Sergiu Selian

Dosarul Raphael Lemkin al genocidului armean

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


Consemnăm cu întârziere, dar cu necesară îndatorire, apariţia în anul 2008 a unei cărţi de o însemnătate specială în campania dusă pentru recunoaşterea genocidului armean. Publicată de Center for Armenian Remembrance din SUA şi subintitulată “Masacrarea armenilor de către turci”, ea reproduce o selecţie semnificativă dintr-un manuscris al lui Raphael Lemkin, păstrat la American Jewish Historical Society, după cum se menţionează în acelaşi subtitlu. Editorii, între care se cuvine evidenţiat numele lui Vartkes Yeghiayan, au intitulat lucrarea concepută de ei Raphael Lemkin’s Dossier on the Armenian Genocide. În fapt, aşa cum precizează acelaşi Yeghiayan împreună cu Leon Fermanian în introducere, volumul face parte dintr-o serie de şase cărţi referitoare la genocidul armean şi care au urmat altor trei lucrări publicate de aceiaşi editori în perioada 1985-1991: Cazul Soghomon Tehlirian, Genocidul Armean şi procesul Junilor Turci, Dosarele Ministerului de Externe britanic asupra criminalilor de război turci. Iniţiativa aceasta şi împlinirea ei sunt extrem de preţioase în condiţiile în care Turcia reclamă argumente de susţinere a tezei genocidului şi solicită opinia istoricilor, deoarece editorii americani au despuiat arhivele a cinci dintre cele şapte ţări implicate într-un fel, urmând să publice şi documente revelatoare conservate în Rusia şi în Franţa.

Cât priveşte “dosarul” întocmit în volumul pe care îl prezentăm aici, el îşi are importanţa particulară întrucât îi aparţine celui care a introdus în dreptul internaţional un termen conceput de el: genocid. De altfel, în prefaţa la scrierile adunate în carte, Michael J. Bazyler, profesor de drept, face un portret al lui Raphael Lemkin (24 iunie 1900, Polonia – 28 august 1959, SUA), jurist de origine evreiască, şi o istorie a termenului propus de acesta în 1933 la Madrid şi legiferat în 1946 la ONU.

Valoarea scrierii lui Lemkin este una dublă: mai întâi, pentru că ea înşiră citate din declaraţiile unor martori oculari şi din documente contemporane cu evenimentele, aflate, deci, dincolo de orice suspiciune; apoi, pentru că operaţia o face autorul noţiunii genocid, care în felul acesta exemplifică definirea crimei de genocid cu masacrele făptuite în Imperiul Otoman şi calificate, ca atare, drept genocid.

Manuscrisul lui Lemkin nu este voluminos, dar este percutant. El are o dezvoltare cronologică, fiind divizat în patru capitole: Armenii, Taxele (incluzând masacrele din anii 1890 şi cel din 1909 în Adana), Masacrele şi deportările din anii 1915-1916, Omor cu intenţie – Cine este vinovat?, Reacţii în străinătate. În fiecare dintre aceste capitole, autorul vine nu numai cu o relatare a datelor istorice, dar – ceea ce este de apreciat – şi cu citarea de surse convingătoare prin autenticitatea lor, fie ele articole de legi sau corespondenţe oficiale, fie articole de presă sau mărturii personale. Ceea ce impresionează este aceasta: că juristul Raphael Lemkin s-a aplecat cu acribie şi cu scrupulozitate asupra dovezilor care duc masacrarea armenilor în sfera acoperită de sintagma de el însuşi formulată – genocid. Arhivele statelor participante la primul război mondial gem de acte şi de documente probatorii, iar existenţa lor este, numai ea, suficientă pentru a spulbera teza negaţionismului. Istoricii şi-au spus cuvântul şi nu mai este problema lor şi nici a victimelor, ci doar a juriştilor, de a dovedi că ceea ce s-a săvârşit a fost genocid. Chestiunea se mută din planul istoric în cel etic,  iar acţiunea lui Lemkin, de la rostirea cuvântului genocid până la acest compendiu de istorie a genocidului armean, face infailibilă reacţia la orice tentativă de respingere a genocidului armean drept crimă internaţională.

Singură ampla bibliografie de lucrări, ataşată de autor la sfârşitul scrierii sale, poate alcătui osatura unei argumentaţii privind existenţa de consemnări şi de comentarii. O cronologie foarte sumară a faptelor scurse între 1914 şi 1922 şi un apendice de documente juridice adoptate de foruri internaţionale cum ar fi Convenţia asupra genocidului completează această lucrare ofertantă a unui specialist a cărui competenţă se află mai presus de malefice intrigi denigratoare.

Sergiu Selian

 

 

  •  
  •