Mihai Stepan Cazazian

DOSAR 1915 / Bedros Horasangian : Ronald Grigor Sunny – Istoria Genocidului Armean dintr-o perspectivă academică

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

Ronald Grigor Suny (născut la 25 decembrie 1940, Philadelphia,Pensylvania, SUA) este actualmente Profesor Emeritus of Political Science and History la Universitatea din Chicago. Nu e nimic de tradus. Cu o biobibliografie de prim rang și un CV închis la toți nasturii de admirat și invidiat – nu e de colo să predai la University of California, la Stanford și apoi preț de 15 ani ( 1981-1995) să deții Alex Manoogian Chair la University of Michigan, unde a înființat și condus Armenian Studies Program – cu ocazia aceasta am aflat de la prietenul meu Sorin Antohi, care a fost coleg cu Dr.Suny la Ann Arbor, Michigan, că faimosul filantropist Alex Manoogian este inventatorul ștergătoarelor de parbriz etc., și că veni vorba, Donald Trump imediat după instalarea la Casa Albă a convocat cei 3 mari producători de automobile ( General Motors, Ford, Crysler) din SUA și le-a pus în vedere să construiască noi fabrici și uzine pe teritoriul american, pentru a crea noi locuri de muncă, cum ar veni America, First!, ceea ce ar fi un bun exemplu și pentru alte naționalități de care s-a ocupat Ronald Suny și acum se confruntă doar cu lupta împotriva corupției etc. ))) – și să scoți un raft întregi de cărți. In specialitatea sa de istoric.Adică istoria non-Russian nationalities din spațiul soveitic, dar în special caucazieni – georgieni, armeni, azeri – despre care a scris numeroase studii aplicate și a încercat să deslușească relațiile lor cu puterea comunistă. Lista completă a lucrărilor lui Suny se găsește pe net, și o simplă căutare poate aduce multe-multe informații despre un savant de prim rang, nu știu cît de cunoscut și apreciat în mediile armenești.Dar nu cercetările lui Suny despre viața lui Stalin și frămîntările comunismului sovietic ne interesează aici – amintim că au apărut recent la noi, în România, două excelente și masive lucrări ale lui Orlando Figes, dincolo de cele ale lui Simon Sebagh Montefiore, așa că junimea de azi, excitată de Jos Comunismul ! și Ciuma Roșie și vechii activiști de partid reșapați la antibolșevism au destul material de studiat pentru a zbiera la obiect și subiect etc. – ci o lucrare apărută în 2015, la Princeton Press. Este vorba de “A History of the Armenian Genocide.They can live in the Desert but Nowhere Else “, în cadreul colecției Human Rights an Crimes against Humanity, coodonată de Eric D.Weitz.prin care nepotul etnomuzicologului Krikor Mirzaian se apleacă asupra unui subiect grav și tragic al poporului din care provine.Avem o cercetare extrem de atentă și echilibrată, bazată pe o extinsă documentare – și a deja vastei bibliografii care acoperă subiectul – a evenimentelor din istoria Imperiului Otoman care au dus și condus la marea tragedie din 1915.L-am rugat pe profesorul Nicolae Drăgușin să facă o scurtă prezentare a cărții lui Sunny, și să traducă, selectiv, din prefața volumului. Voi încerca să emit doar cîteva observații legate de importanța, particulară a acestui studiu. Dincolo de analiza atentă a contextului istoric care a condus la masacrele hamidiene, cele din 1909, pogromurile de la Adana și alte orașe din Imperiu, încercarea autorului de a pune în ecuație și perspectiva turcă, pe fondul recrudescenței naționalismului otoman.Chestiunile legate de „etnonaționalism” și „națiuni imperiale” sunt tratate cu maximă obiectivitate. Reacțiile Junilor Turci la pierderile suferite în Războaiele balcanice, fluxul de refugiați, creșterea resentimentului populației majoritare față de minoritățile nonislamice.Nu sunt de neglijat apoi încercările autorului de a aduce în discuție și punctele de vedere ale negaționiștilor genocidului, mai ales a cîtorva universitari americani – adăugăn noi, fără să fim neapărat politically corecți – dedulciți cu mulți dolari la puncte de vedere care falsifică adevărul istoric și dau apă la moară negașioniștilor. Turci sau de aiurea, a politicienilor sau a oamenilor de pe stradă. Manipularea opiniei publice este uriașă.Mulți oamneni care nu știu ce s-a întîmpalt în 1915 și care nu au răbdare – sau posibilitatea, curiozitatea etc – să citească colecțiile de documente publicate de Wolfgang Gust sau Hesemann – doar două exemple, din arhivele germane sau ale Vaticanului –  nici să parcurgă masivele și exhaustivele studii/cercetări întinse pe decenii ale unou Vahakn Dadrian, Raymond Kevorchian sau Taner Akcam.An de an numărul studiilor universitare cresc, ca și colecțiile de documente,multe încă inedite încă, în arhivele turcești. Mai ales cele militare, care, încă, nici azi, nu sunt la îndemîna cercetătorilor.Taner Akcam a făcut enorm de mult în această zonă.Parcursul istoriei trecute fără patimi sau angajări militante pe care-l utilizează Suny este un cîștig, credem noi, în aducerea dacă nu de noi probe – sunt alții care o fac cu îndîrjire, în ultimii ani și mulți cercetători și universitari turci, că sunt ei la Istanbul, Berlin,Utrecht sau Paris – ci de o perspectivă integratoare a evenimentelor. Care au condus la genocid, l-au și apoi s-a derulat în condiții în care nici azi nu știm toate detaliile. ( Vom încerca într-unul din numerele viitoare ale DOSAR-ului 1915 să atragem atenția asupra unei mărturii directe,o poveste fascinantă a unei femei, scrisă și publicată practic în timp real și nu după decenii. Captanian Pailadzou, Edition M.Flinikowski, Paris, 1919,”Memoires d’une deportee armenienne”, cartea e în domeniul public, din colecțiile Bibliotecii Naționale a Franței. Intre timp am găsit informația că volumul s-a reeditat în 2010, la Edition Jacques Flament)  Puțin material iconografic însoțește volumul, dar o fotografie excelentă a lui Raphael Lemkin( 199-1959), juristul evreu polonez care a inventat cuvîntul genocid și la impus în Convenția ONU din 1948 privind Genocidul merită făcut cunoscut în mediile largi ale opiniei publice. Același Lemkin, care tînăr fiind, a fost prezent la judecarea și achitarea lui Soghomon Tehlirian de la Berlin. Genocid, că e scris cu G sau g, ale cărui efecte nu s-au încheiat în 1915, ci au continuat sub diverse aspecte, cu multiple consecințe, și în anii care au urmat, în deceniile care se întind pe tot secolul XX, și ajung pînă azi la noi, în secolul XXI.Partea de note este extrem de atent elaborată. Mulțumirile dintr-o notă aparte sunt aduse unei întregi echipe de studenți,colegi și istorici. In primul rînd lui Aaron Bekemeyer,”research assistent” la University of Michigan, care și-a adus contribuția în documentarea cronologiei evenimentelor și, să remarcăm un fapt, o poziție care n-o prea găsim în românia, un distins Adam Stone,care, sună bine pe englezește, „footnoter cheker” – acela care-l ajută pe autor la numeroasele , așa cum remarcam, extrem de elaboratele note de subsol ale lucrării. Asistenți, prieteni și colegi  care  l-au ajutat pe profesorul Suny să-și ducă proiectul pînă la capăt. Insistăm asupra notelor, care au toate trimiterile corespunzătoare fiecărei afirmații. Să mai notăm, cu titlu particular, că pe parcursul elaborării acestei vaste lucrări, autorului îi moare soția, pianista Armena – My fellow Traveler Through Life –  Mardirosian. Care i-a fost alături tot timpul, și căreia îi este dedicat acest volum. Vom reveni și cu alte detalii și lecturi aplicate asupra acestei lucrări, care, în mod cert, nu va putea lipsi de azi înainte din bibliografia genocidului.

  •  
  •