Eduard Antonian

Dr. Gabriel Tatos (1878-1927) – 85 de ani de la moarte

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

A fost o figură proeminentă a societății interbelice din Moldova. Născut într-o veche familie armenească, Tatos, la Hârtop-Fălticeni, Gabriel avea și sângele baronilor Kapri de la mama sa descendentă a acestei familii. Primele studii le face la Institutul lui Haceres Karacașian (o școală particulară ce a funcționat între 1866-1892 la Iași). Urmează în 1898 Facultatea de Medicină din București și în 1904 devine Doctor. Pleacă la Paris unde se specializează. Refuză să rămână în Franța în ciuda ofertelor la un post foarte bine remunerat. Se întoarce acasă și când a izbucnit Marele Război s-a înrolat pe front ca Medic Militar. Pacea și unificarea României îl găsesc cu gradul de colonel. Lucrează ca medic chirurg și șef de secție la spital, în Fălticeni până la sfârșitul zilelor sale.

A fost o personaliatea a orașului, un om de o aleasă cultură și nu în ultimul rând un erou care a salvat sute de vieți în război. Ca o dovadă a aprecierii de care s-a bucurat, în 1938, la 11 ani de la moartea sa, concetățenii și autoritățile locale i-au ridicat un bust (opera lui R. Hette) în curtea spitalului Stamati. Presa vremii, în speță Curierul Fălticean din 1938 i-au adus elogii binemeritate în stilul epocii:

“Cine nu l-a cunoscut? Cui nu i-a spus o vorbă bună cât a fost în viață? A fost doctorul cu totul gratuit al funcționarilor, al pensionarilor, al muncitorilor și al sărmanilor lipsiți de orice mijloace. Cine nu-și mai aduce aminte de acea zi extrem de tristă pentru orașul Fălticeni când a fost dus la veșnica odihnă? Zece mii de oameni înlăcrimați l-au condus la locul de veci, jelindu-l mult timp după aceea, resimțindu-i și astăzi lipsa”.

Eduard ANTONIAN

 

  •  
  •