Bedros Horasangian

DOSAR 1915/Noi studii și mărturii despre Genocidul Armean

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Coperta carte (1)

Apropierea anului de tristă amintire 1915, care conține cea mai mare dramă din istoria armenilor precipită lucrurile. Apar numeroase studii, noi sau reeditate, apar noi situații politice – cum este cea din Irak și Siria, unde alungarea creștinilor este o curățare etnică „ce poate duce la Genocid” – cum declara recent Barack Obama, care, altminteri nu-și asumă Genocidul Armean din 1915 la modul oficial – e limpede că toate argumentele puse în joc de cercetătorii și istoricii DOSAR-ului 1915 nu pot schimba decisiv lucrurile. De ce? Pentru că drama armenilor – și umanității întregi – din 1915, este, a devenit, o problemă politică și geostrategică în 2014. Reacțiile diverselor cancelarii occidentale – Președintele Hollande a promis că va fi la Erevan pe 24 aprilie 2015 – este strîns legată de evoluțiile politice de ultimă oră. Și de poziționarea Armeniei, ca stat, pe eșichierul politic internațional, și de poziționarea armenilor de pretutindeni față de 1915, cît și de ziua de azi. Ce se întîmplă în Orientul Mijlociu, în Irak, Siria, Fîșia Gaza sau în Turcia – unde Fostul premier Regep Erdogan a devenit președinte – se leagă în mod cert de jocul dintre Rusia și Uniunea Europeană/NATO. Armenia prinsă în aceste malaxor de evenimente va trebui să-și gestioneze atît prezentul, cît și trecutul. Nu mai insistăm cu aceste considerații – pe care le-am mai avansat , dar merită spuse apăsat de fiecare dată, ci vrem să mai aducem în atenția opiniei publice noi testimonii, mai vechi sau mai noi, despre ce s-a consumat acum 100 de ani. Două cărți ne sunt acum la îndemînă. Ambele prin bunăvoința unor prieteni, universitari români, precum profesorii Dr. Andrei Pippidi, respectiv Dr. Mircea Anghelescu. Cărora le mulțumesc mult și pe această cale. Primul mi-a dăruit, cu prilejul participării la masa rotundă de la TVR despre Genocidul Armean (probabil s-a orientat către mine pentru că eram singurul cu cărțile pe masă !!!) volumul „Il Beduino misericordioso. Testimonio di un arabo musulmano sullo sterminio degli armeni”( Editione originala in lingua araba, 1917, ediția în limba italiană 2005, traducere de Vasken Pambakian, apărută la Editione Angelo Guerini e Associati SpA, după o ediție în limba franceză din 1917). O mărturie de neprecupețit a unui martor ocular în timp real.
Și foarte-foarte importantă, pentru că vine din partea unui musulman. Încercam mai de multă vreme să inițiez o cercetare despre genocid din surse arabe. Necunoașterea limbii arabe, dar răsuceli proprii existențiale au împiedicat o cercetare sistematică. Iată că ipoteza mea că există mărturii ale arabilor despre crimele făcute de turcii otomani se confirmă. Să nu uităm că în 1915 arabii din Imperiul Otoman erau și ei supuși multor vexațiuni și abuzuri, ceea ce a și dus la revolta arabă,în care s-au implicat și britanicii, nuFoto din carte (1) doar prin Colonelul Lawrence, cu care turcii erau deja în război. În mod cert cercetarea presei timpului și a altor publicații arabe din epocă poate scoate la lumină alte mărturii și documente. Cine a fost Fayez el Ghossein? Spune chiar autorul, într-o prefață a cărții lui, din 21 septembrie 1916. La Bombay, unde se refugiase pentru a nu fi arestat de autoritățile otomane. Mărturisește el însuși:” Sunt un beduin, tatăl meu este o căpetenie a tribului Sulut din Ledja (Hauran). Am studiat la Constantinopol, apoi, după terminarea studiilor am fost numit vali de Damasc, apoi kaimakam al vilayet-ului Mamuret Ul-Aziz( Kharput), apoi am urmat o carieră de avocat la Damasc”. Și tot așa, viața lui și a familiei este presărată de numeroase evenimente care se consumă în perimetrul Van, Bitlis, Allep și Erzerum. Adică exact acolo unde au avut cele mai teribile atrocități împotriva armenilor. Despre ele depune mărturie aceste musulman, care fuge de frica autorităților turcești, de la Diarbekir la Bassora, și apoi în India, la Bombay, Mumbay-ul de azi. O carte care vorbește despre barbarie, ce să mai spui la propoziția un solo kurdo ucide 5000 armeni,omul povestește ce vede și aude în jurul lui.Totul a ieșit din normal, o lume răvășită de ură și violență.Dar nu lipsesc și gesturi care atestă omenia altora. Postfața acestei ediții, semnată de Pietro Kuciukian explicitează personalitatea acestui arab care, în doar 50 de pagini, aduce o mărturie de necontestat – istoricul american Justin Mac Carthy chiar neagă existența lui Gossein, după cum mărturisește un expert în subiect precum istoricul german, Hilmar Kaiser, citat de Kuciukian. Pînă să închei aceste sumare impresii de lectură să atragem atenția că în acest an a apărut, tot la Guerini E Asociatti volumul „Presenza Armena in Italia.1915-2000” semnat de Agop Manoukian și prezentat recent de Anahid Ter Minassian în „France Armenie”. Aviz celor interesați, inclusiv eu.
image5_20Dr. Mircea Anghelescu mi-a atras atenție ( de trei ani altfel, dar au și cărțile destinul lor, ca și oamenii) asupra celui mai important studiu apărut în Italia pe această temă. „Il Genocido degli Armeni( Societa editrice il Mulino, 2006) și este semnat de profesorul Marcello Flores, care predă istoria comparată la facultatea de litere de la Universitatea din Siena. Este o panoramare completă a chestiunii armenești din Imperiul Otoman, din secolele trecute și pînă la revoluția Junilor Turci, războaiele balcanice și „Marele Război”, așa cum a fost denumit Primul Război Mondial. Traseul prezentării evenimentelor istorice este completat de subtile analize și puneri în context, tocmai pentru a scoate în evidență caracterul premeditat și dinamica deciziilor care au dus la

415Cpk6MywL._AA160_Genocid. Avem exprimat un punct de vedere clar și incriminatoriu despre responsabilii genocidului, care au condus Imperiul Otoman pînă la prăbușirea lui. Extrem de percutante observații, fără parti-pris-uri și partizanate politico-ideologice. Cum se mai practică, mai ales în mediile universitare americane, subiect asupra căruia voi reveni cu exemple concrete despre activitatea istoricilor americani negaționiști. Am făcut recent un rapid tur de orizont, iar rezultatele sunt – și nu prea – surprinzătoare. Revenind la cartea profesorului Marcello Flores, să menționăm în mod special ultimele două capitole ( „Giustizia e vendetta” și, mai ales „La memoria e la storia”, nu cred că mai trebuie traduse titlurile ci doar urmărit conținutul) care fac bună translație între ce s-a întîmplat și ce este. Aș propune ca aceste volume, cu circulație restrînsă să intre în atenția altor edituri care să le traducă. Inclusiv în limba română. DOSARUL 1915 rămâne în continuare deschis.

BEDROS  HORASANGIAN

 

  •  
  •