Redactor

Duhovnicul meu…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

S-a stins din viață, în Joia patimilor, părintele arhimandrit  Zareh Baronian, o efigie simbolică a comunității armene din România.

Nu știu să existe vreo familie de armeni născuți în credința apostolică asupra căreia să nu se fi revărsat harul său duhovnicesc. Fiecăruia dintre noi fie i-a trecut pragul casei, sfințind-o, fie i-a înmormântat părinții ori i-a încredințat taina cununiei sau a botezului. În ce mă privește, toate momentele importante, dureroase sau fericite, din viața mea creștină, de nepot, fiu, soț și tată, au primit binecuvântarea și mângâierea părintelui Baronian.

Ne-a vizitat, în casa noastră de la Focșani, când era, încă, ieromonah. Înalt, cu ochii umbroși, cu pielea albă și părul ondulat, atât de negru că bătea în albăstrui, Zareh Baronian era frumos ca o icoană bizantină. Avea acea frumusețe distinsă care se găsește pe frescele și basoreliefurile tuturor  vremurilor, de la arcașii de pe friza de la Persepolis până la chipurile zugrăvite pe bolta Capelei Sixtine.

A fost un duhovnic iertător, îngăduitor cu canoanele. Avea o voce frumoasă, învăluitoare și bărbătească în același timp. În predicile lui vorbea întotdeauna de puterea rugăciunii, de forța pătrunzătoare a cuvântului de iubire și de lumina lină a candelei aprinse cu speranță și cu credință.

A fost un cărturar și un mare iubitor de cultură. Era nelipsit de  la toate evenimentele muzicale importante ale Capitalei și colecția sa impresionantă de discuri va îmbogăți, cu siguranță, zestrea Operei Române. A fost iubit de multă lume dar, cu siguranță, darurile lui au fost atât de pline de har, încât a dat chiar mai multă iubire decât a primit.

Nu e adevărat că nimeni nu e de neînlocuit. Eu depun mărturie că nimeni și nimic nu vor putea lua locul părintelui arhimandrit  Zareh Baronian în inimile noastre și în viața comunității armene din România. Nimic altceva nu se va putea ridica la harul, distincția și bunătatea lui, decât poate amintirile noastre pioase, pe care le doresc veșnice,  despre El.

Varujan VOSGANIAN

 

  • 287
  •  

2 Responses to Duhovnicul meu…