Aram Haciaturian, anume celebrul Adagio din baletul Spartakus și spectaculosul  Dans al săbiilor din baletul Gaianeh.   În încheierea serii de muzică, prezentarea Simfoniei în fa major de Beethoven, Pastorala, a readus în atenția publică una dintre lucrările de repertoriu curent ale ansamblului, lucrare care pune în continuare probleme privind coerența, maleabilitatea, ansamblului; este una dintre lucrările pe care Andreescu le animă cu uimitoare propețime a adresării.                                         

Este de menționat cu titlu de special interes profesional, conform bunelor uzanțe practicate la Filarmonica bucureșteană, cele două apariții solistice susținute de Emmanuel Tjeknavorian în compania colectivului orchestral al instituției, au fost urmate de un mare recital cameral realizat în compania pianistei Cătălina Butcaru, muzician originar din București, actualmente rezident și domnia sa în capitala Austriei.                                                             

Fiecare moment al programului, Sonata pentru vioară și pian de Leos Janacek, cea de a 3-a Sonată în re minor de Brahms, marea Sonată în mi bemol major pentru vioară și pian de Richard Strauss, au revelat, în acest caz, spiritul unei autentice culturi a cântului cameral; discernământul stilistic este realmente operativ atât în zona clasico-romantică cât și domeniul relației structurale ce definește complexul dinamic-timbral în creația marelui compozitor ceh. Se poate observa disponibilitatea extinsă, inteligent aplicată în domeniul muzical-cameral, de care dispune pianista Cătălina Butcaru, un artist de sensibilă orientare în comunicarea cu partenerul de ansamblu, cu muzica însăși.       

Nu pot să nu observ, autoritățile armene de la București au reacționat în acest caz la limita posibilului. Nu îmi dau seama dacă se realizează faptul că, în fond, Emmanuel – acest artist de excepțională înzestrare, de excepțională propulsie în spațiul artistic internațional –  este actualmente unul dintre ambasadorii importanți ai spiritualității armene în tulburata lume a zilelor noastre. Doar una dintre aparițiile sale pe scena Atheneului a fost atenționată potrivit atât de Ambasada țării sale de origină, de Uniunea Armenilor din România. Sunt momente în care uzanțele diplomatice trebuiesc depășite de ceea ce putem numi uzanțele unei pertinente comunicări sufletești; iar aceasta atunci când avem de-a face cu un ambasador al spiritului cum este tânărul violonist Emmanuel Tjeknavorian.

Dumitru AVAKIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *