Bedros Horasangian

DOSAR 1915 – Conflictul mediatic

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Daca acum cîteva decenii istoricii se străduiau să mai găsească documente și mărturii despre Genocidul din 1915, acum lucrurile stau cu totul altfel. Partea documentară este suficient de bine armată pentru a nu mai exista îndoieli temeinice pentru tragedia consumată – cu responsabilitățile deduse de rigoare –în timp ce dezbaterea publică a subiectului a trecut din spațiul istoric în cel politic. Dacă lucrările de mare anvergură ale unor cercetători avizați precum  Vahakh Dadrian, Raymond Kevorchian și Taner Akcam clarifică definitiv tot ce este legat de trecut și evenimentele istorice consumate,realitatea de ultimă oră și-a schimbat accentele.

Sigur că situația internațională – regională sau globală – este cu totul alta după 2001. Sigur că Turcia a căpătat în bătălia mediatică a ultimilor 20 de ani un aliat serios în Azerbaidjian. După conflictul militar declanșat de azeri împotriva armenilor din Arțakh care revendicau autonomia și dezlipirea de Azebaidjian s-a creat o nouă realitate. Sigur că refugiați au fost de ambele părți, iar situația de azi este departe de a fi una stabilă. Azerbaidjanul duce în continuare un crescînd ca intensitate război mediatic, pe fondul războiului ( militar) înghețat din Caucaz. Sunt puse la bătaie sume imense de bani pentru o propagandă extrem de agresivă împotriva armenilor și Armeniei. Dar și adevărului. Faptul că autoritățile de la Baku nu vor să rezolve situația refugiaților este o anume tactică bine strunită. Cu sume mult mai mici decît cele investite în propaganda mediatică puteau fi rezolvate multe situații umanitare de care se face caz. Turcia, la rîndul ei, în plin proces de islamizare, după ce decenii de-a rîndul kemalismul laic a prevalat, nu dă semne, la nivel oficial, că ar fi capabilă să recunoască genocidul. Condiție impusă atît de Uniunea Europeană, dar care atrage și poziționarea Israelului și Vaticanului. Toate aceste mișcări tectonice, de mai mare  sau mai mică anvergură, sunt indisolubil legate de acceptarea realității tragediei consumate în 1915 și creearea unei noi perspective strategice regionale pentru viitorul imediat. DOSARUL 1915 este departe a fi închis și produce, din păcate, efecte. Nu prin cumpărarea unor ziariști sau politicieni se poate accede la adevăr. O declarație politică în Parlamentul României a unui deputat PD-L, care în mod cert nici nu știe bine unde este Caucazul și Marea Caspică sau un articol recent din ziarul românesc de limbă engleză „Nine O’Clock”  unde sunt preluate toate clișeele și poziționările oficialitătăților azere sunt nu doar ofense aduse adevărului istoric, ci și al memoriei victimelor armenești. Din deșertul Deir El-Zor de acum 100 de ani sau de la Baku și Sumgait, nu foarte departe în timp de noi. Am vrea să credem că adevărul nu poate fi cumpărat cu tone de țiței și nici memoria victimelor cu imagini colorate de spectacole de sunet și lumină. Recenta condamnare a unui scriitor azer care a îndrăznit să-și asume și să clameze adevărul despre azeri și armeni spune totul despre libertatea de expresie din Azerbaidjian. Conflictul regional nu poate fi stins prin atacuri propagandistice mediatice ce obnubilează adevărul istoric. DOSAR 1915 rămîne deschis.

  •  
  •